Recenzie: Cecelia Ahern - Cadoul

Îmi era dor să citesc ceva de Cecelia, deoarece cărțile ei ca și ale lui Sparks, nu sunt doar romane de dragoste ci și romane care te fac să meditezi asupra deciziilor pe care le faci zilnic.

După primele capitole citite, se instalează un sentiment de plictiseală și ai tendința să abandonezi lectura fiindcă te așteaptă o groază de alte cărți care merită citite și nu are rost să piezi vremea cu ceva ce nu îți place. Însă, te gândești un pic la personaj, ce vrea să transmită autoarea prin el? De ce îi construiește un trai așa banal?

Lou Suffern, un om de afaceri, soț, tată a doi copii, nu-și dorește decât să încheie cât mai multe contracte și să fie promovat în funcție. Nu-l afectează nici faptul că nu-și pune amprenta asupra educației propriilor copii. Își tratează soția cu atata indiferență, încât eu nu înțeleg ce rost mai are să stea cu el. De același tratament au parte și părinții lui, dar și sora și fratele său. Pentru el, evenimentele familiale, sărbătorile nu reprezintă nimic.

Recenzie: E.L. James - Cincizeci de umbre ale lui Grey

„Citește cartea de care vorbește toată lumea” – puteam să nu ascult un asemenea îndemn? Aș fi putut, dar chiar eram curios să văd cu ce e așa specială cartea asta, încât e atât de lăudată. Așa că am așteptat o ofertă și mi-am achiziționat-o; nu eram într-atât de nerăbdător încât să o iau la preț întreg :)

La capitolul romane erotice nu sunt un cititor cu experiență. Am mai citit doar unul, „Vârstele lui Lulu” de Almudena Grandes, roman ce mi s-a părut interesant, fiind primul de acest fel dar cu un final care mi-a lăsat un gust amar.

Recenzie: Maeve Binchy - Nopți cu ploi și stele

Meleagurile încântătoare ale Greciei constituie fundalul unui roman surprinzător de savuros și sentimental totodată.

          O scenă tragică, o barcă în flăcări, în golful din Aghia Anna unește prin fire invizibile patru turiști: Fiona, o asistentă medicală irlandeză, Thomas, profesor universitar în California, Elsa, prezentatoare TV în Germania și David, un englez cam timid.

          De-a lungul romanului dar mai ales la început, taverna lui Andreas, de pe colina, constituie un catalizator al relației dintre cei patru. Acțiunile fiecăruia combinate, cum ar fi o excursie la Kalatriada sau înmormântarea celor de pe vas, formează un vârtej ce atrage și viețile sociale ale personajelor secundare, scoţându-le de pe făgașurile lor normale.

Recenzie: Edmondo de Amicis - Iubire și gimnastică

Cred că mulți dintre voi știați, ca și mine de altfel, de o singură carte a lui Edmondo de Amicis, și anume, celebra Cuore.  Ei bine am avut ocazia și plăcerea să descopăr că mai există și alte romane scrise de autorul italian. 

Despre ce carte e vorba? Despre „Iubire și gimnastică”, o carte editată de Allfa în 2012 în colecția Iubiri de altădată, colecția aceea de buzunar, cochetă și roșie, în mare parte, în care se mai găsesc autori precum Cehov, Daudet ori Jane Austen.

Celor care ați făcut cunoștință cu de Amicis mai demult vă pot spune că a rămas același pedagog plin de sentiment și dăruire pentru educație și cultură. Celorlalți vă spun că la de Amicis puteți găsi o sensibilitate aparte, dacă știți unde să vă uitați și mai ales puteți să explorați o literatură cum nu ați mai întâlnit, mai ales în contextul actual când mare parte din cărțile ce ne ajung în mâini sunt americane ori britanice.

Recenzie specială de Crăciun: Cecelia Ahern - Prietenul Nevăzut

Cu Prietenul nevăzut am încheiat de lecturat cărțile traduse până acum în limba română, ale scriitoarei irlandeze, Cecelia Ahern.

Cecelia Ahern are un mod aparte în care știe adauge puțină magie la fiecare roman, astfel încât cele mai frumoase povești de iubire să aibă loc. Nici de această dată nu se dezminte și ne aduce în prim plan două personaje uluitoare.

Recenzia integrală o puteți vedea pe Serial Readers. În The Club of Serial Readers puteți comenta cărțile preferate și puteți scrie recenzii pentru care să fiți recompensați.

Cărțile Ceceliei Ahern sunt apărute la editura All(fa), iar Prietenul Nevăzut a apărut în 2007, în traducerea Marilenei Iovu.

Romane perfecte de citit în perioada sărbătorilor de iarnă.

Savurați lectura lor!

Recenzie: Guillaume Musso – Fata de hârtie

Am dat și coperta patru și am rămas cu cartea închisă în mână meditând la povestea care tocmai am încheiat-o, pe care am terminat de o lecturat. Am citit o mulțime de cărți/ romane care au la bază povești de iubire. Toate au aceeași idée centrală, sau aproape toate, luând în considerare această lectură uluitoare și surprinzător de originală.

            Fata de hârtie e un roman nou, proaspăt cu un suflu literar aparte. Ne prezintă o poveste despre crearea poveștii și crearea de povești. Un fel de artă poetică dar pentru proză. Povestea unui scriitor despre scrieriile sale, despre modul în care face evenimentele și personajele să prindă viață în fața cititorului, despre inspirația lui și plăcerea pe care i-o dă scrisul.