Recenzie: Juan Tafur - Pătimirile Mariei Magdalena

Romanul lui Tafur – La pasion de Maria Magdalena, în original – ne aduce o perspectivă diferită asupra vieții Mariei, Mariam în aramaică, din Magdala cea care a fost soția și primul ucenic al lui Isus, Isa in aramaică. Nu este o o perspectivă complet diferită, ci una care se bazează pe ceea ce istoricii au descoperit în ultimele decenii prin intermediul Evangheliilor necanonice și nu numai, dar este perspectivă umanizantă și mult mai credibilă decât ceea ce ne spune Noul Testament.

Mariam își începe povestea cu momentul în care a întâlnit-o pe mama lui Isa al cărei nume este tot Mariam și a plecat împreună cu ea să îl aștepte pe fratele ei Lazăr. Încet Mariam descoperă în ce fel Mariam și Iosif sunte legați de ea, de Lazăr și de tatăl lor. Totodată se îndrăgostește înce și de la distanță de Isa. Povestea de iubire dintre cei doi e destul de liniară. Nu există conflicte sau momente tensionate și nimic nu ne face să ne concentrăm atenția foarte mult asupra ei.

Ceea ce merită observat și urmărit de-a lungul celor 316 pagini de roman e evoluția lui Isa, de la ucenic la învățător, precum și modestia de care dă dovadă de fiecare dată când vorbește sau când îi ajută pe cei din jurul său.  Deși cu toții (mă refer la creștini) știm ce propovăduiește biserica și suntem învățați de mici despre toate miracole pe care Isus le-a făcut precum și despre păcatele și denigrarea la adresa Mariei Magdalena, este foarte interesant de abordat un alt punct de vedere. Până la urmă nimeni nu poate ști cu adevărat cum s-au întâmplat lucrurile acum mai bine de 2000 de ani.

Vă recomand să vă bucurați de lectura acestui roman, și să încercați să aveți o viziune cât mai deschisă spre diferențe de opinie și spre diferitele credințe ale celor din jur.  

Recenzie: John Burnham Schwartz - Imparateasa

Povestea pe care o avem în față este povestea lui Haruko, o tânără dintr-o familie bună, dar nu din aristocrație, o tânără inteligentă, frumoasă și o bună jucătoare de tenis. Începând cu puțin timp înainte războiului și continuând până în prezent aflăm detaliile vieții primei regine a Japoniei care nu este de origine aristocratică ci din popor.

John Burnham Schwartz se folosește de vieți și evenimente din viața familiei regale japoneze pentru a crea o operă de ficțiune în care să ne putem lăsa purtați de val, dincolo de ziduri, în palatul regal, unde muritorii de rând nu au acces.

Cinci cărți

Obișnuiesc să scriu câte o recenzie după lectura fiecărui roman și asta de întâmplă de mai bine de trei ani de când am blogul meu de recenzii. S-a întâmplat însă să nu reușesc să scriu câteva recenzii, iar odată timpul trecut mi-e mult mai greu să o fac acum. Tocmai de aceea cele cinci cărți pe care le-am citit vi le aduc în vizor într-un scurt articol.

Oamenii cărții de Geraldine Brooks. Apărută la editura Leda în 2009 în traducerea Soranei Munteanu, cartea autoarei australience ne poartă pe urmele unei alte cărți. Este vorba de un manuscris evreiesc miniat, Hagada din Sarajevo pe care cercetătoarea Hanna Heath trebuie să-l restaureze. În timp ce urmărim povestea Hannei și încercările ei de a descoperi mai multe despre manuscris vedem în paralel și frânturi din povestea manuscrisului în capitole dedicate. Astfel avem în față o împletire de povești noi și vechi într-o țesătură literară extraordinară.

Recenzie: Markus Zusak - Hoțul de cărți

Pentru un cititor feroce ca mine și ca mulți alții cu care am făcut cunoștință prin intermediul internetului, o carte cu un titlu ca cea a lui Zusak nu poate decât să îndemne la lectură.

Hoțul de cărți este plasată în Germania nazistă, în 1939, la începutul celui de-al doilea război mondial și o are ca persoaj principal pe Liesel Meminger. Aceasta împreună cu fratele ei mai mic sunt duși de mama lor să locuiască cu o familie socială undeva înafara orașului Munchen. Pe parcursul călătoriei Moartea le face o vizită și îl va lua pe fratele lui Liesel. Aceasta e doar una din multele vizite pe care Moartea le va face împreajma fetei. La mormântul fratelui ei, găsește o carte pierdută acolo de către cineva. Manualul Groparului devine prima ei carte furată și cartea care o ambiționeză să învețe să citească cât mai bine astfel încât să poată citi cât mai mult.

Recenzie: Sara Gruen - Apă pentru elefanți

Provocat fiind de Roxana, pe ultima sută de metri a lunii iulie, am citit romanul Sarei Gruen, „Apă pentru elefanți”, roman ecranizat în 2011 cu Robert Pattinson și Reese Witherspoon în rolurile principale. Cred că este pentru prima dată când nu îmi doresc deloc să compar cartea cu filmul. Fiecare dintre cele două mi-a plăcut și nu aș vrea să stric impresia frumoasă pe care mi-au lăsat-o, găsindu-le defectele.

Sara Gruen ne aduce prin intermediul cărții sale culisele lumii circului din perioada marii crize economice din America anilor ’30 și nu o face oricum ci oferindu-ne niște tablouri de o complexitate uluitoare. Relatările ne sunt făcute de către Jacob la bătrânețe, alternate fiind cu evenimentele și programul pe care îl are în institutul în care este găzduit acum la nouăzeci sau nouăzeci și trei de ani, după cum chiar el se exprimă.

Recenzie: Marek Halter - Cabalistul din Praga

Secolul XVI-lea, Europa, Praga, Cartierul evreiesc. Acestea sunt coordonatele pe care își plasează Marek Halter acțiunea romanului său „Cabalistul din Praga”. Subiectul: Cabala, magia cuvântului, Golemul. Golemul, acel faimos monstru de lut, lipsit de glasul vorbirii va intriga orice cititor. Mie mi-au sclipit ochii când am citit aceste lucruri pe coperta IV, dar nu era vorba de un fantasy istoric așa cum mi-aș fi dorit.

Nu mă înțelegeți greșit, mi-a plăcut romanul dar nu am fost extaziat, mai ales datorită lipsei de evenimente semnificative și apariției extreme de târzii a Golemului, în ultimele 60 de pagini, ceea ce la făcut să pară aproape un personaj de fond și nicidecum unul secundar, căci principal nu mai poate fi vorba. De asemenea lipsește povestea amoroasă; ar fi putut avea loc dar turnura evenimentelor o taie din fașă.

Recenzie: Madeline Miller - Cântul lui Ahile

Am aflat de „Cântul lui Ahile” datorită fructitzei și blogului ei axat pe lecturi mature și numai bune de dezbătut. Romanele istorice au mereu loc în sufletul meu de cititor pe lângă celelalte genuri dragi. „Cântul lui Ahile” se citește ușor și lin povestea spunându-se singură parcă fără să fie nevoie de intervenții exterioare.

În romanul de față avem povestea lui Ahile, din momentul în care Patroclu, prinț surghiunit în Ftia, îl întâlnește și îl îndrăgește devenindu-i prieten, tovarăș, confident și soț și până după moartea lor când cenușa trupurilor li se odihnește pe o colină în fața cetății Troia.

Deși centrul atenției îl deține Ahile, mie mi s-a părut că Patroclu e mai important și demn de luat în seamă, el fiind entitatea din umbră care a condus destinul lui Ahile pe făgașul spre glorie și nemurire, și fără el sunt sigur că Ahile nu și-ar fi împlinit destinul de Ariston Achaion, cel mai mare dintre ahei.

Recenzie: Adrian Voicu - Nepovestitele trăiri ale templierilor români

De când am văzut titlul cărții mă gândeam ca va fi una specială. Alăturarea dintre cuvintele „templieri” și „români” nu poate naște decât situații amuzante, și gândind astfel am abordat volumul cu curaj. Și bine am făcut pentru că nu m-am mai putut dezlipi de paginile lui decât la final. Romanul lui Adrian Voicu, așa cum Lucia Verona menționează pe coperta patru, poate fi privit simultan ca roman de aventuri, ca parodie sau ca epopee eroi-comică. Mie mi-a satisfăcut și pofta de aventură și cea de peripeții prin istorie și m-a amuzat copios, făcându-i adesea pe cei din jur să se uite la mine ciudat că râd așa ca din senin.

Recenzie: Bernard Cornwell - Vagabond

Vagabond este cel de-al doilea roman din trilogia „În căutarea Graalului”, primul fiind Harlequin cel despre care am discutat într-o recenzie anterioară.

Thomas din Hookton îți continuă aventurile sale începute în primul volum. El este trimis de rege într-o misiunea de aflare a Graalului, o misiune pentru care are nevoie să afle mai multe despre familia sa și mai ales despre moștenirea spirituală pe care i-o lasă tatăl său. Misiunea sa îl aduce pe Tom din nou în Anglia și nimerește exact într-o confruntare armată dintre forțele engleze și cele scoțiene.

Recenzie: Wilbur Smith - Căutarea (#4 Egiptul Antic)

Căutarea este cel de-al patrulea volum al seriei Egiptul Antic scrisă de Wilbur Smith. Primele trei volume le-am citit cu ceva vreme în urmă iar în acest moment nu aș putea să scriu recenzii pentru ele deoarece ar trebui să le recitesc. Mi-am propus să nu mai recitesc cărți pentru că astfel îmi voi limita timpul în care aș putea citi noi romane. În locul a trei recenzii vă voi oferi un rezumat al aventurilor magului Taita desfășurate pe mai bine de o mie cinci sute de pagini.

Leapșa genurilor literare

Am primit o leapșă de la Ghanda, inițiatoarea ei, dar și de la Cori. O leapșă a genurilor literare.

Voi alege 5 genuri literare, iar pentru fiecare voi menționa trei cărți care mi-a plăcut mult, nu neapărat cele mai recente ci cele care mi se par potrivite.

Recenzie: Bernard Cornwell - Harlequin

În cercetările mele pentru licență (despre care v-am mai vorbit și voi mai vorbi că doar asta e marea mea realizare de până acum) am dat peste un dialog dintre George RR Martin și Bernard Cornwell, prieteni buni de altfel. Cei doi discutau despre cât de înrudite sunt cele două genuri, fantasy și roman istoric, în care se încadrează romanele pe care le zămislesc cei doi grei ai literaturii contemporane. Și cum citeam eu acolo mi s-a făcut așa o poftă, să citesc un roman de-al lui Cornwell, de nu mai aveam stare. Totuși mi-am pus pofta în cui și mi-am văzut de treburi. Pe finalul lunii iulie mi s-a ivit ocazia să îmi cumpăr un volum de-al lui Cornwell și n-am mai stat pe gânduri. Așa mi-am luat Harlequin (volumul 1 din seria: În Căutarea Graalului) și zilele trecute l-am savurat; în două zile a fost gata și eu încă mai voiam, dar hai să vă spun și vouă despre ce e cartea că prea m-am lungit cu vorba.

Recenzie: Diane Haeger - Curtezana

La 12.49 azi-noapte mi-am ridicat ochii de pe ultimul rând de pe ultima pagină a voluminosului roman Curtezana, Courtesan în original, roman de debut al autoarei. Ce m-a fermecat la romanul ăsta? Ce m-a atras la el și m-a făcut să nu-l mai las din mână decât atunci când nu se putea altfel? Nu știu. Știu doar că mi-a plăcut, știu că e un roman istoric și romantic deopotrivă, cu scene erotice pe alocuri și cu o încărcătură emoțională extremă în fiecare pagină.

Recenzia de joi: Kathleen McGowan - Cartea Iubirii

Cartea Iubirii, al doilea volum al legendei Mariei Magdalena scrisă de Kathleen McGowan, apărută în 2009 și tradusă în română la Rao în 2011. Singura mea nemulțumire ar fi faptul că nu a fost introdusă în colecția Rao Class, ca și volumul precedent, ci în colecția Biblioteca Rao, ceea ce a dus la modificări ale formei și dimensiunilor acestui volum.

 Acțiunea acestui volum este plasată la câteva luni după cel anterior și se concentrează pe găsirea Cărții Iubirii, Evanghelia scrisă de însuși Isus, cea care conține cele mai pure și fundamentale învățături creștine. Această scriere radicală contravine textelor fabricate de biserică, ceea ce a dus la declanșarea unei cruciade extrem de sângeroase împotriva catarilor.

Povestea aceluiași personaj principal, din primul volum, Maureen Paschal se împletește cu cea a contesei Matilda de Toscana (de acum o mie de ani), ambele fiind alese de divinitate pentru îndeplinirea profeției Celei Așteptate.

Special: Kathleen McGowan - Cea Așteptată

„Istoria NU este ceea ce s-a întâmplat, istoria este ceea ce a fost consemnat”. Pornind de la această premisă expusă în primele pagini ale romanului, vom privi cu alți ochi adevărul istoric.

„Cea Așteptată”, romanul lui Kathleen McGowan apărut în 2007 la Rao, în 2006 în original, este prima parte a legendei Mariei Magdalena.  Da, ați auzit bine, este vorba despre Maria Magdalena și despre importanța ei istorico-religioasă, despre căsătoria ei cu Isus și despre nedreptățile pe care i le-a făcut și încă i le mai face biserica.

Dacă sunteți fanatici religioși puteți să vă opriți aici din lecturarea acestei recenzii, deoarece oricum nu veți putea trece de primele cinci pagini ale romanului. Țin să menționez încă de la început că nu veți citi un thriller religios ca cele ale lui Dan Brown sau Simon Toyne, ci din contră un roman care vorbește despre acceptare, iubire și înțelegere.