Recenzie: Julian Sanchez - Glasul Morților

Titlu original: “La voz de los muertos”

Traducere din limba spaniolă: Mariana Piroteală

Editura: ALLFA

Număr pagini: 415

An apariție: 2014

Romanul lui Sanchez, nu se încadrează în clasicele romane polițiste care le întâlnim la tot pasul. În primul rând diferă prin schimbarea spontană și nesemnalizată a naratorului. Aproape fiecare personaj fiind și povestitor. Astfel, cartea se joacă cu mintea cititorului, făcându-l mai atent la lectură.

Recenzie: Agatha Christie - Ultimele cazuri ale lui Miss Marple

Nouă povestiri ce poartă semnătura celebrei Agatha Christie fac parte din acest subțirel volum. Două dintre acestea nu o au însă pe simpatica și extrem de inteligenta bătrânică drept investigator principal, să spunem așa. Păpușa croitoresei și În oglinda misterioasă au defapt un caracter paranormal și nicidecum nu fac parte din tiparele cu care autoarea ne-a obișnuit în romanele sale, dar asta nu le știrbește deloc din frumusețea lecturii așa că vă îndemn să nu săriți peste ele sub nici o formă.

În cele ce urmează o să vă prezint succint celelalte șapte dintre Ultimele cazuri ale lui Miss Marple, în care ca de obicei Miss Marple îți pune la treabă agerimea, spiritul de observație și capacitatea ei de a face comparații cu banale evenimente din micuțul sat St Mary Mead, comparații ce nu au altă finalitate decât descoperirea făptașului în cazurile mult mai complicate  care îi sunt aduse în atenție.

Recenzie: Maj Sjowall și Per Wahloo - Roseanna

Această nouă apariție la editura All m-a atras din prima. Coperta neagră și acel crime scris după bestseller au constituit argumentul supreme când m-am decis să achiziționez ceva din librărie. După cum am aflat citind cartea, acesta este primul volum dintr-o serie ce îl are pe Martin Beck ca protagonist, ca detective principal în niște cazuri greu de descâlcit.

În lacul Boren, în Suedia, este descoperit un cadavrul al unei femei tinere și destul de frumoase. Problema e că nimeni nu o recunoaște și nimeni nu o caută, astfel că ancheta pare să se sfârșească chiar înainte de a începe, pur și simplu din lipsa unei identități a victimei. După luni de zile fără rezultate, apare ceva ce îl va pune pe Martin din nou în mișcare și îi va alimenta speranța că va putea rezolva cazul și prinde criminalul. Se pare că victima este Roseanna McGraw o americancă fără rude în viață și fără prieteni care să îi simtă lipsa, de aceea a fost atât de greu să i se de-a de urmă în excursia pe care o făcea prin Europa.

5 cărți pe final de an

Așa cum ați observat blogul meu nu a debordat de activitate în ultima perioadă și pentru asta o să îi dau înainte cu scuza că în ultimele cinci luni am locuit în Polonia unde am fost prins în numeroase activități de voluntariat pe teme educaționale. Evident că îmi place la nebunie ceea ce fac acolo și tocmai de aceea nu prea mai am timp de citit și mai ales de scris recenzii.

Ca ultim articol pentru anul 2013 vreau să recapitulez recenziile pe care le-am postat pe bibliocarti.com unde așa cum știți încerc să mă mențin pe linia de plutire. De la ultima recapitulare am mai adăugat:

Magie Întunecată de Philip Kerr. Christopher Ellis naratorul și apropiatul lui Newton așa cum am spus mai sus își începe relatarea evenimentelor stranii și întunecate cu momentul angajării sale în slujba custodelui în perioada Marii Rebateri a Monedei, perioadă în care falsificatorii de monede amenință să ruineze economia britanică șubrezită în urma numeroaselor războaie cu Franța.

Charlotte Lovenskold de Selma Lagerlof. În 1909 Selma Lagerlof era preferată de juriul premiului Nobel pentru literatură în defavoarea lui August Stridberg. Romanul ei „Charlotte Lovenskold” al doilea dintr-o tetralogie proiectată la momentul respectiv ne prezintă societatea suedeză a secolului nouăsprezece.

Drumul de Cormac McCarthy. McCarthy ne oferă imaginea unei lumi post-apocaliptice în care foamea este singurul și cel mai mare tovarăș al supraviețuitorilor. Un bărbat și fiul său, îmbrăcați în zdrențe și cu puține resturi de hrană rămase, străbat țara îndreptându-se spre sud unde, presupun ei, iarna atomică e mai puțin aprigă.

Waldemar de Liviu Radu. Waldemar ajunge în peripețiile lui prin munți într-o poiană unde noaptea ieșeau ielele noaptea să danseze și să atragă muritori cu farmecele lor. Inevitabil acest lucru i se întâmplă și lui și ajunge pe un tărâm straniu, un univers paralel, în care constată că ielele pot fi și prietenoase.

Blestemul manuscrisului de Bogdan Hrib și Răzvan Dolea.

În cadrul târgului internațional de carte de la Frankfurt are loc o crimă în cadrul pavilionului francez. Deși situația pare destul de simplă la început încet-încet sunt implicate serviciile secrete din țări precum Germania, Franța, SUA, Rusia și România desigur. Stelian Munteanu, protagonistul întregii acțiuni este chemat pentru a dezlega misterul ce planează asupra morții din cadrul târgului de carte.

Cinci cărți pe care le puteți adăuga pe lista voastră de lecturi de anul viitor sau cel puțin pot constitui un punct de plecare pentru anul literar 2014.

Vă urez un an nou plin de fericire și cât mai multe cărți citite!

La mulți ani!

Recenzie: Joel Dicker - Adevărul despre cazul Harry Quebert

   A stârnit ceva vâlvă cartea asta mai ales că lansarea în România a avut loc chiar în prezența autorului, elvețianul Joël Dicker. Cel de-al doilea roman al lui Dicker a primit Marele Premiu al Academiei Franceze (Grand Prix du Roman de L’Academie Française 2012) și distins cu Premiul Goncourt al Liceenilor (Prix Goncourt des Lyceens 2012).

         Cartea începe prin a prezenta cititorilor premisele a ceea ce urmează să fie mediatizatul și controversatul caz Harry Quebert. Dispariția Nolei Kellergan din New Hampshire cu treizeci și trei de ani în urmă a stârnit ceva vâlvă, însă descoperirea rămășițelor ei, în prezent, în grădina lui Harry Quebert transformă cazul de dispariție într-unul de omucidere și devine bârfa întregii Americi. Iar pentru ca situația să devină din ce în ce mai complicată, asupra Nolei este găsit manuscrisul romanului de succes scris de Harry, și anume „Originile Răului”. 

Recenzie: Clive Cussler & Paul Kemprecos - Șarpele

Cel dintâi roman al seriei Dosarele Numa vi-l prezint în rândurile următoare. Sarpele este primul roman în care cititorii fac cunoştinţă cu duo-ul Kurt Autin – Joe Zavala, un duo echivalent cu cel din seria mai lungă a lui Cussler, alcătuit din cunoscuţii Dirk Pitt şi Al Giordino. Ca oricare din romanele pline de aventură şi mister ale lui Cussler, şi acesta respectă reţeta dovedită de succes în numeroasele romane publicate până în prezent.

Echipa de arheologi din care face parte şi Nina Kirov, specialist în arheologie marină face o descoperire uimitoare, o descoperire care ajunge la urechile cui nu trebuie şi determină un lanţ întreg de crime atroce, doar pentru a ascunde nişte descoperiri ce pot modifica definitiv istoria precolumbiană. În momentul în care Kurt o salvează pe frumoasa Nina din apele Marocului şi se implică în proiectele ei împreună cu toată echipa de proiecte speciale din cadrul NUMA, pe care o conduce, ajunge inevitabil în vizorul bogătaşului texan Don Halcon. Acesta conduce o organizaţie secretă al cărei rol a fost, de sute de ani, ştergerea oricărei dovezi ale vreunui contact pre-Columbian între lumea veche şi cea nouă. Recentele descoperiri confirmă că diferitele civilizaţii antice de pe glob au făcut negoţ şi schimburi interculturale cu mult înainte ca expediţiile lui Cristofor Columb să descopere America.

Recenzie: Florian Lafani și Gautier Renault - Poker în infern

Așa cum spuneam data trecută, îmi place colecția Strada Ficțiunii pentru că nu știi ce surprize literare ascunde. Atunci am vorbit despre un chicklit, iar acum vă povestesc despre un thriller. Această recenzie fiind bineînțeles inclusă în campania editurii ALL „Citește și câștigă cărți pe viață din colecția Strada Ficțiunii”.

Poker în Infern, romanul celor doi scriitori francezi reprezintă o adevărată aventură în prin tainele și simbolistica pokerului. O aventură în care multe dintre personaje își vor găsi sfârșitul pentru că au pus întrebări nepotrivite, unor persoane nepotrivite. O aventură la care puteți lua parte lecturând cartea.

Mi-a plăcut stilul antrenant, viteza cu care se desfășoară evenimentele și aparenta lipsă de legătură între ele. Ce legătură poate exista între un student olandez care ia parte la experimente medicale pentru niște bani de buzunar și un profesor universitar jucător de poker online din Franța, ori între un IT-st priceput și un comisar european din cadrul consiliului concurenței? Așa m-am întrebat și eu parcurgând diferitele planuri narative și ajungând tot mai aproape de final fără să văd o legătură concretă. Chiar mă temeam că totul se va termina într-un mare final deschis ce ar lăsa loc de nenumărate interpretări.

Recenzie: Stephen Booth - Câinele Negru

Stephen Booth aduce în fața cititorilor un thriller polițist cu accente noir. Un thriller bun să pună mințile celor dornici de dezlegat mistere, la treabă. În conformitate cu Dicționarul Oxford black dog (câinele negru) este o expresie sinonimă cu melancolia, depresia și proasta dispoziție. Exact aceste sentimente îl vor cuprinde și pe tânărul polițist Ben Cooper când întreaga sa existență se dă peste cap: se ivesc probleme în familie, ancheta în desfășurare se complică enorm fără să apară vreo soluție, iar noua lui parteneră, Diane Fry, vânează ca și el postul vacant de sergent.

Recenzie: Agatha Christie - Trenul de Paddington

 Cu Jocuri de Oglinzi mi-am redeschis apetitul pentru romanele Agathei Christie, mai ales pentru cele cu adorabila Jane Marple ca investigator. De data aceasta vă aduc în atenție „Trenul de Paddington”, Four-Fifty from Paddington în original.

Doamna McGillicuddy este martora unei crime petrecute într-un tren, dar nu în trenul în care călătorea ci în cel paralel, ce tocmai trecea în direcție opusă. Evident că oficialităților le vine greu să creadă o poveste atât de neverosimilă, mai ales că vine și de la o persoană în vârstă care pe deasupra adoră să citească povestiri polițiste. Însă în lipsa unui cadavru care să confirme spusele doamnei McGillicuddy totul devine mai neverosimil.

Recenzie: Susan Hill - Femeia în negru

„Femeia în negru” este unul dintre cele mai cunoscute romane britanice. Un roman plasat în epoca victoriană dar cu accente de gotic și horror. „Femeia în negru” e o poveste cu fantome. Romanul a fost adaptat pentru teatru încă  din 1989 și continuă să se joace cu succes. În 2012 a avut parte de o ecranizare cu Daniel Radcliffe în rol principal. În momentul în care scriu această recenzie, încă nu am vizionat filmul.

Susan Hill ne spune povestea avocatului Arthur Kipps, însă ne-o spune folosind tehnica flashback-ului. În momentul în care ne istorisește povestea șocantă pe care a trăit-o Arthur Kipps este déjà în vârstă și marcat pentru totdeauna de evenimentele la care a luat parte.

Recenzie: Agatha Christie - Jocuri de oglinzi

„E bătrână dar are o minte brici…” 

            Știți despre cine vorbesc? Despre simpatica bătrânică Jane Marple, personajul principal în vreo 30 de romane și povestiri ale Agathei Christie. Romane încadrate genului policier/ mistery.

De această dată Jane Marple este rugată de prietena ei din copilărie, Ruth van Rydock, să îi facă o vizită surorii acesteia, Carrie Louise. Ruth simte că ceva nu e în regulă pe domeniul surorii ei, la Stonygates.

Instinctele ei de detectiv, o fac pe Miss Marple să accepte imediat și se pune pe observat lucrurile care nu sunt la locul lor, încă de la sosirea în gară, când este întâmpinată de Edgar Lawson și condusă până la urmă, la reședința Stonygates, de către Gina, nepoata lui Carrie Louise.

Recenzie: Simon Toyne - Cheia

Acum aproape un an de zile puneam pe blog recenzia cărții „Sanctus” primul volum din Trilogia Sancti, de Simon Toyne, britanicul care a făcut senzație cu thriller-ul său religios în stil Dan Brown. Ei bine, mie nu mi-a plăcut niciodată comparația cu Dan Brown; din punctual meu de vedere romanele lui Brown și ale lui Toyne nu se pot compara.

Tot în 2012, dar în toamnă, se lansa la Gaudeamus, în prezența autorului însuși „Cheia” volumul doi al trilogiei Sancti. Resursele financiare nu mi-au permis să ajung acolo pentru al întâlni pe autor, dar prin bunăvoința Ghandei am și eu un volum semnat de autor. Detaliile în articolul ăsta.

Recenzie: Ariana Franklin - Maestră în arta morții

Un roman pe care mi l-am luat la preț redus în vară de la Bookland, un roman căruia până acum o lună și ceva nu i-am dat atenție pentru că aveam alte cărți mai tentante în vizor.

Se pare că am greșit ignorând-o, deoarece s-a dovedit un excelent roman istoric – mister medieval în stilul lui Bernard Knight. Documentându-mă puțin am aflat că Maestră în arta morții e primul volum dintr-o serie de patru, apărut la Nemira în 2008 în traducerea Marinei Radu. Celelalte trei nu sunt încă traduse în română dar iată titlurile originale, așa cum sunt menționate pe goodreads:

-          The Serpent’s Tale

-          Grave Good

-          A Murderous Procession

Recenzie: Lee Child - Ancheta

Cu Lee Child am făcut cunoștință în 2007 – prin intermediu cărților sale bineînțeles – prin  Nimic nu e ușor apărut într-o ediție condensată la Reader’s Digest. În 2010 am dat la raftul de reduceri în librăria Alexandria peste volumul Evadare imposibilă. După romanul acesta am constatat că m-am îndrăgostit iremediabil de stilul narativ și de romanele lui Child, care îl au pe fostul polițist militar, Jack Reacher, drept personaj principal. Așa că nu am rezistat ofertei celor de la Litera și mi-am achiziționat Ancheta apărut în colecția thriller, cea care se vindea cu Jurnalul Național și din nu știu ce motive a fost oprită.

Recenzie: Julian Sanchez - Anticarul

„Anticarul” este una din cele două cărți pe care le-am primit drept cadou la finalizarea studiilor superioare (și vă mărturisesc că a fost mult mai bine decât un braț mare de flori).

Romanul ne pune fața în față cu lumea anticarilor barcelonezi. Mai exact, Artur Aiguader, unul dintre cei mai faimoși anticari din Barcelona este găsit mort în magazinul său, asta după ce achiziționase cu două zile înainte o bibliotecă valoroasă care conține și un ciudat și misterios manuscris. Un manuscris latinesc din secolul XV, al cărui autor pare a fi Casadevall, unul dintre arhitecții Catedralei din Barcelona. Enrique, fiul adoptiv al lui Artur, și scriitor celebru, vine din San Sebastian pentru înmormântare și formalitățile de rigoare însă este pus printr-o scrisoare de-a lui Artur, pe urmele Pietrei lui Dumnezeu, un vechi artefact evreiesc ascuns undeva în inima societății creștine și care poate fi găsit prin traducerea manuscrisului Casadevall.

Leapșa genurilor literare

Am primit o leapșă de la Ghanda, inițiatoarea ei, dar și de la Cori. O leapșă a genurilor literare.

Voi alege 5 genuri literare, iar pentru fiecare voi menționa trei cărți care mi-a plăcut mult, nu neapărat cele mai recente ci cele care mi se par potrivite.

Recenzie: Andrew Wilson - Minciuna

„Andrew Wilson îl pune pe cititor pe piste greșite ori de câte ori are ocazia. E îngrozitor de fascinantă.” (Val McDermid)

The Lying Tongue

Minciuna

Ed. Rao

2012

Trad: Graal Soft

E o carte cu și despre scriitori. 

Recenzie: Dan Brown - Simbolul Pierdut

Isteria Dan Brown a trecut, apele s-au liniștit așa că m-am apucat și eu de lecturat Simbolul Pierdut, cel mai recent roman al cunoscutului și controversatului scriitor. În 2008, deci acum patru ani citisem ultima carte de-a lui Brown, intitulată Conspirația, și iată că acum câteva săptămâni am revenit la un scriitor atât de mediatizat, hulit de unii și iubit de alții.

Recenzia de joi: Anthony Berkeley - Cutia cu bomboane otrăvite

Romanul lui Berkeley, apărut în 1929, ne prezintă un număr de şase personaje din pătura socială superioară a căror distracţie se constituie în analizarea unor numeroase crime. Cu o singură excepţie, domnul Ambrose Chitterwick, toţi ceilalţi cinci membri ai „prestigiosului“ cerc criminalistic sunt oarecum interesaţi de crimă prin natura profesiilor lor: patru scriitori şi un avocat.

Recenzie: Simon Toyne - Sanctus

Recenzie specială de 8 martie.

Cartea lui Simon Toyne am primit-o cadou, de fapt, voiam să mi-o cumpăr eu, așa că a fost un cadou perfect. De multe ori reușim să o dăm în bară atunci când primim sau oferim cadouri din cauza unei strădanii prea mari, dar în cazul meu, să primesc ce mi-am dorit și încă din partea unei personae extrem de apropiate e cadoul ideal.

Revenind la romanul în discuție, Sanctus, nu ne spune prea multe din titlu, dar ne sugerează un mister care are neapărată nevoie să fie dezlegat. Un cititor curios și pasionat de descifrarea misterelor cărților nu va rezista prea mult și va deschide cartea, va trece cele câteva pagini și va incepe cu capitolul unu. Astfel acțiunea prinde viață și se desfășoară în imaginația lectorului.