Pentru un cititor feroce ca mine și ca mulți alții cu
care am făcut cunoștință prin intermediul internetului, o carte cu un titlu ca
cea a lui Zusak nu poate decât să îndemne la lectură.
Hoțul
de cărți este plasată în
Germania nazistă, în 1939, la începutul celui de-al doilea război mondial și o
are ca persoaj principal pe Liesel Meminger. Aceasta împreună cu fratele ei mai
mic sunt duși de mama lor să locuiască cu o familie socială undeva înafara orașului
Munchen. Pe parcursul călătoriei Moartea le face o vizită și îl va lua pe
fratele lui Liesel. Aceasta e doar una din multele vizite pe care Moartea le va
face împreajma fetei. La mormântul fratelui ei, găsește o carte pierdută acolo
de către cineva. Manualul Groparului
devine prima ei carte furată și cartea care o ambiționeză să învețe să citească
cât mai bine astfel încât să poată citi cât mai mult.
Romanul lui Zusak nu este însă numai despre Liesel și
transformarea ei într-un mic hoț de lecturi, ci și despre contextul social și
economic în care aceasta trăiește și despre modul în care a fost acesta
deformat din cauza atrocităților războiului. Este un roman despre foamete și
sărăcie, despre teama de a nu fi pe placul regimului, despre drama evreilor și a
celor care vor să îi ajute, un roman despre cunoaștere interioară și despre
puterea cuvintelor.
Povestea lui Liesel pe durata războiului atât cât este
cuprinsă în cele 571 de pagini, este istorisită de Moartea însăși care
punctează fiecare deces prin diferite note și care adaugă comentarii pe
marginea oricărui eveniment pe care îl consideră demn de luat în seamă. Astfel
vom afla cum Liesel a învățat să citească în pivnița familiei Huberman cu
ajutorul tatălui său adoptiv, cum doamna Huberman și-a pierdut clienții cărora
le spăla și călca rufele, rând pe rând, cum Rudy ”Jesse Owens” Steiner s-a
îndrăgostit de Liesel dar cât timp a fost în viață nu a reușit nici măcar să o
sărute.
Poate cea mai interesantă parte a poveștii este cea în
care familia Huberman îl ascunde pe Max, un tânăr evreu, în pivniță și trec
prin momente dintre cele mai tensionate ori de câte ori există riscul să fie
descoperit. De ce zic că e cea mai interesantă? Pentru că între Max și Liesel
se crează o conexiune prin intermediul cuvintelor tipărite, a cărților, a
lecturilor. Liesel îi citește lui Max, îi împrumută cărți, îi aduce ziare și
scrie cuvinte pe pereții pivniței cu scopul deslușirii sensurilor. Mai târziu
după ce acesta iese din viețile lor, forțat fiind de împrejurări, interesul
micului hoț de cărți pentru lectură nu se diminuează și se concentrează pe
biblioteca soției primarului, care se dovedește o sursă numai bună de
exploatat.
Hoțul
de cărți este o dramă de
război, în care moartea este naratorul; este o carte cu și despre puterea
cuvintelor de a crea și de a distruge; este o poveste pentru cititori.
Markus Zusak este unul dintre cei mai inovatori și mai
poetici romancieri ai zilelor noastre. Născut în Australia, dar crescut cu
numeroase povești despre Germania nazistă și cel de-Al Doilea Război Mondial
pentru el a fost foarte despre ce va scrie, despre copii rebeli, despre oameni
simpli care nu respectau regulile impuse, despre persoane care ascundeau evrei
în casele lor, despre o altă latură a Germaniei. Toate acestea l-au trasnformat
într-un fenomen literar.
Vă recomand Hoțul
de cărți și vă avertizez totodată că nu e o lectură ușoară, dar e una ce
aduce satisfacții odată dusă la final.
În situația în care
considerați că această recenzie v-a fost de folos în vreun fel vă rog să o
împărtășiți și celor pe care considerați că i-ar putea interesa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu