Încep
prin a vă spune că mie îmi plăcea mai mult coperta care apăruse în catalogul
Rao General, cel cu noile apariții. Coperta aceea era sumbră și matură și după
părerea mea se potrivea mai bine cu conținutul. Coperta actuală e colorată și jucăușă, lucru care mi se pare
nepotrivit cu drama personajelor. Chestiunea de mai sus e valabilă pentru toate
cele trei volume ale seriei.
Din cauza copertei mulți cititori sau potențiali
cititori pot considera că e vorba de un alt roman young-adult cu creaturi
supranaturale și povești de dragoste siropoase. „Cântul Vrăjitoarelor” nu e deloc
așa. E un roman matur și serios pe care nu l-aș recomanda sub 16 ani. O poveste fantasy
plasată într-o atmosferă medievală, în Franța secolului al XV-lea, la sfârșitul
domniei lui Ludovic al XI-lea.
Algonde, eroina acestui roman și fiica intendentei castelului Sassenage, are parte de o aventură neplăcută încă
înainte de a începe narațiunea cărții. Ea cade, după cum veți afla de pe coperta
4, în râul Furon și deși se zbate să scape nu reușește, fiind târâtă în
subteran. Se trezește în grota zânei Melusine, cea care este jumătate femeie
jumătate șarpe de mare. Algonde este nevoită să facă un jurământ zânei și să-și
accepte un destin pe care nu dorește să-l urmeze.
Pentru ca întreaga situație să se complice există o
profeție la mijloc, o profeție care implică numeroase sacrificii și secrete din
partea lui Algonde, a lui Mathieu logodnicul lui Algonde, a lui Helene de
Sassenage.
Algonde se vede nevoită să lupte cu puteri ale răului, să
sufere în tăcere cruzimile unei harpii, să-și sacrifice iubirea și să-și piardă
virginitatea într-un mod rușinos. Și că veni vorba de chestiuni profane, vă
avertizez asupra unui limbaj și asupra unor scene cu conținut sexual explicit,
într-un stil asemănător cu al lui G.R.R. Martin.
Mireille Calmel ne oferă un altfel de roman fantasy,
poate și din cauză că e vorba de literatură franceză pe o piață dominată de
literatura americană și cea britanică.
Vă recomand să lecturați un roman cu aer medieval și cu
accente fantasy insesizabile la început și terifiante pe final. Și apropo de
final, e unul dramatic și confuz ce sădește în sufletul cititorului
deopotrivă curiozitate și teamă. Curiozitate pentru aventurile viitoare și
teamă pentru destinele crude ale personajelor
Coperta inițială |
Datele cărții:
Autor: Mireille Calmel
Titlu original: Le Chant du Sorceries
Anul primei editii: 2008
Traducător: Alina Beiu-Deșliu
Editură: Rao
An: 2012
Puteți lua cartea printr-un link direct:
Lectură plăcută!
foarte interesanta carte..sper s-o citesc in viitorul apropiat:)(in ,,minibibliotecuta,, mea exista, asteapta doar sa fie citita:)))..fain mai poti scrie sorine..ar fi bine sa incepi sa scrii si tu o mini serie sau s-o continui pe cea inceputa:).te pup..
RăspundețiȘtergereȘi eu sper că vei lectura tot ce ai adunat :)
ȘtergereMinibibliotecuță? Dacă continui achiziția de carte ca în 2012, fă-ți biblioteca la comandă și cât mai încăpătoare! :)) că nu mai ai mult și mă ajungi :))
Cred că și tu ai scrie recenzii faine, numai că încă nu ai suficient curaj să arăți lumii. Să știi că la prima îi mai greu.
Planurile mele de editoriale includ și găsirea resurselor materiale și intelectuale pentru continuarea ideilor.
Mersi de vizită și părere!
Medieval? Fantasy? GEORGE R.R.MARTIN?!?! Vreau cartea astaaa!
RăspundețiȘtergerePs: Ai dreptate, prima coperta era mai interesanta.
Nu se ridică la complexitatea operei lui Martin, dar e numa bună de citit în așteptarea The Winds of Winter. Iar dacă îți plac și romanele istorice atunci ai dat lovitura!
ȘtergerePe mine nu ma atrag povestile acestea cu zane nicicum, dar recunosc ca acum sunt curioasa ce s-o fi intampland in grota aceea si ce fel de pact face :)))
RăspundețiȘtergereReferitor la ce ai raspund mai sus, recomand cu calruda tuturor oamenilor care citesc sa incerce sa povesteasca o carte sau sa o analizeze, chiar daca e doar pentru ochii proprii, in word. Este un exercitiu de disciplina si imbogatire a vocabularului si mai mult decat atat, face neuronii sa mareasca viteza intre 'ce vreau sa spun si mi-am gasit cuvintele" :)
Exact în ce constă pactul dintre tânăra Algonde și zâna Melusine nu știu nici eu, dar povestea lasă de înțeles una-alta, pe ici pe colo, ceva în legătură cu relația ei cu Mathieu. Probabil volumele viitoare vor aduce lămuriri și vom afla dacă Algonde reușește sau nu să scape și de pactul cu Melusine și de planurile harpiei Marthe.
ȘtergereCe bine ai spus-o cu viteza dintre „ce vreau să spun și mi-am găsit cuvintele”. Expresia asta e demnă de reținut!
Ms.
:)thx
ȘtergereAi dreptate in legatura cu coperta. Exact din motivul asta nu m-a tentat sa o citesc
RăspundețiȘtergereMă bucur că am reușit să determin câțiva oameni să treacă peste o copertă netentantă. Poate o citești cândva și ne spui și nouă părerea.
ȘtergereInteresante recomandari. E drept, cand vezi o coperta ca aceasta nu prea ai chef sa citesti cartea.
RăspundețiȘtergereÎmi pare bine că te-au atras recomandările și recenziile mele. Eu am învins coperta, deși după ce am văzut noua copertă nu mi-a mai venit să o cumpăr (dar am luat-o la reducere și nu ar fi fost o pierdere foarte mare).
ȘtergereTe mai aștept pe aici, cu păreri și idei, oricând!