Recenzie: Liza Karan - Amalia

Vă spun de la bun început că îmi place ideea de la baza romanului, aceea a unui cuplu inter-etnic. Ce nu îmi place însă e modul în care povestea a fost construită pe această idée interesantă. Dar să încep cu începutul.

O avem pe Amalia, din a cărei perspectivă sunt narate întâmplările și care trece prin toate aventurile celor 230 de pagini. Însă chiar din prima pagină am dat peste un clișeu ce îl auzim la mai toate rubricile meteo „toamna își intra în drepturi‟. Dar să zicem că poate fi scuzat, că are o justificare, asta până câteva pagini mai târziu când descopăr două replici ale aceluiași personaj cu liniuțele de dialog aferente, care vin una după alta. O astfel de construcție nu prea își are rostul. De ce ai pune o altă linie de dialog pentru ceva ce spune același personaj? Să o iertăm totuși și pe asta, e evident că i-a scăpat corectorului, ca vreo zece alte greșeli (majoritatea de punctuație), care au scăpat tuturor celor prin mâinile cărora a trecut cartea.

Recenzie: Cecelia Ahern - Cadoul

Îmi era dor să citesc ceva de Cecelia, deoarece cărțile ei ca și ale lui Sparks, nu sunt doar romane de dragoste ci și romane care te fac să meditezi asupra deciziilor pe care le faci zilnic.

După primele capitole citite, se instalează un sentiment de plictiseală și ai tendința să abandonezi lectura fiindcă te așteaptă o groază de alte cărți care merită citite și nu are rost să piezi vremea cu ceva ce nu îți place. Însă, te gândești un pic la personaj, ce vrea să transmită autoarea prin el? De ce îi construiește un trai așa banal?

Lou Suffern, un om de afaceri, soț, tată a doi copii, nu-și dorește decât să încheie cât mai multe contracte și să fie promovat în funcție. Nu-l afectează nici faptul că nu-și pune amprenta asupra educației propriilor copii. Își tratează soția cu atata indiferență, încât eu nu înțeleg ce rost mai are să stea cu el. De același tratament au parte și părinții lui, dar și sora și fratele său. Pentru el, evenimentele familiale, sărbătorile nu reprezintă nimic.