Recenzie: Agnes Martin Lugand - Oamenii fericiți citesc și beau cafea

                                                                                                                                    

Categoria: Romane de dragoste, Carti romantice

Colecție: Fiction Connection

Editura: TREI

Număr pagini: 171

Traducător: Carmen Otilia Spinu

Titlul este singurul motiv datorită căruia am pus în coș și cartea aceasta. Nu pot spune că m-a fascinat, dar nici că m-a dezamăgit total. Este un fel de chick lit.

Autoarea ne aruncă încă din primele pagini în tragedia cu care se confruntă Diane. Franțuzoaica este răvășită în urma unui accident care îi ucide pe Colin și Clara, soțul și fiica ei. Acest eveniment trist, o plasează pe Diane în depresie. Nu dorește să vorbească cu nimeni, doar cu Felix, asociatul și cel mai bun prieten al ei.

Recenzie: Cecelia Ahern - Cadoul

Îmi era dor să citesc ceva de Cecelia, deoarece cărțile ei ca și ale lui Sparks, nu sunt doar romane de dragoste ci și romane care te fac să meditezi asupra deciziilor pe care le faci zilnic.

După primele capitole citite, se instalează un sentiment de plictiseală și ai tendința să abandonezi lectura fiindcă te așteaptă o groază de alte cărți care merită citite și nu are rost să piezi vremea cu ceva ce nu îți place. Însă, te gândești un pic la personaj, ce vrea să transmită autoarea prin el? De ce îi construiește un trai așa banal?

Lou Suffern, un om de afaceri, soț, tată a doi copii, nu-și dorește decât să încheie cât mai multe contracte și să fie promovat în funcție. Nu-l afectează nici faptul că nu-și pune amprenta asupra educației propriilor copii. Își tratează soția cu atata indiferență, încât eu nu înțeleg ce rost mai are să stea cu el. De același tratament au parte și părinții lui, dar și sora și fratele său. Pentru el, evenimentele familiale, sărbătorile nu reprezintă nimic.

Recenzie: Kerstin Gier - Mă sinucid altădată

Kerstin Gier este deja cunoscută publicului român prin cele două romane publicate la All, Ce să fac cu moștenirea și Bărbați și alte catastrofe, dar și prin seria Trilogia culorilor. Pe lângă acesta a mai publicat alte 30 de romane, multe dintre ele devenind cartea anului în Germania și nu numai. Mă sinucid altădată păstrează același stil dinamic și efervescent ca și în Ce să fac cu moștenirea? Obligând oarecum cititorul la un efort de lectură dinamică.

Povestea lui Geri Thaler începe cu anunțul trimis ziarului Bild prin care aceasta specifică ce anume dorește să fie publicat în știrea despre sinuciderea ei. Drept motive care o împing spre o sinucidere cu un plan destul de elaborat și bine pus la punct pot fi menționate faptul că are aproape treizeci de ani și nu este încă căsătorită, nu are copii, și-a pierdut slujba brusc și locuiește cu chirie, ceea ce face ca familiei să îi fie rușine cu ea.

Recenzie: Federica Bosco - Îndrăgostită de un înger

Autoarea romanelor Îmi placi la nebunie, Dragostea nu-i de mine sau Dragostea nu-mi dă pace, Federica Bosco este scriitoare şi scenaristă, născută în Milano în 1971 pune în romanul de faţă două pasiuni mai vechi, dansul şi Anglia.

Romanul o are ca personaj central pe adolescenta Mia ce îşi doreşte să îşi ducă la îndeplinire cele două visuri arzătoare ale ei. Primul presupune intrarea la prestigioasa şcoală de balet, Royal Ballet School din Londra, iar cel de-al doilea presupune o relaţie de lungă durată cu Patrick, fratele Ninei, prietena sa cea mai bună, care lucrează în Marină.

Recenzie: Simona Sparaco - Lovebook

           Cartea italiencei Simona Sparaco e exact ceea ce pare la prima vedere, un chicklit ușor și efervescent. Odată lecturată îi dispare farmecul și savoarea, devenind o simplă povestioară romantică și previzibilă. Așa cum din titlu și de pe copertă se poate observa, totul în romanul Simonei Sparaco se învârte în jurul rețelei de socializare Facebook, adorată, hulită sau contestată dar deja o parte aproape indispensabilă din viața fiecăruia. Mai exact autoarea a dorit să ne spună o poveste romantică plasată în epoca facebook și exact asta a făcut și merită laude pentru acest lucru, însă s-a limitat la atât fără să individualizeze cu ceva idila dintre cele două personaje principale. Povestea de iubire în sine e destul de previzibilă și fără răsturnări spectaculoase de situație care să țină cititorul lipit de pagini. Singurul element care mi-a plăcut în tot romanul a fost transformarea librăriei-papetărie într-o librărie adevărată cu atmosferă boemă și aer de intelectualitate, lucru care mi-a amintit instantaneu de filmul „You`ve got mail” cu Meg Ryan și Tom Hanks.

Recenzie: Federica Bosco - Dragostea nu-mi dă pace

Acest roman al Federicăi Bosco este al treilea dintr-o serie, după „Îmi placi la nebunie” și „Dragostea nu-i de mine”. Oricum, cele două volume nu sunt în colecția Strada Ficțiunii de la Allfa, așa că pe moment nu mă interesează, probabil doar în cazul în care vor fi reeditate în colecție. De ce nu mă interesează? Pentru că „Dragostea nu-mi dă pace” este al doilea roman căruia îi fac recenzie în Campania Citește și câștigă cărți pe viață din colecția Strada Ficțiunii de la editura ALL.

            Îmi place colecția Strada Ficțiunii Bestseller deoarece include o varietate mare de genuri literare și niciodată nu știi exact ce carte ai în față până nu o lecturezi; e un mister pe care îl savurez de fiecare dată. Vă recomand să încercați și voi.

            Italianca Monica ajunge la New York unde primise o șansă pentru un post la cunoscuta Vanity Fair. Își găsește o locuință de închiriat, a unui anume Peter, plecat din țară pentru vreo trei luni.