5 cărți pe final de an

Așa cum ați observat blogul meu nu a debordat de activitate în ultima perioadă și pentru asta o să îi dau înainte cu scuza că în ultimele cinci luni am locuit în Polonia unde am fost prins în numeroase activități de voluntariat pe teme educaționale. Evident că îmi place la nebunie ceea ce fac acolo și tocmai de aceea nu prea mai am timp de citit și mai ales de scris recenzii.

Ca ultim articol pentru anul 2013 vreau să recapitulez recenziile pe care le-am postat pe bibliocarti.com unde așa cum știți încerc să mă mențin pe linia de plutire. De la ultima recapitulare am mai adăugat:

Magie Întunecată de Philip Kerr. Christopher Ellis naratorul și apropiatul lui Newton așa cum am spus mai sus își începe relatarea evenimentelor stranii și întunecate cu momentul angajării sale în slujba custodelui în perioada Marii Rebateri a Monedei, perioadă în care falsificatorii de monede amenință să ruineze economia britanică șubrezită în urma numeroaselor războaie cu Franța.

Charlotte Lovenskold de Selma Lagerlof. În 1909 Selma Lagerlof era preferată de juriul premiului Nobel pentru literatură în defavoarea lui August Stridberg. Romanul ei „Charlotte Lovenskold” al doilea dintr-o tetralogie proiectată la momentul respectiv ne prezintă societatea suedeză a secolului nouăsprezece.

Drumul de Cormac McCarthy. McCarthy ne oferă imaginea unei lumi post-apocaliptice în care foamea este singurul și cel mai mare tovarăș al supraviețuitorilor. Un bărbat și fiul său, îmbrăcați în zdrențe și cu puține resturi de hrană rămase, străbat țara îndreptându-se spre sud unde, presupun ei, iarna atomică e mai puțin aprigă.

Waldemar de Liviu Radu. Waldemar ajunge în peripețiile lui prin munți într-o poiană unde noaptea ieșeau ielele noaptea să danseze și să atragă muritori cu farmecele lor. Inevitabil acest lucru i se întâmplă și lui și ajunge pe un tărâm straniu, un univers paralel, în care constată că ielele pot fi și prietenoase.

Blestemul manuscrisului de Bogdan Hrib și Răzvan Dolea.

În cadrul târgului internațional de carte de la Frankfurt are loc o crimă în cadrul pavilionului francez. Deși situația pare destul de simplă la început încet-încet sunt implicate serviciile secrete din țări precum Germania, Franța, SUA, Rusia și România desigur. Stelian Munteanu, protagonistul întregii acțiuni este chemat pentru a dezlega misterul ce planează asupra morții din cadrul târgului de carte.

Cinci cărți pe care le puteți adăuga pe lista voastră de lecturi de anul viitor sau cel puțin pot constitui un punct de plecare pentru anul literar 2014.

Vă urez un an nou plin de fericire și cât mai multe cărți citite!

La mulți ani!

Recenzie: Vremea Lupului

De când am citit romanul lui Oliviu Crâznic, „…și la sfârșit a mai rămas coșmarul” m-am îndrăgostit de stilul lui de a scrie. Așa încât încerc să nu ratez nici o ocazie de a face cunoștință cu textele sale. „Vremea lupului" este numele numărului din luna august al revistei „Dublu tăiș” și conține două povestiri gotic fantasy semnate Oliviu Crâznic și Cătălina Fometici. Spre rușinea mea, deși auzisem de Cătălina Fometici, nu am citit nimic scris de ea, dar după lectura această cu siguranță voi mai aborda și altceva.

E-book-ul începe cu „Lenore Arras”, textul lui Crâznic, și ne introduce direct într-o lume dominată de teroare și frig. O lume în care pacea și liniștea sunt demult dispărute printre ghețuri și crevase ce alcătuiesc mare parte din peisajul glaciar pe care îl străbate Ferrin cu scopul răzbunării. Deși este rănit la mână, slăbit din cauza drumului lung și în permanență urmărit de însoțitorii săi un cărăuș și un fierar, Ferrin e decis să își ducă vendeta la capăt chiar cu prețul propriei vieți. Curând însă grupul lor este atacat de niște feroce creaturi ale nopții, niște lupi masivi cu care au de furcă. Și mai mult însă, după ce scapă de atacul lor, cei doi însoțitori ai lui Ferrin se întorc împotriva lui probabil dornici să încaseze recompensa pusă pe capul lui.

Recenzie: Kerstin Gier - Ce să fac cu moștenirea?

Deși unii cititori sunt deja familiarizați cu stilul lui Kerstin Gier, datorită celorlalte romane ale ei, pentru mine a fost prima dată când am făcut cunoștință cu capacitățile ei artistice. „Ce să fac cu moștenirea?” reprezintă forma ironică în care autoarea ne prezintă societatea contemporană, zugrăvind-o foarte colorat și cu mult umor. Am întâlnit recenzii în care cartea lui Kerstin e caracterizată drept o sursă inepuizabilă de râs, însă eu nu văzut-o chiar așa. Pentru mine a fost un roman excelent și rapid de savurat. Un fel de mâncare nesănătoasă din care nu te poți opri din mâncat cu toate că știi că nu îți face bine. Pe de altă parte mă gândesc că poate fiecare cititor are nevoie de o astfel de schimbare.

Recenzie: Chloe Aridjis - Cartea Norilor

Nu pot să nu remarc că a fost o carte cel puțin ciudată. Romanul lui Chloe Aridjis ne-o prezintă pe Tatiana, o mexicancă care ajunge la Berlin după ce câștigă un concurs de limbi străine. După finalizarea anului în care avea bursă pentru a studia acolo, decide să mai rămână, cucerită fiind de orașul ce pare viu, orașul în care istoria se poate întâlni la tot pasul, orașul în care ciudățeniile sunt la ordinea zile, orașul în care i se pare că îl vede chiar pe Hitler deghizat într-o bătrânică.

Probabil singura parte cât de cât interesantă a cărții începe în momentul în care Tatiana primește o slujbă de dactilografă de la renumitul Doktor Friedrich Weiss, un istoric excentric care e pasionat de trecutul nazist și comunist al Berlinului.

Recenzie: Adrian Voicu - Nepovestitele trăiri ale templierilor români cartea II

După cum cred că vă amintiți am fost foarte entuziasmat de prima carte a lui Adrian Voicu. Niște aventuri ale unor templieri neaoși nu pot fi decât extrem de interesante și amuzante și nu pot decât să te facă să vrei mai mult. Ei bine, asta mi-am dorit, asta am primit, adică am primit cea de-a doua parte a aventurilor lui Berilă Vlahul, Pișta Massy și Kremvurșt von Schlitz în volumul „Nepovestitele trăiri ale templierilor români cartea 2”

Acțiunea cărții o continuă pe cea din volumul anterior până la un punct, și anume, cei trei templieri sunt trimiși în IMGB (Insula Mare și Galbenă a Brăilei) să alunge pirații care atacă așezările de pe insulă. În timpul confruntărilor Kremvurșt primește o lovitură strașnică în cap, lovitură ce-l va ține inconștient pentru câteva zile.

Recenzie: Guillaume Musso - Chemarea Îngerului

Campania „Citește și câștigă cărți pe viață din colecția Strada Ficțiunii” m-a purtat din nou prin cărțile lui Musso, de astă dată cea mai nouă traducere a sa în limba română, Chemarea Îngerului.

Sincer să fiu, dintre tot ce am citit scris de francez, Fata de hârtie și Chemarea Îngerului mi s-au părut cele mai frumoase și au fost romanele care mi-ar veni oricând în minte atunci când aud sau văd numele lui Musso.

Povestea de față, după cum autorul mărturisește în nota din final i-a fost inspirată de un moment din viața sa, moment în care și-a încurcat telefonul cu o tânără pe aeroport. De la un eveniment asemănător pornește și acțiunea din „Chemarea Îngerului”. Jonathan Lempereur fost mare chef, iar acum e căzut în dizgrație se ciocnește pe aeroportul Kennedy cu Madeline Greene proprietara unei florării, fostă polițistă.

Recenzie: Amanda Hodgkinson - Britannia Road 22

Nu este prima dată când încep să citesc acest roman și poate nici de data asta nu aș fi reușit dacă nu mă încăpățânam atât de tare. De ce? Pentru că e o carte cu o poveste care se desfășoară uluitor de încet. Spre exemplu, din momentul întâlnirii dintre Silvana și Janusz pe peronul gării și până în momentul crucial al aflării adevărului despre Aurek, fiul lor trec mai bine de două sute de pagini în care nu se întâmplă mai nimic demn de reținut.

Janusz și Silvana, doi tineri căsătoriți polonezi sunt despărțiți din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial. Janusz se înrolează în armată dar dezertează destul de curând, cumva fără voia lui. În cele din urmă ajunge împreună cu alți dezertori în Franța, unde Helene îi fură inima, și în cele din urmă în Anglia unde se înrolează în cadrul Forțelor Aeriene. 

Recenzie:Jasper Fforde - Cazul Jane Eyre

Cum sunt mai mult ca sigur că ați auzit cu toții de „Jane Eyre” scrisă de Charlote Brontë, o să trec fără alte explicații direct la subiectul cărții lui Jasper Fforde. Romanul său, un science-fantasy ce nu prea se încadrează în tipare, ne prezintă un univers alternativ în care literatura e la mare căutare.

Anglia anului 1985 pare o lume idilică pentru iubitorii de carte: automate care oferă citate din operele lui Shakespeare, scriitorii celebrii au cohorte de fani, iar manifestațiile stradale se desfășoară de cele mai multe ori între renascentiști și suprarealiști. Partea cea mai frumoasă e că serviciile speciale au o divizie specializată în infracțiunile literare: SpecOps 27 sau LiteraTec cum mai este cunoscută; și să nu credeți că stau degeaba că infracțiunile apar cu duiumul manuscrise originale false, carti cu final modificat, poezii contrafăcute și multe altele.

Recenzie: Muriel Spark - Departe de Kensington

Departe de Kensington este primul roman din Turul Clasic al Străzii Ficțiunii pe care îl citesc și pot spune că mi-a plăcut. Romanul se citește destul de ușor și de repede având un subiect care prinde la mulți cititori și anume lumea editorială.

Doamna Hawkins e o văduvă de doar douăzeci și opt de ani dar din cauza formelor ei destul de rotunde toată lumea nimeni nu i se adresează simplu, Nancy. Tot din același motiv vecinii și colegii de muncă o consideră confidenta perfectă cerându-i sfaturi, păreri și chiar recomandări pentru locuri de muncă. Ea este angajatul bun la toate în editura în care lucrează, și anume Ullswater și probabil această experiență o va face să primească și alte slujbe tot în cadrul editurilor, după ce Ullswater ruinată de Al Doilea Război Mondial, dă faliment.

Recenzie: Sara Gruen - Apă pentru elefanți

Provocat fiind de Roxana, pe ultima sută de metri a lunii iulie, am citit romanul Sarei Gruen, „Apă pentru elefanți”, roman ecranizat în 2011 cu Robert Pattinson și Reese Witherspoon în rolurile principale. Cred că este pentru prima dată când nu îmi doresc deloc să compar cartea cu filmul. Fiecare dintre cele două mi-a plăcut și nu aș vrea să stric impresia frumoasă pe care mi-au lăsat-o, găsindu-le defectele.

Sara Gruen ne aduce prin intermediul cărții sale culisele lumii circului din perioada marii crize economice din America anilor ’30 și nu o face oricum ci oferindu-ne niște tablouri de o complexitate uluitoare. Relatările ne sunt făcute de către Jacob la bătrânețe, alternate fiind cu evenimentele și programul pe care îl are în institutul în care este găzduit acum la nouăzeci sau nouăzeci și trei de ani, după cum chiar el se exprimă.

La mulți ani J.K. Rowling!

Astăzi, 31 iulie 2013 autoarea faimoasei serii fantasy Harry Potter împlinește 47 de ani. Să îi urăm la mulți ani!

J.K. Rowling (pronunțat Rolling) este prima scriitoare miliardară în dolari americani și autoarea unei serii de succes creând niște personaje ce au devenit adevărați idoli pentru fani.

O generație întreagă și aici mă refer la cei născuți în jurul anului 1990 a pătruns în lumea lecturii și a magiei odată cu personajul lui J.K. Rowling. De asemenea sunt mândru să mă declar parte a respectivei generații și nu pot decât să îi mulțumesc scriitoarei britanice că mi-a deschis apetitul pentru fantasy.

Întregul articol aniversar îl puteți citi aici.

Recenzie: Walter Kirn - Sus, în aer

„Sus, în aer” al lui Walter Kirn mi-a dat impresia de roman condensat, roman care vrea în două sute și ceva de pagini să îmi spună extrem de multe, să mă lămurească asupra unor numeroase aspecte mai mult sau mai puțin implicate în acțiunea cărții. De fapt, cred că ăsta a și fost scopul cărții, ilustrarea societății de consum: să mă facă să cred că am nevoie de fiecare informație oferită, să cred că nu aș mai avea o viață frumoasă și plină fără acele nimicuri. Aș putea cerne cartea lui Kirn și din 285 de pagini să rămân doar cu 185 și nu s-ar pierde nimic esențial pentru povestea în sine, doar că ar lipsi ironia asupra consumerismului și asupra corporațiilor care ni-l „impun”. Dacă toți cititorii realizează că romanul lui Kirn e menit a satiriza societatea în care trăim și ne complacem, atunci înseamnă că toate cele 285 de pagini își au rostul.

Recenzie: Marek Halter - Cabalistul din Praga

Secolul XVI-lea, Europa, Praga, Cartierul evreiesc. Acestea sunt coordonatele pe care își plasează Marek Halter acțiunea romanului său „Cabalistul din Praga”. Subiectul: Cabala, magia cuvântului, Golemul. Golemul, acel faimos monstru de lut, lipsit de glasul vorbirii va intriga orice cititor. Mie mi-au sclipit ochii când am citit aceste lucruri pe coperta IV, dar nu era vorba de un fantasy istoric așa cum mi-aș fi dorit.

Nu mă înțelegeți greșit, mi-a plăcut romanul dar nu am fost extaziat, mai ales datorită lipsei de evenimente semnificative și apariției extreme de târzii a Golemului, în ultimele 60 de pagini, ceea ce la făcut să pară aproape un personaj de fond și nicidecum unul secundar, căci principal nu mai poate fi vorba. De asemenea lipsește povestea amoroasă; ar fi putut avea loc dar turnura evenimentelor o taie din fașă.

Recenzii pe bibliocarti.com

Cei care îmi urmăriți pagina de facebook a blogului ați observat că în ultima vreme am promovat niște recenzii scrise pe bibliocarti.com. E vorba tot de recenzii de-ale mele și acestea sunt:

1. Dinți albi - Zadie Smith: Romanul este unul plăcut incitant şi uşor de abordat, dar aşa cum am observat poate nu chiar aşa de bine de perceput la prima lectură. Zadie Smith ne prezintă poveşti despre prietenie, dragoste şi război plasate abil într-un context al multiculturalităţii creat la îmbinarea a trei culturi diferite, a trei familii diferite şi a trei generaţii într-o întindere temporală generoasă, din 1945 şi până în 1999.
Recenzie completă: http://bibliocarti.com/zadie-smith-dinti-albi/

2. Cum se scrie un bestseller - Monica Ramirez: Cartea îndrumă pașii unui scriitor aspirant pe drumul spre celebritate, iar părerea mea e că trebuie citită cu pixul și hârtia lângă, pentru notarea unor idei de reținut.

Recenzie completă: http://bibliocarti.com/cum-se-scrie-un-bestseller-monica-ramirez-recenzie/

3. Dragonul maiestății sale - Naomi Novik: În prima dintre cărțile sale Naomi Novik ne aruncă de-a dreptul în mijlocul războaielor nepoleoniene bombardându-ne cu informații despre numeroasele specii de dragoni și caracteristicile lor, precum și relațiile pe care le au cu căpitanii lor.
Recenzie completă: http://bibliocarti.com/dragonul-maiestatii-sale-naomi-novik-recenzie/

Recenzie: Madeline Miller - Cântul lui Ahile

Am aflat de „Cântul lui Ahile” datorită fructitzei și blogului ei axat pe lecturi mature și numai bune de dezbătut. Romanele istorice au mereu loc în sufletul meu de cititor pe lângă celelalte genuri dragi. „Cântul lui Ahile” se citește ușor și lin povestea spunându-se singură parcă fără să fie nevoie de intervenții exterioare.

În romanul de față avem povestea lui Ahile, din momentul în care Patroclu, prinț surghiunit în Ftia, îl întâlnește și îl îndrăgește devenindu-i prieten, tovarăș, confident și soț și până după moartea lor când cenușa trupurilor li se odihnește pe o colină în fața cetății Troia.

Deși centrul atenției îl deține Ahile, mie mi s-a părut că Patroclu e mai important și demn de luat în seamă, el fiind entitatea din umbră care a condus destinul lui Ahile pe făgașul spre glorie și nemurire, și fără el sunt sigur că Ahile nu și-ar fi împlinit destinul de Ariston Achaion, cel mai mare dintre ahei.

Recenzie: Carol Birch - Menajeria lui Jamrach

             Pe Strada Ficțiunii Contemporan dacă te plimbi poți da peste romanul lui Carol Birch, scriitoare britanică nominalizată în 2003 la Booker Prize.

„Menajeria lui Jamrach” ne poartă în Londra anului 1857 când erau la mare căutare animalele exotice. Jaffy Brown, unul dintre numeroșii copii care trăiau în perioada aceea pe străzile rău famate ale Londrei și care-și ducea traiul prin mizeria orașului, nimerește în drumul său pentru un comision, drept în calea unui tigru bengalez. Cum nu este familiarizat cu o astfel e felină și o consideră o pisică mai mare înaintează spre tigru cu intenția de a-l mângâia pe nas. După ce atinge nasul moale al tigrului nu-și mai amintește mare lucru dar scapă teafăr din întâlnirea cu tigrul și în plus domnul Jamrach îi oferă o slujbă în cadrul menajeriei sale.

Recenzie: George RR Martin - Fuga Vânătorului

           Din nou SF. De ce? Pentru că în ciuda criticii literare românești, literatura SF chiar e un gen major și chiar merită atenție. Iar acum vreau să vă atrag atenția asupra unui roman scris de nimeni altul decât George RR Martin, într-o colaborare cu Gardner Dozois, cunoscut antolog SF, și cu Daniel Abraham, autor de SF și fantasy american.

           S-a tot vorbit despre „Fuga vânătorului” că este un roman scris la șase mâini și asta m-a incitat. Tema principală abordată este aceea a fricii primordiale, pe care cei trei o exploatează la maximum adăugându-i motivul vânătorului vânat, și nu oricum ci chiar de el însuși. Mai multe nu vă spun despre acest lucru, ci o să vă las să descoperiți prin lectură.

            Acțiunea se desfășoară într-un viitor destul de îndepărtat, pe o altă planetă, dar există totuși o legătură cu Pământul chiar dacă realizată doar prin amintirile celor proveniți de acolo. Colonia de pe Sao Paulo este una relativ tânără, iar Ramon Espejo este un prospector venit de pe Pământ cu dorința de a duce o viață mai bună exploatând resursele bogate ale nou descoperitei planete. Temperamentul său își spune însă cuvântul făcându-l să intre în diverse necazuri, printre care și o crimă. 
Aflați mai multe!

Recenzie: Joel Dicker - Adevărul despre cazul Harry Quebert

   A stârnit ceva vâlvă cartea asta mai ales că lansarea în România a avut loc chiar în prezența autorului, elvețianul Joël Dicker. Cel de-al doilea roman al lui Dicker a primit Marele Premiu al Academiei Franceze (Grand Prix du Roman de L’Academie Française 2012) și distins cu Premiul Goncourt al Liceenilor (Prix Goncourt des Lyceens 2012).

         Cartea începe prin a prezenta cititorilor premisele a ceea ce urmează să fie mediatizatul și controversatul caz Harry Quebert. Dispariția Nolei Kellergan din New Hampshire cu treizeci și trei de ani în urmă a stârnit ceva vâlvă, însă descoperirea rămășițelor ei, în prezent, în grădina lui Harry Quebert transformă cazul de dispariție într-unul de omucidere și devine bârfa întregii Americi. Iar pentru ca situația să devină din ce în ce mai complicată, asupra Nolei este găsit manuscrisul romanului de succes scris de Harry, și anume „Originile Răului”. 

Recenzie: Adrian Voicu - Nepovestitele trăiri ale templierilor români

De când am văzut titlul cărții mă gândeam ca va fi una specială. Alăturarea dintre cuvintele „templieri” și „români” nu poate naște decât situații amuzante, și gândind astfel am abordat volumul cu curaj. Și bine am făcut pentru că nu m-am mai putut dezlipi de paginile lui decât la final. Romanul lui Adrian Voicu, așa cum Lucia Verona menționează pe coperta patru, poate fi privit simultan ca roman de aventuri, ca parodie sau ca epopee eroi-comică. Mie mi-a satisfăcut și pofta de aventură și cea de peripeții prin istorie și m-a amuzat copios, făcându-i adesea pe cei din jur să se uite la mine ciudat că râd așa ca din senin.

Recenzie: Viorel Zaicu - Întoarcerea

Volumul „Întoarcerea” al lui Viorel Zaicu este o colecție de șaisprezece povestiri ce oglindesc viața satului românesc cu activitățile cotidiene, cu oamenii săi dar mai ales cu credințele și superstițiile specifice.

            Lecturând povestirile lui Viorel Zaicu cu titluri precum „Nuca”, „Cimitirul măgarilor” ori „Febra” am descoperit un univers nou ascuns la vedere sub formele obișnuite ale celui vechi. Un Univers fantastic ce îndeamnă la explorare, un univers bazat pe o mitologie prea puțin cunoscută și cercetată mai ales de noi, generațiile fascinate de cultura anglo-americană.

Recenzie: Lisa See - Fetele din Shanghai

De când am citit „Memoriile unei gheișe”, cartea lui Arthur Golden, am devenit fascinat de cultura sau mai bine zis culturile orientale; deși pentru noi, toți asiaticii par la fel și ei sunt diferiți ca și cultură și civilizație precum suntem și noi, europenii. Nu sunt fan înfocat al culturilor asiatice, să nu mă înțelegeți greșit, dar orice carte cu acțiunea plasat prin Asia îmi va atrage atenția cu siguranță.

„Fetele din Shanghai” este o saga de familie, un roman despre drama a două surori, Pearl și May cărora patima jocurilor de noroc a tatălui lor și invadarea Chinei de către Japonia în Cel de-al Doilea Război Mondial le distruge traiul liniștit și idilic. Familia Long cade în dizgrație, iar singura lor salvare o reprezintă căsătoriile aranjate pentru Pearl și May cu Sam și Vernon, fii Bătrânului Louie, un chinez americanizat.

Recenzie: Simona Sparaco - Lovebook

           Cartea italiencei Simona Sparaco e exact ceea ce pare la prima vedere, un chicklit ușor și efervescent. Odată lecturată îi dispare farmecul și savoarea, devenind o simplă povestioară romantică și previzibilă. Așa cum din titlu și de pe copertă se poate observa, totul în romanul Simonei Sparaco se învârte în jurul rețelei de socializare Facebook, adorată, hulită sau contestată dar deja o parte aproape indispensabilă din viața fiecăruia. Mai exact autoarea a dorit să ne spună o poveste romantică plasată în epoca facebook și exact asta a făcut și merită laude pentru acest lucru, însă s-a limitat la atât fără să individualizeze cu ceva idila dintre cele două personaje principale. Povestea de iubire în sine e destul de previzibilă și fără răsturnări spectaculoase de situație care să țină cititorul lipit de pagini. Singurul element care mi-a plăcut în tot romanul a fost transformarea librăriei-papetărie într-o librărie adevărată cu atmosferă boemă și aer de intelectualitate, lucru care mi-a amintit instantaneu de filmul „You`ve got mail” cu Meg Ryan și Tom Hanks.

Recenzie: Guillaume Musso - Vei fi acolo?

Campania „Citește și câștigă cărți pe viață din colecția Strada Ficțiunii” m-a determinat să ajung din nou la una din cărțile lui Musso, autor francez îndrăgit și apreciat de un număr tot mai mare de cititori. „Vei fi acolo?” ne aduce în atenție o nouă poveste emoționantă și cu iz de fantasy, ca toate celelalte romane ale scriitorului francez.

Elliot Cooper este un chirurg renumit și dedicat meseriei sale. În cadrul unei misiuni de voluntariat în Cambodgia pentru curajul și spiritual său filantropic primește de la un bătrân cambodgian un flacon cu 10 pastile ce îi pot îndeplini una din cele mai mari dorințe ale sale, aceea de a o revedea pe cea pe care a iubit-o și a pierdut-o tragic: Ilena Cruz.

Recenzie: George Lazăr - America One

„America One” este volumul de debut al autorului, un roman SF românesc. Cum procedez în ultima vreme, m-am documentat puțin în ceea ce privește reacțiile pe care le-a stârnit romanul printre cititori, fani ai genului și nu numai.

Trebuie să recunosc încă de la început că și-a meritat banii – cei 20 de lei -  mai ales că l-am luat la preț întreg dintr-o librărie fizică, lucru pe care îl fac tot mai rar. Reducerile mari și livrarea la domiciliu mă încurajează să cumpăr cărți din librării online.

Pe scurt, în roman este vorba despre o lume post apocaliptică, unde apocalipsa a fost provocată de oameni, prin poluările lor masive, ceea ce a dus inevitabil la schimbări climaterice drastice și mai ales rapide. O lume post apocaliptică în care mai există doar două puteri, două națiuni care contează, America și Autarhia Europeană. Fiecare izolată pe bucata sa de continent, fiecare acuzând-o pe cealaltă de lipsurile și necazurile de care suferă. Două națiuni pe care niște evenimente provocate de sfori trase pe ascuns le aduc în pragul unui nou război, un război decisiv din care perdantă va fi omenirea în genere.

Recenzie: Clive Cussler & Paul Kemprecos - Șarpele

Cel dintâi roman al seriei Dosarele Numa vi-l prezint în rândurile următoare. Sarpele este primul roman în care cititorii fac cunoştinţă cu duo-ul Kurt Autin – Joe Zavala, un duo echivalent cu cel din seria mai lungă a lui Cussler, alcătuit din cunoscuţii Dirk Pitt şi Al Giordino. Ca oricare din romanele pline de aventură şi mister ale lui Cussler, şi acesta respectă reţeta dovedită de succes în numeroasele romane publicate până în prezent.

Echipa de arheologi din care face parte şi Nina Kirov, specialist în arheologie marină face o descoperire uimitoare, o descoperire care ajunge la urechile cui nu trebuie şi determină un lanţ întreg de crime atroce, doar pentru a ascunde nişte descoperiri ce pot modifica definitiv istoria precolumbiană. În momentul în care Kurt o salvează pe frumoasa Nina din apele Marocului şi se implică în proiectele ei împreună cu toată echipa de proiecte speciale din cadrul NUMA, pe care o conduce, ajunge inevitabil în vizorul bogătaşului texan Don Halcon. Acesta conduce o organizaţie secretă al cărei rol a fost, de sute de ani, ştergerea oricărei dovezi ale vreunui contact pre-Columbian între lumea veche şi cea nouă. Recentele descoperiri confirmă că diferitele civilizaţii antice de pe glob au făcut negoţ şi schimburi interculturale cu mult înainte ca expediţiile lui Cristofor Columb să descopere America.

Recenzie: Florian Lafani și Gautier Renault - Poker în infern

Așa cum spuneam data trecută, îmi place colecția Strada Ficțiunii pentru că nu știi ce surprize literare ascunde. Atunci am vorbit despre un chicklit, iar acum vă povestesc despre un thriller. Această recenzie fiind bineînțeles inclusă în campania editurii ALL „Citește și câștigă cărți pe viață din colecția Strada Ficțiunii”.

Poker în Infern, romanul celor doi scriitori francezi reprezintă o adevărată aventură în prin tainele și simbolistica pokerului. O aventură în care multe dintre personaje își vor găsi sfârșitul pentru că au pus întrebări nepotrivite, unor persoane nepotrivite. O aventură la care puteți lua parte lecturând cartea.

Mi-a plăcut stilul antrenant, viteza cu care se desfășoară evenimentele și aparenta lipsă de legătură între ele. Ce legătură poate exista între un student olandez care ia parte la experimente medicale pentru niște bani de buzunar și un profesor universitar jucător de poker online din Franța, ori între un IT-st priceput și un comisar european din cadrul consiliului concurenței? Așa m-am întrebat și eu parcurgând diferitele planuri narative și ajungând tot mai aproape de final fără să văd o legătură concretă. Chiar mă temeam că totul se va termina într-un mare final deschis ce ar lăsa loc de nenumărate interpretări.

Recenzie: Stephen Booth - Câinele Negru

Stephen Booth aduce în fața cititorilor un thriller polițist cu accente noir. Un thriller bun să pună mințile celor dornici de dezlegat mistere, la treabă. În conformitate cu Dicționarul Oxford black dog (câinele negru) este o expresie sinonimă cu melancolia, depresia și proasta dispoziție. Exact aceste sentimente îl vor cuprinde și pe tânărul polițist Ben Cooper când întreaga sa existență se dă peste cap: se ivesc probleme în familie, ancheta în desfășurare se complică enorm fără să apară vreo soluție, iar noua lui parteneră, Diane Fry, vânează ca și el postul vacant de sergent.

Recenzie: Federica Bosco - Dragostea nu-mi dă pace

Acest roman al Federicăi Bosco este al treilea dintr-o serie, după „Îmi placi la nebunie” și „Dragostea nu-i de mine”. Oricum, cele două volume nu sunt în colecția Strada Ficțiunii de la Allfa, așa că pe moment nu mă interesează, probabil doar în cazul în care vor fi reeditate în colecție. De ce nu mă interesează? Pentru că „Dragostea nu-mi dă pace” este al doilea roman căruia îi fac recenzie în Campania Citește și câștigă cărți pe viață din colecția Strada Ficțiunii de la editura ALL.

            Îmi place colecția Strada Ficțiunii Bestseller deoarece include o varietate mare de genuri literare și niciodată nu știi exact ce carte ai în față până nu o lecturezi; e un mister pe care îl savurez de fiecare dată. Vă recomand să încercați și voi.

            Italianca Monica ajunge la New York unde primise o șansă pentru un post la cunoscuta Vanity Fair. Își găsește o locuință de închiriat, a unui anume Peter, plecat din țară pentru vreo trei luni.

Recenzie: Jean Teule - Magazinul de sinucideri

„Magazinul de sinucideri” scris de Jean Teule, are 114 pagini, a fost tradus din limba franceză de către Magda Răduță și publicat în 2011 la editura All în colecția Strada Ficțiunii Contemporan. Toate detaliile despre carte, inclusiv prețul, le puteți vedea aici.

„Magazinul de sinucideri” este povestea lui Alan Tuvache, cel de-al treilea fiu al soților Mishima și Lucrece Tuvache și este un pic altfel decât ar fi vrut părinții săi. De multe ori copiii sunt altfel decât vor părinții, dar asta nu înseamnă că e un lucru rău, cum nu e nici în cazul de  față.

Afacerea familiei Tuvache constă într-un magazin cu produse pentru sinucigași. Într-un viitor distopic tot mai multe persoane realizează că nu mai au pentru ce trăi că speranțele le sunt mereu înșelate și decid să-și încheie socotelile cu lumea aceasta. Tocmai pentru asta există magazinul de sinucideri, pentru a transforma sinuciderea într-o artă.

Recenzie: Robert Jordan - Umbra se întinde

Cel de-al patrulea roman al seriei lui Jordan mi-a ajuns în mâini cu mult după terminarea lecturii volumului 3. Ar fi trebuit să fac o mică recapitulare înainte să mă apuc de el, dar am renunțat la idée; era destul de lung și 4-le fără să mai pierd o zi răsfoind 3-ul. Așa că m-am bazat pe faptul că amintirile mi se vor declanșa automat când voi citi și îmi voi aminti instantaneu detaliile importante. 

Aici aveți recenziile pentru volumele anterioare: Ochiul Lumii, În Căutarea Cornului, și Dragonul Renăscut. 

„Umbra se întinde” începe cu principalele personaje adunate în Stânca din Tear, unde Rand al’Thor, Dragonul Renăscut și deținătorul legendarei Callandor se străduie să conducă un regat și să învețe să conducă puterea în timp că nobilimea din Tear caută metode să-l ucidă. Pe deasupra mai există și cei nouă Rătăciți care abia așteaptă să pună mâna pe el, ori să-l distrugă.

Recenzie: Bernard Cornwell - Vagabond

Vagabond este cel de-al doilea roman din trilogia „În căutarea Graalului”, primul fiind Harlequin cel despre care am discutat într-o recenzie anterioară.

Thomas din Hookton îți continuă aventurile sale începute în primul volum. El este trimis de rege într-o misiunea de aflare a Graalului, o misiune pentru care are nevoie să afle mai multe despre familia sa și mai ales despre moștenirea spirituală pe care i-o lasă tatăl său. Misiunea sa îl aduce pe Tom din nou în Anglia și nimerește exact într-o confruntare armată dintre forțele engleze și cele scoțiene.

Recenzie: Frank Herbert - Dune

Nu intenționam să citesc Dune, cu toate că auzisem numai cuvinte frumoase despre opera SF a lui Frank Herbert, scrisă în 1965. Dar mi-a ajuns în mâini și în bibliotecă cea de-a patra ediție (dacă nu luăm în calcul ediția de la Adevărul), cea din 2012 în formatul ăla hardcover  mare și greoi, adică exact cum îmi plac mie cărțile.

Dune este primul volum al seriei omonime, primul din cele șase. Celelalte sunt: Mântuitorul Dunei, Copiii Dunei, Împăratul-zeu al Dunei, Ereticii Dunei, Canonicatul Dunei. Primul volum prezintă povestea lui Paul Atreides fiul ducelui Leto Atreides. O alianță secretă între Casa Harkonen și Împăratul Padișah are ca scop distrugerea casei Atreides, iar primul pas este exilarea sub pretextul trimiterii lor să guverneze planeta Arrakis, cunoscută și sub numele de Dune. O planetă deșertică pe care principala bogăție este mirodenia, de altfel este și singurul loc din univers în care se găsește. Doar că în deșerturile Dunei trăiesc și niște creaturi gigantice, niște viermi de nisip de dimensiuni impresionante, de câteva sute de metri și capabili să înghită mașinăriile de extras mirodenia de mărimea unei clădiri.

Recenzie: Agatha Christie - Trenul de Paddington

 Cu Jocuri de Oglinzi mi-am redeschis apetitul pentru romanele Agathei Christie, mai ales pentru cele cu adorabila Jane Marple ca investigator. De data aceasta vă aduc în atenție „Trenul de Paddington”, Four-Fifty from Paddington în original.

Doamna McGillicuddy este martora unei crime petrecute într-un tren, dar nu în trenul în care călătorea ci în cel paralel, ce tocmai trecea în direcție opusă. Evident că oficialităților le vine greu să creadă o poveste atât de neverosimilă, mai ales că vine și de la o persoană în vârstă care pe deasupra adoră să citească povestiri polițiste. Însă în lipsa unui cadavru care să confirme spusele doamnei McGillicuddy totul devine mai neverosimil.

Interviu: Shauki Al-Gareeb (traducător)

În seria de interviuri reunite sub numele Interviurile marca Recenzii Beletristică vă aduc un interviu nou, ce are în centru un traducător. Așa cum știți traducătorii sunt persoanele care fac posibil să lecturăm cărți străine în limba noastră maternă, ei fiind intermediarii mesajului transmis de autor.


Shauki Al-Gareeb are 23 de ani, este din Iași și cel mai important lucru, este traducătorul unor romane care au făcut furori în rândul tinerilor și au adus încasări frumoase editurilor. Mai multe vă va destăinui chiar el în cele ce urmează:

1. Shauki Al-Gareeb, spune-ne de unde te poate cunoaște lumea.

Cred că intermediarul a fost primul (şi acum defunctul) meu blog, Shauki’s Books, lansat în martie 2008, foarte cunoscut datorită recenziilor şi ştirilor din universul cărţilor middle-grade şi YA. Blogul mi-a adus multe, multe satisfacţii şi mulţi prieteni (cu care păstrez legătura şi acum).

Recenzie: Suzanne Collins - Revolta

Am ajuns și la cel din urmă volum al trilogiei scrise de Suzanne Collins. Sincer, primele două volume mi-au plăcut mult mai mult decât ultimul. Acesta din urmă a fost ușor de ghicit, nelăsând prea multe surprize cititorilor. Finalul a fost totuși bine-venit, acum știu că îmi pot lua de-o grijă și am cu o serie începută, mai puțin.

Așa cum numele dezvăluie, volumul trei aduce răzmerița în întregul Panem, răzmeriță pornită și susținută de locuitorii din districtul 13. Acel district despre care vă amintiți că fusese ras de pe suprafața pământului de către forțele Capitoliului. Ei bine, fusese districtul cu tehnologia nucleară așa că a avut parte de un armistițiu și s-a reorganizat în subteran.

Katniss acceptă să devină Gaița Zeflemitoare, simbolul revoluției în schimbul vieților apropiaților ei și în schimbul vieții lui Peeta, care după cum vă amintiți a rămas în custodia Capitoliului și care este torturat pentru dezvăluirea unor informații pe care nu le deține.

Recenzie: Pascal Bruckner - Iubirea față de aproapele

Cartea asta am luat-o de la bibliotecă doar pentru că auzisem că la Gaudeamus în 2012 a venit Pascal Bruckner și am fost curios și eu să văd despre ce scrie omul ăsta. În prima fază am abandonat-o după nici 30 de pagini și nu pentru că e un roman erotic, ci pentru că nu prea înțelegeam povestea și toate detaliile de acolo mi se încurcau. Cum, până să returnez cartea biblioteca s-a închis, pentru că se mută în altă clădire, romanul lui Bruckner mi-a rămas pe un raft ca să adune praf. Odată cu voturile pentru romanul lunii aprilie de pe SerialReaders am văzut că „Iubirea față de aproapele” este una din cărțile propuse, așa că vrând să votez în cunoștință de cauză m-am apucat de o lecturat.

Recenzie: J.D. Salinger - De veghe în lanul de secară

„The catcher in the rye” al lui J.D. Salinger l-am citit în cadrul unei club de lectură lansat de Roxana pe blogul ei, un club de lectură deschis pentru oricine. Nu a fost dorința mea să lecturez cartea dar m-am supus majorității și am citit-o în 2 zile, două duminici mai exact.

Romanul lui Salinger ne prezintă vreo 48 de ore din viața lui Holden Caulfield, un tânăr adolescent care tocmai a fost dat afară din a treia școală la care fusese înscris. Este defapt povestea regăsirii sinelui într-o lume închistată în norme și tradiții; un roman de răzvrătire adolescentină a cărei etapă finală Holden o pune în practică în momentul în care-și începe hoinăreala prin New York-ul anilor 50. Tânărul de numai 17 ani experimentează viața de noapte a orașului și încearcă să-și alunge tristețea prin conversații cu persoane cunoscute sau mai puțin cunoscute. 

Lectura sacră

În ciuda titlului care face oarecum trimitere spre religie, nu vreau să vă vorbesc despre Biblie, Coran ori altă scriere cu temă și scop religios. Nu. Vreau să vă vorbesc despre lectură, despre actul citirii. De când am învățat să leg literă de literă și să prind sensul simbolurilor de pe hârtie am considerat că lectura, capacitatea de a citi, de a explora alte realități stând totuși în realitatea noastră, e un dar divin, o experiență menită zeilor și împărtășită oamenilor.

Lectura e un act sacru de spiritualizare a intelectului uman, de ridicare a acestuia în cele mai înalte sfere ale cunoașterii și imaginației. Un act prin care mintea pătrunde dincolo de limitele lumii fizice, dincolo chiar și de limitele raționale. Actul lecturii e un act care ne duce, cu fiecare carte citită, tot mai aproape de perfecțiune.

Relația dintre cititor și carte are mereu ceva ce este recunoscut ca bun și fructuos. De asemenea, lectura conduce spre un exclusivism disprețuitor și privilegiat; odată cufundat în lectură, cititorul se îndepărtează de cotidian și devine imun la problemele lumii. Această legătură intimă și plină de afecțiune dintre cititor și obiectul venerației sale supreme, cartea, are în ea ceva mai sacru și mai pur decât oricare dintre confesiunile religioase ale lumii. Vă îndemn să citiți zi de zi, mult, cât mai mult și cât mai de calitate că doar astfel vă puteți dezvolta spiritual și intelectual.

Chiar și cu aceste conexiuni spirituale dintre lector și lectură, încă ne e greu să definim lectura, să îi dăm o explicație care să se folosească de obiecte fizice ori de concepte uzuale. Astfel că actul în sine, de a citi, rămâne încă un mister. Poate tocmai acest lucru face ca lectura să fie fascinantă și uluitoare, să fie cea mai mare minune a lumii umane!

„Cartea are nevoie de cititor pentru a deveni statuie.” (Maurice Blanchot)

Recenzie: Oana-Stoica Mujea - Războiul Reginelor

„Războiul Reginelor” este primul volum din Cartea Întâi a seriei Dinastiile, scrisă de Oana Stoica-Mujea. Un roman fantasy românesc. Un roman adresat publicului tânăr, după cum sigla Tritonic Junior ne-o arată, dar un roman care poate fi citit și de publicul adult. Scopul unui roman fantasy, și a oricărei cărți de beletristică, este să ajute cititorul să evadeze într-un univers în care să nu se lovească de problemele cotidiene.

Romanul în discuție este o astfel de carte, a cărei acțiune e construită într-un univers nicidecum pueril sau artificial creat. Povestea centrală este călătoria inițiatică a Yassunei, o elfă care nu știe că e elfă și care are rezervat un destin măreț. Yassuna este forțată să abandoneze Ziar-ul, satul natal, deoarece este urmărită de forțele regelui Yannir sau Regele Ceasornicar. Pe drumul său în căutarea familiei și a ținutului elfilor va primi sprijin sau va fi vânată de numeroase creaturi magice precum pitici, zâne, elpizi, arkuzi, sperieni sau demoni.

Recenzie: Susan Hill - Femeia în negru

„Femeia în negru” este unul dintre cele mai cunoscute romane britanice. Un roman plasat în epoca victoriană dar cu accente de gotic și horror. „Femeia în negru” e o poveste cu fantome. Romanul a fost adaptat pentru teatru încă  din 1989 și continuă să se joace cu succes. În 2012 a avut parte de o ecranizare cu Daniel Radcliffe în rol principal. În momentul în care scriu această recenzie, încă nu am vizionat filmul.

Susan Hill ne spune povestea avocatului Arthur Kipps, însă ne-o spune folosind tehnica flashback-ului. În momentul în care ne istorisește povestea șocantă pe care a trăit-o Arthur Kipps este déjà în vârstă și marcat pentru totdeauna de evenimentele la care a luat parte.

Recenzie: E.L. James - Cincizeci de umbre ale lui Grey

„Citește cartea de care vorbește toată lumea” – puteam să nu ascult un asemenea îndemn? Aș fi putut, dar chiar eram curios să văd cu ce e așa specială cartea asta, încât e atât de lăudată. Așa că am așteptat o ofertă și mi-am achiziționat-o; nu eram într-atât de nerăbdător încât să o iau la preț întreg :)

La capitolul romane erotice nu sunt un cititor cu experiență. Am mai citit doar unul, „Vârstele lui Lulu” de Almudena Grandes, roman ce mi s-a părut interesant, fiind primul de acest fel dar cu un final care mi-a lăsat un gust amar.

Recenzie: Robert Jordan - Dragonul Renăscut

În universul din Roata Timpului, în Vârsta în care se desfășoară evenimentele e din ce în ce mai evident că Ultima Bătălie se apropie, iar cei trei t’averen au roluri importante de jucat în ea.

Odată ce Rand s-a proclamat Dragonul Renăscut, toți ceilalți falși dragoni au fost reduși la tăcere, deoarece Roata nu acceptă alți pretendenți. Însă Rand are probleme cu mânuirea saidinului care nu pare să funcționeze după aceleași reguli ca saidarul, astfel că Moiraine nu îi este de nici un folos, așa că Rand decide să urmeze Profeția, ba chiar să o oblige să i se supună și pleacă să cucerească Stânca din Tear, cea mai veche cetate omenească, unde se află Sabia-ce-nu-poate-fi-atinsă denumită și Callandor.

Recenzie: Suzanne Collins - Sfidarea

„Sfidarea” am citit-o mai mult din ambiție, nu că nu mi-ar fi plăcut ori nu m-ar fi atras, dar o tot amânam considerând alte cărți mai importante. Dar când atât mama cât și soră-mea au terminat-o și au început să vorbească de una de alta de prin carte pur și simplu nu am mai rezistat ca eu să nu știu despre ce-i vorba. Așa că am pus mâna pe ea și am dat-o gata într-o zi jumate.

„Sfidarea” este continuarea romanului „Jocurile Foamei” scrisă de Suzanne Collins și este, prin cele 318 pagini, cu 11 pagini mai lungă decât primul volum. Aici vorbesc de edițiile cartonate. Este publicată de editura Nemira în traducerea, celebrei, Ana-Veronica Mircea, din originalul „Catching Fire”.

Recenzie de 8 martie: Nicholas Sparks - Nunta

O recenzie pentru un roman mai sentimental - singura recenzie de gen, pe care o aveam.

La mulți ani femeilor! Un 8 martie fericit!

„Nunta” a fost un roman citit în viteză chiar pe finalul lunii februarie pentru a nu rămâne în urmă cu reading challenge-ul din Clubul de Carte, un grup din care fac parte, pe facebook. Am citit „Nunta”, romanul lui Nicholas Sparks, rapid și pentru faptul că mi-a plăcut povestea emoționantă pe care o prezintă.

Nicholas Sparks, așa cum publicul preponderant feminin știe, scrie niște romane de dragoste, frumoase, uneori neverosimile, cu niște povești siropoase câteodată și cu finaluri triste sau aproape triste. În ceea ce privește finalul, romanul de față s-a încheiat cu happy-end.

Recenzie vALLuntar: Katherine Webb - Moștenirea

Cea de-a doua carte pe care am primit-o în cadrul campaniei vALLuntar este „Moștenirea” scrisă de britanica Katherine Webb. Cartea nu a fost prima mea alegere, ci a fost mai degrabă alegerea Loredanei Modoran din lista mea, listă pe care i-am transmis-o odată ce mi-a scris că nu mai este „Chemarea îngerului” în stocul pentru campanie.

„Moștenirea” s-a dovedit a fi o alegere extrem de inspirată, deoarece e un roman ale cărui fire narative sunt despărțite de intervale temporale. Așa cum am mai menționat pe undeva, aceasta e tehnica mea narativă preferată. Cartea începe cu un prolog care pune cititorii pe jar, deoarece ne-o prezintă pe Caroline cum scapă de un copil nedorit învelindu-l într-o față de pernă și abandonându-l în pădure.

Povestea principală a romanului este cea a surorilor Erica și Beth Calcott strănepoatele lui lady Caroline care se întorc la conacul Storton pe care l-au moștenit. Numai că reîntoarcerea în locurile copilăriei le reamintește ceea ce întreaga familie Calcott vrea să uite: dispariția lui Henry Calcott, vărul celor două surori. Și astfel apare și cea de-a treia poveste, prin intermediul fragmentelor de amintiri care o copleșesc pe Erica, tot ea fiind și cea care relatează narațiunea principală.

Această saga de familie ne poartă din înalta societate a New York-ului, de la începutul secolului XX până în îndepărtatul Vest Sălbatic, iar apoi în Anglia și înapoi în prezent. Tocmai această poveste intrigantă și plină de aventuri o determină pe Erica să facă cercetări, să pună întrebări incomode și să dezgroape secrete de familie. Și va ajunge uluitor de aproape de adevăr, uluitor de aproape de a afla secretul lui lady Caroline care a fost căsătorită în Vestul Sălbatic și care a săvârșit niște „crime” ce o vor urma și tortura psihic toată viața, cei peste 100 de ani pe care i-a trăit. În plus va afla și adevărul din spatele dispariției lui Henry și va aduce astfel pacea sufletească asupra surorii sale, Beth, care se considera vinovată și avea des depresii; depresii care i-au afectat căsnicia și de care fostul ei soț, Maxwell, se folosea pentru a scurta perioadele în care fiul lor, Eddie, și le petrecea alături de Beth.

În concluzie, a fost o poveste de Crăciun (are loc pe fundalul sărbătorilor de iarnă) frumoasă, interesantă și intrigantă, o poveste care a împletit misterele și farmecul trecutului american cu enigmele și parfumul englezesc din prezent. Mi-a plăcut surprinzător de mult și mi-a adus aminte de romane precum „Al zecelea dar” – Jane Johnson, „Al șaptelea licorn” – Kelly Jones și puțin de „Gargui” al lui Andrew Davidson.

V-o recomand și vă aștept părerile sau întrebările.

Aceasta este cea de-a doua recenzie (prima este Insomnia - C. Huston) din campania vALLuntar, organizată de editura ALL și Romsilva, care are și ea nevoie de minimum 15 comentarii pentru a primi un copăcel, așa că nu vă sfiiți să vă dați cu părerea, să îmi puneți întrebări, să criticați sau orice altceva legat de cartea în discuție.