Recenzie: Guillaume Musso - Chemarea Îngerului

Campania „Citește și câștigă cărți pe viață din colecția Strada Ficțiunii” m-a purtat din nou prin cărțile lui Musso, de astă dată cea mai nouă traducere a sa în limba română, Chemarea Îngerului.

Sincer să fiu, dintre tot ce am citit scris de francez, Fata de hârtie și Chemarea Îngerului mi s-au părut cele mai frumoase și au fost romanele care mi-ar veni oricând în minte atunci când aud sau văd numele lui Musso.

Povestea de față, după cum autorul mărturisește în nota din final i-a fost inspirată de un moment din viața sa, moment în care și-a încurcat telefonul cu o tânără pe aeroport. De la un eveniment asemănător pornește și acțiunea din „Chemarea Îngerului”. Jonathan Lempereur fost mare chef, iar acum e căzut în dizgrație se ciocnește pe aeroportul Kennedy cu Madeline Greene proprietara unei florării, fostă polițistă.

În învălmășeala lucrurilor căzute pe jos și din cauza faptului că aveau telefoane identice întâmplarea face ca fiecare să ia telefonul celuilalt și să nu descopere decât câteva ore mai târziu, când Jonathan era déjà în San Francisco, iar Madeline în Paris.

După câteva încercări eșuate de a-și expedia telefoanele unul altuia, fiecare pătrunde în intimitatea celuilalt răscolind fișiere, poze, mp3-uri sau chiar e-mailuri. Ceea ce descoperă fiecare le trezește spiritul de investigație. Madeline vrea să afle de ce cariera lui Jonathan s-a încheiat brusc odată cu divorțul său și de ce a fost forțat să renunțe la lanțul de restaurant ce îi poartă numele. Jonathan, pe de altă parte, este întrigat de tristețea din ochii Madelinei, tristețe pe care o observă în pozele pe care le are salvate în telefon, iar mai târziu află că aceasta urmează ședințe de psihiatrie de două ori pe săptămână. De ce oare?

Scrisă într-un ritm susținut și cu câteva moment de suspans, cartea lui Musso vrăjește cititorul pur și simplu, determinându-l să afle ce secrete ascunde trecutul fiecărui personaj.

Madeline și Jonathan se reîntâlnesc în cele din urmă și asta datorită unui secret pe care fiecare îl credea adânc îngropat și care pare că le este comun. Acest lucru îi face să își unească eforturile pentru a duce la bun sfârșit o anchetă care o bântuie pe Madeline și care i-a dat motive lui Jonathan să nu-și pună capăt zilelor.

Acest roman al lui Musso este printre cele mai bune. Dacă „Ce-aș fi eu fără tine” poate fi considerat doar un exercițiu într-ale thrillerelor polițiste, acesta este dovada că Musso poate scrie și mai bine. Dar nu este doar un roman polițist, ci și unul de dragoste, cele două povești completându-se într-un mod demn de laude.

Vi-l recomand cu cea mai mare plăcere.

Roman recenzat pentru campania „Citește și câștigă cărți pe viață din colecția Strada Ficțiunii” campanile inițiată de editura ALL.