Recenzii prin alte locuri

Cu diferite ocazii am postat recenzii și prin alte colțuri ale internetului. Despre unele am menționat pe aici, dar despre altele nu am scris nicăieri.

Azi am decis să fac un inventar și să vă dau link-uri către ele:

Cassandra Clare - Orașul de cenușă (ed. Leda) - postată pe Povești Întunecate

George R.R. Martin - Lumina ce se stinge (ed Nemira) - postată pe nemirabooks.ro

Și cele mai multe pe The Club of Serial Readers:

Andrew Wilson - Minciuna (ed Rao)

Cecelia Ahern - Prietenul Nevăzut (ed. Allfa)

Edmondo de Amicis - Iubire și gimnastică (ed. Allfa)

Guillaume Musso - Fata de hârtie (ed. Allfa)

Kim Edwards - Fata tăcerii (ed. Rao)

Maeve Binchy - Nopți cu ploi și stele (ed. Nemira)

Marcus Sedgwick - Sabia Magică (ed. Nemira)

Oliviu Crâznic - ...și la sfârșit a mai rămas coșmarul (ed. Vremea)

Robert Jordan - Roata Timpului 2: În căutarea cornului (ed. Rao)

Sam Bourne - Ultimul Testament (ed. Polirom)


Pe final vă reamintesc concursul lansat pe Business with Letters, la care vă aștept să vă înscrieți!

Lecturi plăcute!

Interviu cu Oliviu Crâznic (...și la sfârșit a mai rămas coșmarul)

Vă pot prezenta deja al doilea interviu din seria Interviuri marca Recenzii Beletristică, așa cum ieri v-am anunțat.

Astăzi va răspunde întrebărilor, nimeni altul decât Oliviu Crâznic, autorul romanului gotic/ dark fantasy/ horror „…și la sfârşit a mai rămas coşmarul”, roman ţesut din mituri şi legende româneşti şi străine. Un roman ce restaurează creaturile întunericului pe poziţiile lor detestabile.

 „Am fost crescut într-un orăşel transilvănean de munte” spui într-un interviu. Ne poţi da detalii?

Desigur. Este vorba despre oraşul Lupeni („Pârâul Lupului”) din judeţul Hunedoara, situat în apropierea mai multor lanţuri muntoase importante, cum ar fi, de pildă, lanţul Munţilor Retezat.

De unde pasiunea pentru scris şi pentru mitologia românească?

Nu ştiu dacă scrisul este o pasiune, mai degrabă scriu pentru că simt nevoia să o fac, decât din plăcere. Această nevoie, manifestată în anii trecuţi prin fragmente şi schiţe de poveşti ori prin versuri pentru melodii, a devenit o ocupaţie concretă la îndemnul unei prietene care, crezând în talentul şi cunoştinţele mele, m-a îndemnat să scriu şi să public. Am încercat să nu o dezamăgesc şi iată-mă aici.

Mitologia şi misterele mă pasionează în general, la fel ca istoria sau alte discipline dedicate spiritului uman şi universului înconjurător, şi aici cred că totul provine de la bunica mea de origine germană, Olga Henning, care mi-a cultivat în copilărie interesul pentru ştiinţă, pentru natură şi misterele acesteia şi pentru întâmplări de tipul „Incredibil, dar adevărat”.

Recenzie: Oliviu Crâznic - ...și la sfârșit a mai rămas coșmarul

Nici nu știu cum să vă explic mai bine plăcerea și satisfacția simțită la finalizarea lecturii, dar a fost enormă și neașteptată. Așa cum am mai spus, vreau să desființez prejudecățile conform cărora scriitorii români nu merită să fie citiți, iar romanul lui Oliviu Crâznic este unul dintre cele mai bune argumente.

„…și la sfârșit a mai rămas coșmarul” e un roman gotic cu o atmosferă medievală, întunecată și lugubră numai bună să îți dea fiori și să prevestească evenimente nu tocmai plăcute. Îți dă sentimental acela că în fiecare umbră se ascunde ceva, ce așteaptă cea mai bună ocazie să te înșface. Iar dacă ai imaginație bogată s-ar putea să simți ochi privindu-te din umbră și să vezi mișcări cu coada ochiului, chiar și după ce ai închis cartea.

În sfârșit la mine acasă

Deși titlul pe care l-am folosit poate părea ciudat, mi s-a părut potrivit pentru exprimarea fericirii personale vis-a-vis de noile achiziții de carte făcute din 23.11.12 și până în prezent.
O să încep cu piesa de rezistență:

„Cheia” de Simon Toyne, cu autograful autorului, achiziționată prin intermediul și bunăvoința Georgianei (îi mai mulțumesc odată, deși mi-a spus că i se urcă la cap) de la Gaudeamus. Mai jos aveți pozele: