Recenzie: George RR Martin - Furtună pe Windheaven

În așteptarea celui de-al șaselea volum din AsoIaF, îi mai fac câte o vizită lui Martin, lecturând câte un alt roman de al său. De data aceasta Furtună pe Windheaven, roman pe care l-a scris în 1981 împreună cu Lisa Tuttle.

La o primă privire am crezut că Furtună pe Windheaven e un roman SF, însă pe măsură ce am înaintat cu lectura îl consider mai degrabă un steampunk fantasy, însă nu e deloc ușor de a-l încadra. Romanul are elemente SF și space opera împletite pe un schelet science fantasy destul de solid.

Tema centrală a romanului este zborul, sau mai bine zis dorința oamenilor de a zbura precum păsările. Ei bine, pe Windheaven acest lucru este nu doar posibil ci și necesar, deoarece planeta este acoperită în mare parte de un ocean, iar uscatul este fragmentat în numeroase insule. Între aceste insule cea mai rapidă cale de comunicare o reprezintă zburătorii; mesageri înaripați care străbat distanțe imense folosindu-se de forța brațelor pentru a pune aripile în mișcare, precum și de curenții de aer. Însă nu toată lumea poate zbura, nu toți au acest privilegiu, deoarece numărul aripilor este unul limitat, iar secretul confecționării lor este unul demult pierdut.

Recenzie: George RR Martin - Fuga Vânătorului

           Din nou SF. De ce? Pentru că în ciuda criticii literare românești, literatura SF chiar e un gen major și chiar merită atenție. Iar acum vreau să vă atrag atenția asupra unui roman scris de nimeni altul decât George RR Martin, într-o colaborare cu Gardner Dozois, cunoscut antolog SF, și cu Daniel Abraham, autor de SF și fantasy american.

           S-a tot vorbit despre „Fuga vânătorului” că este un roman scris la șase mâini și asta m-a incitat. Tema principală abordată este aceea a fricii primordiale, pe care cei trei o exploatează la maximum adăugându-i motivul vânătorului vânat, și nu oricum ci chiar de el însuși. Mai multe nu vă spun despre acest lucru, ci o să vă las să descoperiți prin lectură.

            Acțiunea se desfășoară într-un viitor destul de îndepărtat, pe o altă planetă, dar există totuși o legătură cu Pământul chiar dacă realizată doar prin amintirile celor proveniți de acolo. Colonia de pe Sao Paulo este una relativ tânără, iar Ramon Espejo este un prospector venit de pe Pământ cu dorința de a duce o viață mai bună exploatând resursele bogate ale nou descoperitei planete. Temperamentul său își spune însă cuvântul făcându-l să intre în diverse necazuri, printre care și o crimă. 
Aflați mai multe!

Recenzii prin alte locuri

Cu diferite ocazii am postat recenzii și prin alte colțuri ale internetului. Despre unele am menționat pe aici, dar despre altele nu am scris nicăieri.

Azi am decis să fac un inventar și să vă dau link-uri către ele:

Cassandra Clare - Orașul de cenușă (ed. Leda) - postată pe Povești Întunecate

George R.R. Martin - Lumina ce se stinge (ed Nemira) - postată pe nemirabooks.ro

Și cele mai multe pe The Club of Serial Readers:

Andrew Wilson - Minciuna (ed Rao)

Cecelia Ahern - Prietenul Nevăzut (ed. Allfa)

Edmondo de Amicis - Iubire și gimnastică (ed. Allfa)

Guillaume Musso - Fata de hârtie (ed. Allfa)

Kim Edwards - Fata tăcerii (ed. Rao)

Maeve Binchy - Nopți cu ploi și stele (ed. Nemira)

Marcus Sedgwick - Sabia Magică (ed. Nemira)

Oliviu Crâznic - ...și la sfârșit a mai rămas coșmarul (ed. Vremea)

Robert Jordan - Roata Timpului 2: În căutarea cornului (ed. Rao)

Sam Bourne - Ultimul Testament (ed. Polirom)


Pe final vă reamintesc concursul lansat pe Business with Letters, la care vă aștept să vă înscrieți!

Lecturi plăcute!

Recenzie: George R.R. Martin - Dansul Dragonilor

coperta cartonată

În cele din urmă i-a venit rândul și „Dansului Dragonilor” să-și dezvăluie secretele sale mie, unui cititor înrăit. Pentru cei ce nu știu încă „Dansul Dragonilor” este cel de-al cincilea volum al uimitoarei saga high-fantasy „Cântec de Gheață și Foc” scrisă de George Richard Raymond Martin; un volum care a apărut la mare distanță în timp, după cel de-al patrulea, Festinul Ciorilor.

De la începutul cărții e evident că ceva s-a schimbat. Avem mai multe hărți, nu doar Nordul și Sudul care alcătuiesc Westeros-ul ci și una pentru teritoriul la nord de zid, și două pentru Essos, continental estic asupra căruia se va concentra mare parte din volumul 5.

Recenzie: George R.R. Martin - Lumina ce se stinge

Cu toate că pe Martin îl știm déjà din perspectiva de cititori ai fabuloasei sale serii high-fantasy „Cântec de Gheață și Foc”, nu strică niciodată să mai citim și alte romane de-ale sale, să cunoaștem stilul său și în alte contexte decât cele cu care suntem déjà obișnuiți.

„Lumina ce se stinge”, cea mai recentă traducere în română a unui roman de George R.R. Martin, este defapt primul lui roman, primul său text SF de o întindere considerabilă; 508 pagini cu tot cu anexe, în limba română. O poveste dramatică care stă la baza unei cariere literare uluitoare.

Cadrul de desfășurare a poveștii este planeta Worlon, iar perioada istorică este cea de după Festivalul Lizierei, adică perioada în care planeta se depărtează de Roata de Foc (grupul de stele care o încălzea).

Recapitulare literară 4-5-6

Pornisem eu seria asta de recapitulări și uite că am rămas cu ea în urmă. Deoarece nu vreau să renunț la ce am început, dar nici să o lungesc prea mult, recuperez astăzi:

Vineri 17 februarie: Încleștarea Regilor de George RR Martin era recenzată pe blogul meu. Încleștarea Regilor prezintă războiul celor cinci regi, război început în volumul trecut odată cu uciderea regelui Robert I Baratheon primul pe numele său și acuzația de trădare adusă lui Eddard Stark, Mâna Regelui; care mână va sfârși, șocant, decapitată, autorul demonstrând o originalitate și un cinism în construirea narațiunii. Sadismul auctorial a șocat milione de cititori dar nu i-a îndepărtat de lectură, ci din contră i-a legat mai tare de firul narativ și i-a pregătit psihologic pentru următoarele morți ale unor personaje îndrăgite sau apreciate.

Recapitulare Literară II

A mai trecut o săptămână și iarăși e momentul pentru recapitularea romanelor recenzate pe blog. Vă prezint pe scurt următoarele patru cărți:

Luni, 5 decembrie 2011 – fiind profund impresionat de romanul fantasy al lui Brandon Sanderson – Elantris, i-am scris o recenzie. Textul lui Sanderson urmărește un război politico-religios desfășurat într-o lume instabilă atât din

Recenzia de joi: George R.R. Martin - Festinul Ciorilor

Până nu de mult „Festinul Ciorilor” era ultimul volum publicat din saga Cântec de Gheață și Foc. Între timp a apărut și mult-așteptatul „Dans al dragonilor” astfel că „Festinul...” și-a pierdut privilegiul de cel mai recent volum. Dar să nu mă mai lungesc cu vorba și să vă spun ce aduce nou acest al patrulea volum. Ei bine, continuă povestea din celelalte trei, o duce mai departe, sau dacă vreți, mai aproape de iarna nemiloasă pe care ruinata casă Stark o tot anunța prin motto: Winter is coming.

Recenzia de joi: George R.R. Martin - Iureșul Săbiilor

Acest al treilea volum al impresionantei saga fantasy construită de George R.R. Martin e cel mai complex, mai plin de evenimente și explicații totodată, dintre primele trei. Celor ce nu l-au citit încă le recomand să o facă deoarece va aduce lumină asupra unor întâmplări încețoșate încă din începutul primului volum. Pe deasupra are cele mai multe și mai neimaginate răsturnări de situație; deși s-ar crede că primele două volume ne-au pus în gardă în legătură cu ceea ce e capabil autorul să facă cu personajele și destinele acestora, se pare că încă mai are ași în mânecă și ne servește noi și noi întâmplări aducând la suprafață personaje obscure a căror roluri devin din ce în ce mai importante. Cu toată silința depusă pentru a nu dezvălui prea multe, această recenzie va conține totuși și câteva spoilere minore, care nu vor știrbi din plăcerea lecturii ci doar vor deschide apetitul cititorilor.

Articolul de marți: Joc/Game

Cuvântul magic: joc/ Magic word: game

Poate v-ați întrebat data trecută de ce am postat un articol despre literatura fantasy. Voiam un context în care să pot plasa următoarele articole, o temă generală pe care să o dezvolt săptămână de săptămână prin articolele de marți - nou înființata rubrică, odată cu modificările de primăvară.

Azi plecăm de la joc, jocuri, sau de la varianta în engleză game, games. Ce vă spun aceste cuvinte? La ce vă gândiți când vine vorba de așa ceva? La cele două filme care tocmai s-au lansat de ceva vreme și care au la bază cărți fantasy bine, nu, foarte bine vândute. Care sunt acestea?

Recenzie: George R.R. Martin - Încleștarea Regilor

Volumul anterior al impresionantei saga Cântec de Gheață și Foc ne-a oferit un spectacol de zile mari. Urzeala Tronurilor e un joc cât se poate de serios, în care minciunile și trădările duc la crime și război, la moartea unor personaje îndrăgite și triumful (temporar) personjelor nesuferite, care totuși nu pot fi numite negative. În cărțile lui Martin nu există o parte bună și o parte rea, ci e o oglindire a realității noastre, în care suntem buni sau răi în funcție de context și de interese.

Încleștarea Regilor prezintă războiul celor cinci regi, război început în volumul trecut odată cu uciderea regelui Robert I Baratheon primul pe numele său și acuzația de trădare adusă lui Eddard Stark, Mâna Regelui; care mână va sfârși, șocant, decapitantă, autorul demonstrând o originalitate și un cinism în construirea narațiunii. Sadismul auctorial a șocat milione de cititori dar nu i-a îndepărtat de lectură, ci din contră i-a legat mai tare de firul narativ și i-a pregătit psihologic pentru următoarele morți ale unor personaje îndrăgite sau apreciate.

Recenzie: George RR Martin - Urzeala Tronurilor

O operă impresionantă și fascinantă, asta e Urzeala Tronurilor. O împletire de cunoștințe istorico-mitologice cu unele politico-culturale și cu cele fantastico-magice alcătuiesc un roman despre care niciuna din limbile pământului nu are destule cuvinte să-l descrie în toată splendoarea și complexitatea sa. Inovația lui George R.R. Martin în genul literar inventat practic de Tolkien este, cum déjà s-a remarcat încă de la apariția volumului, faptul că personajele sunt surprinzător de asemănătoare cu cele din lumea reala, pline de țeluri ascunse și de gânduri perfide, nici bune, nici rele, însă înșelătoare și ipocrite când e nevoie pentru îndeplinirea obiectivelor.