Cu opera lui Brandon Sanderson am
mai făcut cunoștință. Am citit Elantris cu ceva vreme în urmă așa că
știam la ce să mă aștept când m-am apucat de Calea Regilor. Am pătruns în lumea
creată de Sanderson după ani întregi de cercetări și pot afirmă că e atât de
complexă încât e imposibil de a o înțelege în totalitate de la prima lectură a
primului volum. Aceeași problemă am întâmpinat-o și când am lecturat Cântecde Gheață și Foc ori Roata Timpului, așa că m-am oprit din a-mi face
griji, după câteva pagini lecturate.
O altă problemă, una minoră aș
zice, poate fi numărul mare de cuvinte pe care autorul le-a creat și care au
dat numeroase bătăi de cap traducătorului, dar Ana Veronica Mircea le-a dat de
cap și ne-a oferit accesul spre ținutul Rosharului unde se pot găsi numeroase
creaturi fantastice: spreni, chuli, ryshadium ori plante care se ascund de
pericole sau demoni ai furtunilor. Și asta nu e tot, există numeroase obiecte
magice precum cristalsăbiile ori cristalarmurile, animmozii sau fabrialele și
toate acestea ar trebui să contribuie la existența unei lumi pașnice și
prospere. Numai că, nu e chiar așa, ținutul e în război. Se putea un medieval fantasy fără război? Nu prea cred.
