Recenzie: David Ebershoff - Daneza

David Ebershoff, fost profesor universitar la New York University și la Princeton și în prezent profesor la Columbia și editor șef la editura Random House, public în 2000 primul său roman, Daneza. 

Cartea este tradusă și publicată în 2015 la editura Rao și a fost de asemenea ecranizată în același an avându-I pe Alicia Vikander și Eddie Redmayne în rolurile principale.

Daneza este povestea cuplului Greta și Einar Wegener, cuplu care trece printr-o perioadă plină de schimbări atunci când Einar decide să o lase pe Lili Elba să iasă la suprafață, devenind astfel primul bărbat transformat cu succes în femeie, pe cale chirurgicală. Abordarea pe care o are autorul asupra acestui subiect este una extraordinară, acesta reușind să trateze un subiect mai mult decât dificil fără a aluneca în vulgaritate, grotesc sau intoleranță. Deși există scene intime cu conținut sexual, acestea nu sunt construite pe acel tipar al scenelor de sex puse doar pentru a crește vânzările romanului, din contră acestea se constituie în niște elemente esențiale în înțelegerea contextului personal și familial pentru ca cititorii să empatizeze cât mai mult cu schimbările și frământările prin care trec personajele.

Recenzie: Michael Cunningham - Orele

Stabilit încă din facultate ca roman de studiat, Orele lui Cunningham s-a dovedit a fi o carte de care m-am apucat cu greu. Recunosc, romanele realiste nu sunt genul meu preferat. De data aceasta însă voiam o lectură de scurtă durată menită să îmi clătească mintea după romanele fantasy citite anterior.

Orele ne prezintă în paralel viețile a trei femei. În Londra anului 1923 Virginia Woolf se chinuie să treacă peste angoasele și migrenele pe care le are și reușește să scrie Doamna Dalloway. În prezent, în Greenwich Village, Clarissa Vaughn face pregătiri pentru o petrecere pentru ziua de naștere a fostului ei iubit, un poet obscur măcinat de SIDA. În 1949 în Los Angeles Laura Brown descoperă romanele Virginiei Woolf și nu se poate opri din a le lectura. Destinele celor trei femei se întrepătrund, legate fiin prin intermediul scriitorii.

Recenzie: Rose Tremain - Drumul spre casă

Un roman incitant despre Europa de Est și Londra de azi. Un roman ce s-a suprapus perfect peste cele mai recente experiențe de călătorie ale mele, astfel încât mi-a venit extrem de ușor să mă cufund în lectura romanului odată ce l-am început.

Personajul central, Lev, este un tip de undeva din estul Europei și care se află în căutarea unor noi mijloace materiale pentru susținerea familiei sale. După închiderea gaterului din Baryn, Lev a rămas fără principala sursă de venit pentru susținerea mamei sale și a fiicei, după ce nu cu multă vreme în urmă îi decedase și soția, bolnavă fiind de leucemie. Romanul și călătoria lui Lev încep din momentul în care acesta a urcat în autocarul spre Marea Britanie pregătindu-se pentru o călătorie de mai bine de cinzeci de ore spre Londra, care pare a fi un tărâm al făgăduinței.

Pe drum leagă conversație cu Lydia o fostă profesoară de engleză care se îndreaptă de asemenea spre o nouă viață în care să devină traducător-interpret. În cele din urmă călătoria se sfârșește în momentul în care autocarul intră în faimoasa Victoria Coach Station iar cei doi sunt nevoiți să își vadă fiecare de calea lui.

Recenzie: John Burnham Schwartz - Imparateasa

Povestea pe care o avem în față este povestea lui Haruko, o tânără dintr-o familie bună, dar nu din aristocrație, o tânără inteligentă, frumoasă și o bună jucătoare de tenis. Începând cu puțin timp înainte războiului și continuând până în prezent aflăm detaliile vieții primei regine a Japoniei care nu este de origine aristocratică ci din popor.

John Burnham Schwartz se folosește de vieți și evenimente din viața familiei regale japoneze pentru a crea o operă de ficțiune în care să ne putem lăsa purtați de val, dincolo de ziduri, în palatul regal, unde muritorii de rând nu au acces.

Recenzie: Jan Philipp-Sendeker - Șoapta inimii

Șoapte inimii ne prezintă povestea unei iubiri ce nu s-a stins chiar dacă timpul și spațiulîi stă în cale. Jan-Philipp Sendeker crează în romanul său de debut o poveste ce ține citiorii lipițe de pagini făcând să treacă cu relativă ușurință peste stilul diferit de relatare adoptat.

Ceea ce pare la început a fi o aventură în Birmania, în momentul în care Julia Win decide să îți caute tatăl dispărut de patru ani, devine o aventură virtuală, la persoana a treia, în care chiar și Julia se transformă în spectator. U Ba, un localnic care o abordează fără sfială în stațiunea montană Kalaw (un sat pierdut în munți), îi oferă detalii intime despre viața ei și îi promite să îi devăluie secretul tatălui său și ce anume l-a făcut să îi părăsească cu patru ani înainte.

Recenzie: Miguel de Unamuno - Abel Sanchez

Romanul Abel Sanchez a fost publicat de Unamuno în 1917 și redă istoria unei prietenii aflate sub semnul legendei biblice a lui Cain și Abel. Pe lângă problema conflictului dintre frați Unamuno creează și un personaj controversat în care coexistă părți întunecate și luminoase în același timp, și aici vorbesc de Joaquin. În cele din urmă acesta este devorat de patima sa și pierde lupta cu aceasta.

Deși Abel și Joaquin, primul pictor strălucit iar cel de-al doilea un medic extrem de capabil și înzestrat, sunt frați de lapte, între ei apare conflictul ce îi împiedică să conviețuiască în armonie. Treptat, fiecare din acțiunile lui Abel Sanchez i se par lui Joaquin Monegro insulte la adresa sa, începând cu faptul că Abel și Helena (verișoara lui Joaquin) se căsătoresc, culminând cu succesul și renumele pe care Abel și-l face prin pictură și încheind cu nunta copiilor lor.

Recenzie: Ingvar Ambjornsen - Frați de cruce

Pentru campania „Citeşte şi câştigă cărţi pe viaţă din colecţia Strada Ficţiunii” a editurii All am pregătit o nouă recenzie, cea pentru romanul scriitorului norvegian Ingvar Ambjornsen, Fraţi de cruce.

Odată începută lectura romanului avem în faţă o poveste oarecum amuzantă şi emoţionantă în acelaşi timp a doi prieteni, fraţi de cruce care încearcă să se adapteze societăţii contemporane în care se trezesc aruncaţi. Elling şi Kjell se străduiesc să se integreze în lume, după ce au fost eliberaţi dintr-o instituţie psihiatrică. Pe lângă problemele de ordin personal, Elling e un nevrotic posesor al unei imaginaţii hiperactive, iar Kjell e un uriaş slobod de gură şi ostil schimbatului lenjeriei intime, ei trebuie să înveţe să coabiteze într-un spaţiu nou, să folosească telefonul, să iasă în oraş, să îşi întemeieze relaţii de prietenie, să aibă grijă de vecina lor însărcinată, ce mai, să faţă  provocărilor cotidiene.

Recenzie: J.D. Salinger - De veghe în lanul de secară

„The catcher in the rye” al lui J.D. Salinger l-am citit în cadrul unei club de lectură lansat de Roxana pe blogul ei, un club de lectură deschis pentru oricine. Nu a fost dorința mea să lecturez cartea dar m-am supus majorității și am citit-o în 2 zile, două duminici mai exact.

Romanul lui Salinger ne prezintă vreo 48 de ore din viața lui Holden Caulfield, un tânăr adolescent care tocmai a fost dat afară din a treia școală la care fusese înscris. Este defapt povestea regăsirii sinelui într-o lume închistată în norme și tradiții; un roman de răzvrătire adolescentină a cărei etapă finală Holden o pune în practică în momentul în care-și începe hoinăreala prin New York-ul anilor 50. Tânărul de numai 17 ani experimentează viața de noapte a orașului și încearcă să-și alunge tristețea prin conversații cu persoane cunoscute sau mai puțin cunoscute.