Recenzie: Gayle Forman - Dacă aș rămâne

Editura: RAO

An apariție: 2011

Traducerea din limba engleză: Manuela Bulat

Număr pagini: 220

“Dacă rămân. Dacă trăiesc. Depinde de mine.“

Am citit acest roman dintr-o suflare. Poate pentru faptul că nu am citit de ceva timp sau poate pentru că lectura este cel mai bun loc de a te refugia, când simți că lumea ta se prăbușește. Este un tărâm în care trăiești din foarte multe perspective; din care înțelegi că fiecare are o importanță aici și un destin de urmat.

Cartea are ca centrum mundi muzica. Această artă reprezintă pentru mulți un punct de sprijin în existență. Datorită ei, familia Miei este foarte unită și împlinită. La doar 17 ani, Mia iubește violoncelul, pe care îl primește cadou de la părinți după ce urcă pentru prima dată pe scenă la un spectacol de la școală. Când arcușul atinge corzile, ea se contopește cu el și se simte dragostea cu care cântă.

Recenzie: Jojo Moyes - Înainte să te cunosc

                                                                                                  

Titlu original: Me before you

Editura: Litera

Anul apariției: 2016

Traducerea: Gabriel Tudor

Număr pagini: 398

Poate mulți dintre voi ați văzut filmul și nu aveți nicio intenție să descoperiți povestea integrală a lui Will și Lou. Exact așa gândesc și eu după ce vizionez un film care are la bază o carte. Știu deja povestea, la ce să pierd vremea lecturând ceva la care știu oricum sfârșitul? Și da, nu poți să-ți imaginezi un personaj feminin plin de energie și cu gusturi ciudate în modă, fiindcă un-doi în minte îți apare zâmbetul imens al Emiliei Clarke; sau un tânăr nearanjat și măcinat de cruzimea sorții care l-a pus în scaunul cu rotile, pe care nimeni nu l-ar fi putut interpreta mai bine decât Sam Claflin.

Recenzie: Guillaume Musso - Chemarea Îngerului

Campania „Citește și câștigă cărți pe viață din colecția Strada Ficțiunii” m-a purtat din nou prin cărțile lui Musso, de astă dată cea mai nouă traducere a sa în limba română, Chemarea Îngerului.

Sincer să fiu, dintre tot ce am citit scris de francez, Fata de hârtie și Chemarea Îngerului mi s-au părut cele mai frumoase și au fost romanele care mi-ar veni oricând în minte atunci când aud sau văd numele lui Musso.

Povestea de față, după cum autorul mărturisește în nota din final i-a fost inspirată de un moment din viața sa, moment în care și-a încurcat telefonul cu o tânără pe aeroport. De la un eveniment asemănător pornește și acțiunea din „Chemarea Îngerului”. Jonathan Lempereur fost mare chef, iar acum e căzut în dizgrație se ciocnește pe aeroportul Kennedy cu Madeline Greene proprietara unei florării, fostă polițistă.

Recenzie de 8 martie: Nicholas Sparks - Nunta

O recenzie pentru un roman mai sentimental - singura recenzie de gen, pe care o aveam.

La mulți ani femeilor! Un 8 martie fericit!

„Nunta” a fost un roman citit în viteză chiar pe finalul lunii februarie pentru a nu rămâne în urmă cu reading challenge-ul din Clubul de Carte, un grup din care fac parte, pe facebook. Am citit „Nunta”, romanul lui Nicholas Sparks, rapid și pentru faptul că mi-a plăcut povestea emoționantă pe care o prezintă.

Nicholas Sparks, așa cum publicul preponderant feminin știe, scrie niște romane de dragoste, frumoase, uneori neverosimile, cu niște povești siropoase câteodată și cu finaluri triste sau aproape triste. În ceea ce privește finalul, romanul de față s-a încheiat cu happy-end.

Recenzie: Mary Jo Putney - Dansul Pasiunii

„Dansul Pasiunii” este unul din romanele lui Mary Jo Putney apărut în colecția Cărți Romantice a editurii Lira; care nu este altceva decât un imprint al Grupului Editorial Litera. Cărți Romantice este colecția apărută împreună cu Libertatea pentru femei, de unde puteți deduce că e o colecție adresată publicului feminin. Și atunci de ce am citit-o? Din două motive, pentru că am primit-o cadou de la o foarte bună prietenă și pentru că vreau să cunosc gusturile și preferințele feminine, ceea ce le face plăcere, și ceea ce își doresc într-o relație, ori în pat.  

Recenzie: Edmondo de Amicis - Iubire și gimnastică

Cred că mulți dintre voi știați, ca și mine de altfel, de o singură carte a lui Edmondo de Amicis, și anume, celebra Cuore.  Ei bine am avut ocazia și plăcerea să descopăr că mai există și alte romane scrise de autorul italian. 

Despre ce carte e vorba? Despre „Iubire și gimnastică”, o carte editată de Allfa în 2012 în colecția Iubiri de altădată, colecția aceea de buzunar, cochetă și roșie, în mare parte, în care se mai găsesc autori precum Cehov, Daudet ori Jane Austen.

Celor care ați făcut cunoștință cu de Amicis mai demult vă pot spune că a rămas același pedagog plin de sentiment și dăruire pentru educație și cultură. Celorlalți vă spun că la de Amicis puteți găsi o sensibilitate aparte, dacă știți unde să vă uitați și mai ales puteți să explorați o literatură cum nu ați mai întâlnit, mai ales în contextul actual când mare parte din cărțile ce ne ajung în mâini sunt americane ori britanice.

Ultima recenzie din 2012: Adina Speteanu - Crimă la timpul trecut

Îmi place să dau câte o șansă literaturii române, dar cu cartea Adinei știam că merg la sigur și nu voi regreta decizia achiziției ei. „Crimă la timpul trecut” e un roman scris uluitor de bine și care te ține captiv între pagini, de la prima până la ultima. Categoric 199 pagini sunt prea puține.

Recenzie specială de Crăciun: Nicholas Sparks - Talismanul Norocos

Două ediții, 

același roman.

Cu stilul lui Sparks m-am întâlnit pentru prima dată când am lecturat „O plimbare de neuitat”, un roman sentimental și dramatic care m-a lăsat cu lacrimi în ochi la final. Probabil mare parte din domnii care îmi citesc blogul sunt de părere că nu merită să-și piardă vremea cu Sparks, acesta scriind cărți destinate femeilor. Mie, însă, întotdeauna mi-a plăcut să fiu altfel, să trec barierele, să depășesc limitele, să dau lumii ceva despre care să bârfească, tocmai de aceea citesc și altceva.

Revenind la Talismanul Norocos, de Nicholas Sparks, este un roman excepțional scris de un romantic incurabil. Și povestea aceasta ca și celelalte este umbrită de evenimente nefaste, însă ajunge la un final cât de cât fericit.

Recenzie: Cecelia Ahern - Cartea Viitorului

Din prima clipă în care am văzut cartea pe raftul librăriei Alexandria din Tg. Mureș mi-am zis: Cu prima ocazie îmi iau cartea asta. Prime ocazii au venit și au trecut, de atunci mi-am luat o grămadă de alte cărți și asta mi-a ieșit din minte. Nici în momentul citirii ei nu o dețineam propriu-zis, ci era doar împrumutată de la bibliotecă.

Din câte știu eu, „Cartea Viitorului” e cea mai recentă publicație în limba română a celebrei scriitoare irlandeze, Cecelia Ahern, celebră fiindcă a debutat la 21 de ani cu fenomenalul roman: P.S. Te iubesc, iar de atunci a tot scris cărți numa bune de emoționat și de stors lacrimi – pe care le-am savurat pe toate: Mulțumesc pentru amintiri, Cadoul, Dispăruți fără urmă, Suflete pereche, cu o singură restanță: Prietenul Nevăzut.

Recenzie: Anthony Capella - Ofițerul stării civile

Nu intenţionam să îmi cumpăr acest roman, darămite să îl mai şi citesc. Însă, unei bune prietene îi tot sclipeau ochii după el prin toate librăriile online şi offline. Mie mi s-a ivit ocazia să în achiziţionez la doar 18 lei, fiind reprezentant Rao Direct, şi având astfel acces lejer la promoţiile lor. Ea nefiind la momentul respectiv în ţară am întrebat-o, printr-un mesaj, dacă să îi achiziţionez şi ei un exemplar. Cum răspunsul s-a lăsat aşteptat, iar eu aveam un termen pe care nu-l mai puteam amâna am decis să cumpăr doar o carte, în ideea că o voi răsfoi puţin şi dacă îl mai vrea, i-l cedez.

Recenzie: Cecelia Ahern - Cadoul

Așa cum îmi place mie să le alternez lecturile, simțeam că am nevoie de un roman mai sentimental după niște romane istorice și am citit cel mai romantic roman pe care îl aveam în bibliotecă în momentul respectiv: Cadoul scris de celebra scriitoare irlandeză și foarte îndrăgită de altfel, Cecelia Ahern, adică cea care a făcut senzație cu P.S. Te iubesc.

Cartea începe ciudat, cu un incident, un curcan congelat zboară drept prin geamurile livingului unei case dintr-un cartier înstărit al Dublinului și asta în dimineața de Crăciun. Puștiul, cel care a dat un impuls zburătoarei congelate, a fost imediat arestat.

Recenzia de joi: Guillaume Musso - și după...

Unul dintre romanele care au fost publicate în 2007 la editura Rao este și după... scris de Guillaume Musso. 280 de pagini de text nu e foarte mult, dar povestea din ele e destul plină de viață și sentimente și scrisă în aceeași manieră ca și Fata de hârtie, sau mai bine aș spune invers, deoarece Fata de hârtie e un roman mai recent.

Romanul lui G. Musso este unul absolut senzațional, deoarece reușește printr-un text sublim să umple sufletul cititorului de iubire. și după... e un text din care dragostea răzbate cu fiecare pagină lecturată. De-a lungul poveștii relatate e aproape imposibil să nu ți se umezească ochii, să nu empatizezi la maximum cu personajele, să nu te regăsești în situația lor sau, din contră, să îți dorești să fii în pielea personajelor.

Recenzie: Alex Flinn - Bestia

Recenzie specială de 1 martie!

Vă amintiți din copilărie povestea Frumoasa și Bestia ? Eu aveam cartea dar cu titlul Ultima petală a trandafirului; era oricum aceeași poveste, aceeași cu cea din romanul de față. Poate că asta e și marele defect al cărții lui Alex Flinn - „o autoare de romane pentru tineri adulți” după cum ne informează coperta trei a volumului apărut la Rao în 2010 - și anume lipsa originalității, a elementelor noi.

În fond e aceeași poveste, identică până la cele mai mici amănunte cu ceea ce citisem în copilărie, totul transpus în New

York-ul zilelor noastre. Din perspectiva originalității, a elementelor noi, pot spune că adaptarea cinematografică e mai interesantă și diferită față de povestea copilăriei mele. Totuși recomand lectura cărții înaintea filmului pentru a vă familiariza cu