Recenzie: Tom Egeland - Evanghelia după Lucifer

Titlu original: Lucifers Evangelium

Traducere din limba norvegiană: Adriana Diana Pop

Editura: ALLFA

Număr pagini: 480

An apariție: 2015

Simboluri, amulete, manuscrise, turnul Babel, adevăruri cosmice și multe trupuri golite de sânge. Cu aceste lucruri vă veți întâlni, dacă o să lecturați cartea. Pe măsură ce parcurgeți paginile, informația este din ce în ce mai copleșitoare și mai abundentă. O lectură numai bună pentru persoanele deschise la minte și care văd dincolo de Biblie.

În 1970, teologul Giovanni Nobile primește un document intitulat Manuscrisul lui Lucifer. Din cauza acestuia, fiica dânsului este răpită și ținută captivă într-un sicriu. Pentru a o primi înapoi pe Silvana, trebuie să înmâneze documentul unei secte religioase numite dracul|sângelui.

Recenzie: Ariana Franklin - Maestră în arta morții

Un roman pe care mi l-am luat la preț redus în vară de la Bookland, un roman căruia până acum o lună și ceva nu i-am dat atenție pentru că aveam alte cărți mai tentante în vizor.

Se pare că am greșit ignorând-o, deoarece s-a dovedit un excelent roman istoric – mister medieval în stilul lui Bernard Knight. Documentându-mă puțin am aflat că Maestră în arta morții e primul volum dintr-o serie de patru, apărut la Nemira în 2008 în traducerea Marinei Radu. Celelalte trei nu sunt încă traduse în română dar iată titlurile originale, așa cum sunt menționate pe goodreads:

-          The Serpent’s Tale

-          Grave Good

-          A Murderous Procession

Recenzie: Michael Peinkofer - Umbra lui Thot

„O serie de crime misterioase la Londra, o tânără cercetătoare neînfricată și blestemul întunecat al unei vechi zeități egiptene.” Așa suna prima frază din descrierea cărții de pe coperta patru. Nu-i așa că sună tentant? Cuvântul „umbră” și întreaga lui simbolistică asociat zeului întunecat din panteonul egiptean nu poate da decât o carte ce nu trebuie lăsată din mână până la ultima pagină. O carte publicată la editura Rao.

            Perioada desfășurării evenimentelor romanului este anul 1883, secolul XIX, încă în epoca Victoriană plină de reguli și norme în ceea ce privește comportamentul în societate și cu idei și minți obtuze. Lady Sarah Kincaid este însă un spirit modern și vizionar nicidecum potrivită perioadei în care trăiește. Este arheolog de profesie, unul chiar strălucit dar fiind femeie ea nici nu există în ochii Societății Regale, pe deasupra moda și eticheta îi repugnă (ceea ce nu înseamnă că nu le cunoaște și nu le folosește când e în avantajul ei), iar faptul că poate privi cadavrele și mai scapă câte o înjurătură e de neconceput în ochii contemporanilor ei.

Recenzie: Ken Follet - Stâlpii Pământului

Ediția în limba română a romanului Stâlpii Pământului publicată la Rao are 1055 de pagini, fiind o lucrare grandioasă, enormă și strălucită. E o poveste minunată, plină de personaje incredibil de verosimile. Dincolo de bariera secolelor, atinge toate sentimentele umane: iubirea și ura, loialitatea și trădarea, speranța dar și disperarea. Deși la noi aproape necunoscut, Ken Follet e renumit în străinătate pentru thrilerele istorice pe care le-a scris cu atâta măiestrie, pentru dependența pe care o dau romanele sale.

Acțiunea romanului Stâlpii Pământului se desfășoară inițial pe mai multe planuri narative complet independente, încât te întrebi mai tot timpul care e legătura dintre ele. Apoi firele narative se leagă unul de celălalt rezultând de la jumătatea cărții o poveste asupra căreia atenția cititorului se poate îndrepta cu maximă concentrare.