Recenzie: Amanda Hodgkinson - Britannia Road 22

Nu este prima dată când încep să citesc acest roman și poate nici de data asta nu aș fi reușit dacă nu mă încăpățânam atât de tare. De ce? Pentru că e o carte cu o poveste care se desfășoară uluitor de încet. Spre exemplu, din momentul întâlnirii dintre Silvana și Janusz pe peronul gării și până în momentul crucial al aflării adevărului despre Aurek, fiul lor trec mai bine de două sute de pagini în care nu se întâmplă mai nimic demn de reținut.

Janusz și Silvana, doi tineri căsătoriți polonezi sunt despărțiți din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial. Janusz se înrolează în armată dar dezertează destul de curând, cumva fără voia lui. În cele din urmă ajunge împreună cu alți dezertori în Franța, unde Helene îi fură inima, și în cele din urmă în Anglia unde se înrolează în cadrul Forțelor Aeriene. 

Silvana împreună cu fiul lor, Aurek, trăiește din plin atrocitățile războiului când Varșovia este invadată de forțele armate germane văzând crime și execuții și simțind pe pielea ei foametea și violul. Șase ani mai târziu cei doi se reîntâlnesc pe peronul gării din Ipswich, Janusz un mândru muncitor imigrant din clasa de mijloc dornic să devină cu adevărat cetățean britanic, Silvana și Aurek aproape sălbatici după traiul dus prin păduri.

În ciuda strădaniei și a aparențelor cei trei locatari de la numărul 22 de pe Britannia Road nu sunt deloc o familie, cei doi soți trăind măcinați de secretele pe care le ascund unul de altul, iar Aurek suferind de un fel de agorafobie. Drama lor se resimte la fiecare pagină atât cea din prezentul relatării cât și cea din fragmentele de trecut care sunt intercalate.

Finalul este unul relativ fericit chiar dacă cei doi mi se pare că nu ar merita acest lucru și chiar dacă eu mă așteptam la o întorsătură de situație mult mai complexă decât faptul că Silvana îl înșeală pe Janusz cu Tony, tatăl lui Peter, prieten și coleg de școală cu Aurek.

Britannia Road 22 drama unei familii distruse material și spiritual de către război, drama unei familii care tinde spre imposibil și anume revenirea la fericirea anterioară conflitului armat de nivel mondial.

Pot să categorisesc romanul Amandei Hodgkinson drept o lectură dramatică dar destul de liniară fără o scânteie de spectaculos, un roman cu o poveste interesantă dar care nu m-a făcut să empatizez cu personajele.

Dar poate voi aveți alte păreri. Rubrica de comentarii vă stă la dispoziție.

Recenzia aceasta face parte din campania „Citește și câștigă cărți pe viață din colecția Strada Ficțiunii” a editurii All.

Lectură frumoasă să aveți!