Recenzie: Guillaume Musso - Chemarea Îngerului

Campania „Citește și câștigă cărți pe viață din colecția Strada Ficțiunii” m-a purtat din nou prin cărțile lui Musso, de astă dată cea mai nouă traducere a sa în limba română, Chemarea Îngerului.

Sincer să fiu, dintre tot ce am citit scris de francez, Fata de hârtie și Chemarea Îngerului mi s-au părut cele mai frumoase și au fost romanele care mi-ar veni oricând în minte atunci când aud sau văd numele lui Musso.

Povestea de față, după cum autorul mărturisește în nota din final i-a fost inspirată de un moment din viața sa, moment în care și-a încurcat telefonul cu o tânără pe aeroport. De la un eveniment asemănător pornește și acțiunea din „Chemarea Îngerului”. Jonathan Lempereur fost mare chef, iar acum e căzut în dizgrație se ciocnește pe aeroportul Kennedy cu Madeline Greene proprietara unei florării, fostă polițistă.

Recenzie: Amanda Hodgkinson - Britannia Road 22

Nu este prima dată când încep să citesc acest roman și poate nici de data asta nu aș fi reușit dacă nu mă încăpățânam atât de tare. De ce? Pentru că e o carte cu o poveste care se desfășoară uluitor de încet. Spre exemplu, din momentul întâlnirii dintre Silvana și Janusz pe peronul gării și până în momentul crucial al aflării adevărului despre Aurek, fiul lor trec mai bine de două sute de pagini în care nu se întâmplă mai nimic demn de reținut.

Janusz și Silvana, doi tineri căsătoriți polonezi sunt despărțiți din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial. Janusz se înrolează în armată dar dezertează destul de curând, cumva fără voia lui. În cele din urmă ajunge împreună cu alți dezertori în Franța, unde Helene îi fură inima, și în cele din urmă în Anglia unde se înrolează în cadrul Forțelor Aeriene. 

Recenzie:Jasper Fforde - Cazul Jane Eyre

Cum sunt mai mult ca sigur că ați auzit cu toții de „Jane Eyre” scrisă de Charlote Brontë, o să trec fără alte explicații direct la subiectul cărții lui Jasper Fforde. Romanul său, un science-fantasy ce nu prea se încadrează în tipare, ne prezintă un univers alternativ în care literatura e la mare căutare.

Anglia anului 1985 pare o lume idilică pentru iubitorii de carte: automate care oferă citate din operele lui Shakespeare, scriitorii celebrii au cohorte de fani, iar manifestațiile stradale se desfășoară de cele mai multe ori între renascentiști și suprarealiști. Partea cea mai frumoasă e că serviciile speciale au o divizie specializată în infracțiunile literare: SpecOps 27 sau LiteraTec cum mai este cunoscută; și să nu credeți că stau degeaba că infracțiunile apar cu duiumul manuscrise originale false, carti cu final modificat, poezii contrafăcute și multe altele.

Recenzie: Muriel Spark - Departe de Kensington

Departe de Kensington este primul roman din Turul Clasic al Străzii Ficțiunii pe care îl citesc și pot spune că mi-a plăcut. Romanul se citește destul de ușor și de repede având un subiect care prinde la mulți cititori și anume lumea editorială.

Doamna Hawkins e o văduvă de doar douăzeci și opt de ani dar din cauza formelor ei destul de rotunde toată lumea nimeni nu i se adresează simplu, Nancy. Tot din același motiv vecinii și colegii de muncă o consideră confidenta perfectă cerându-i sfaturi, păreri și chiar recomandări pentru locuri de muncă. Ea este angajatul bun la toate în editura în care lucrează, și anume Ullswater și probabil această experiență o va face să primească și alte slujbe tot în cadrul editurilor, după ce Ullswater ruinată de Al Doilea Război Mondial, dă faliment.

Recenzie: Sara Gruen - Apă pentru elefanți

Provocat fiind de Roxana, pe ultima sută de metri a lunii iulie, am citit romanul Sarei Gruen, „Apă pentru elefanți”, roman ecranizat în 2011 cu Robert Pattinson și Reese Witherspoon în rolurile principale. Cred că este pentru prima dată când nu îmi doresc deloc să compar cartea cu filmul. Fiecare dintre cele două mi-a plăcut și nu aș vrea să stric impresia frumoasă pe care mi-au lăsat-o, găsindu-le defectele.

Sara Gruen ne aduce prin intermediul cărții sale culisele lumii circului din perioada marii crize economice din America anilor ’30 și nu o face oricum ci oferindu-ne niște tablouri de o complexitate uluitoare. Relatările ne sunt făcute de către Jacob la bătrânețe, alternate fiind cu evenimentele și programul pe care îl are în institutul în care este găzduit acum la nouăzeci sau nouăzeci și trei de ani, după cum chiar el se exprimă.