Recenzie: Gayle Forman - Dacă aș rămâne

Editura: RAO

An apariție: 2011

Traducerea din limba engleză: Manuela Bulat

Număr pagini: 220

“Dacă rămân. Dacă trăiesc. Depinde de mine.“

Am citit acest roman dintr-o suflare. Poate pentru faptul că nu am citit de ceva timp sau poate pentru că lectura este cel mai bun loc de a te refugia, când simți că lumea ta se prăbușește. Este un tărâm în care trăiești din foarte multe perspective; din care înțelegi că fiecare are o importanță aici și un destin de urmat.

Cartea are ca centrum mundi muzica. Această artă reprezintă pentru mulți un punct de sprijin în existență. Datorită ei, familia Miei este foarte unită și împlinită. La doar 17 ani, Mia iubește violoncelul, pe care îl primește cadou de la părinți după ce urcă pentru prima dată pe scenă la un spectacol de la școală. Când arcușul atinge corzile, ea se contopește cu el și se simte dragostea cu care cântă.

Recenzie: David Ebershoff - Daneza

David Ebershoff, fost profesor universitar la New York University și la Princeton și în prezent profesor la Columbia și editor șef la editura Random House, public în 2000 primul său roman, Daneza. 

Cartea este tradusă și publicată în 2015 la editura Rao și a fost de asemenea ecranizată în același an avându-I pe Alicia Vikander și Eddie Redmayne în rolurile principale.

Daneza este povestea cuplului Greta și Einar Wegener, cuplu care trece printr-o perioadă plină de schimbări atunci când Einar decide să o lase pe Lili Elba să iasă la suprafață, devenind astfel primul bărbat transformat cu succes în femeie, pe cale chirurgicală. Abordarea pe care o are autorul asupra acestui subiect este una extraordinară, acesta reușind să trateze un subiect mai mult decât dificil fără a aluneca în vulgaritate, grotesc sau intoleranță. Deși există scene intime cu conținut sexual, acestea nu sunt construite pe acel tipar al scenelor de sex puse doar pentru a crește vânzările romanului, din contră acestea se constituie în niște elemente esențiale în înțelegerea contextului personal și familial pentru ca cititorii să empatizeze cât mai mult cu schimbările și frământările prin care trec personajele.

Lecturi de anul trecut

De ceva vreme am lăsat-o mai moale cu blogul, călătoriile în străinătate și munca în sectorul ONG și-au spus cuvântul în ceea ce privește timpul meu liber pentru a posta pe blog. Și cu cititul am lăsat-o ceva mai moale, însă nu de tot. Tocmai de aceea vă prezint în acest articol toate cărțile citite în 2015 dar cărora nu le-am dedicat articole pe blog.

John Green – Sub aceeași stea

Am citit acest volum în engleză, împrumutat de la prietenul și atunci colegul meu de cameră, Prem. Țin să îi mulțumesc cu această ocazie: Thank you very much for lending me your book, for sharing with me the pleasure of discovering the story hidden in its pages.

Cred că toată lumea a auzit despre fenomenul care a fost “The fault in our stars” de isteriile produse și de valul aprecieri pe care l-a primit. Povestea tragică a celor doi adolescenți m-a impresionat, trebuie să admit. John a făcut o treabă bună creând acest roman. Nu o să vă dau detalii despre poveste, doar voi menționa că povestea în sine m-a făcut să meditez mai mult la faptul că fericirea e ceea ce ar trebui să căutăm în viață. V-o recomand.

Mara Volkers – Mireasa magului (ed. Rao)

Romanul de față rescrie povestea din “Frumoasa și bestia” dându-i  însă ceva valențe apocaliptice. Și ca să înțelegeți ce vreau să zic situația stă cam așa: dacă magistrul Alban nu reușește să își recapete înfățișarea și puterile, ca să poată lupta împotriva răului atunci așa cum vă așeptați dragi cititori pământul va intra sub dominația Răului absolut.  Este aceasta o motivație suficientă pentru a afla povestea Giselei și ce o determină să se mărite cu un monstru? Dacă da atunci nu mai așteptați și începeți lectura romanului Mireasa Magului.

Garth Nix – Lirael (ed. Rao)

Acesta este cel de-al doilea roman din seria Vechiul Regat a cărui fir narativ continuă să ne plimbă prin tărâmul magic al Vechiului Regat. Aflăm mai multe detalii și totodată s-ar putea să și avem mai multe întrebări. Cert e că Lirael reușește să intre în bucluc și să iște o groază de situații care ne vor tine antrenați în poveste. Dar mai multe veți afla dacă lecturați Lirael.

Sam Christer – Moștenirea Stonehenge (ed. Litera)

Romanul lui Christer e numai bun dacă vreți ceva ușor și antrenant, ceva care să vă țină lipiți de pagini dar și să vă aducă suspans și puțin mister. E o combinație reușită chiar dacă nu extrem de complex ori foarte profundă.

John Steinbeck – Perla (ed. Rao)

Am devenit fan al lui Steinbeck odată ce am am lecturat La rasarit de eden. Nuvela asta însă are ceva aparte și ca să înțelegeți la ce mă refer menționez faptul că reușește să introducă cititorul într-o profunzime specifică romanelor și totuși reușește să acapareze nu prea mult timp. Așa cum titlul menționează în cele 96 de pagini ale nuvelei e vorba de o perlă, una extraordinar de mare pe care o găsește Kino. Doar că de îndată ce o deține se pare că aceasta se transformă într-o piază rea.

David Brin – Poștasul (ed. Paladin)

Deși e un roman SF postapocaliptic destul de apreciat, nu știu de ce dar pe mine nu m-a prea dat pe spate. Poate să fi fost acțiunea care nu decurgea pe cât de repede aș fi dorit, poate nestatornicia personajului principal – pe care aș fi vrut să îl văd că face ceva, că se implică că devine liderul unei comunități – poate sunt de vină așteptările mele care nu au coincis cu ceea ce David Brin mi-a oferit în paginile romanului Poștașul. Dar aș vrea și voi să îl citiți să îmi spuneți ce părere vă faceți. 

Nu e o promisiune dar sper ca in 2016 sa dedic mai mult timp blogului si cititului.

Recenzie: Juan Tafur - Pătimirile Mariei Magdalena

Romanul lui Tafur – La pasion de Maria Magdalena, în original – ne aduce o perspectivă diferită asupra vieții Mariei, Mariam în aramaică, din Magdala cea care a fost soția și primul ucenic al lui Isus, Isa in aramaică. Nu este o o perspectivă complet diferită, ci una care se bazează pe ceea ce istoricii au descoperit în ultimele decenii prin intermediul Evangheliilor necanonice și nu numai, dar este perspectivă umanizantă și mult mai credibilă decât ceea ce ne spune Noul Testament.

Mariam își începe povestea cu momentul în care a întâlnit-o pe mama lui Isa al cărei nume este tot Mariam și a plecat împreună cu ea să îl aștepte pe fratele ei Lazăr. Încet Mariam descoperă în ce fel Mariam și Iosif sunte legați de ea, de Lazăr și de tatăl lor. Totodată se îndrăgostește înce și de la distanță de Isa. Povestea de iubire dintre cei doi e destul de liniară. Nu există conflicte sau momente tensionate și nimic nu ne face să ne concentrăm atenția foarte mult asupra ei.

Ceea ce merită observat și urmărit de-a lungul celor 316 pagini de roman e evoluția lui Isa, de la ucenic la învățător, precum și modestia de care dă dovadă de fiecare dată când vorbește sau când îi ajută pe cei din jurul său.  Deși cu toții (mă refer la creștini) știm ce propovăduiește biserica și suntem învățați de mici despre toate miracole pe care Isus le-a făcut precum și despre păcatele și denigrarea la adresa Mariei Magdalena, este foarte interesant de abordat un alt punct de vedere. Până la urmă nimeni nu poate ști cu adevărat cum s-au întâmplat lucrurile acum mai bine de 2000 de ani.

Vă recomand să vă bucurați de lectura acestui roman, și să încercați să aveți o viziune cât mai deschisă spre diferențe de opinie și spre diferitele credințe ale celor din jur.  

Recenzie: John Grisham - Juriul

A trecut ceva vreme de când nu am mai pus mâna pe vreo carte de John Grisham. In parte pentru că romanele sale nu prea strigă după mine, în parte pentru că întotdeauna am găsit ceva mai interesant de citit. Dar iată că mi-am făcut curajul să mă apuc iar de una din cărțile sale. Juriul este un thriller juridic ca tot ce scrie Grisham de altfel, publicat pentru prima dată în SUA în 1996. În română a apărut în 2003 (dacă nu mă înșel) și în 2007. Eu dețin ediția a doua, cea din 2007, în traducerea lui Carmen Ardelean și publicată de Rao.

Cum simplu se poate ghici din titlu, avem în față povestea unui juriu ales pentru un caz plin de importanță ce nu se judecă altundeva decât în Biloxi, Mississippi, un loc destul de faimos pentru procesele sale. Miza procesului e una de milioane de dolari, deoarece un verdict in favoarea acuzării va aduce valuri de alte procese constituindu-se într-un precedent numai bun de urmat. Este vorba de un proces intentat unei companii producătoare de țigarete, de către văduva unui fumător înrăit, pe care cancerul de plămâni l-a răpus.

Recenzie: John Burnham Schwartz - Imparateasa

Povestea pe care o avem în față este povestea lui Haruko, o tânără dintr-o familie bună, dar nu din aristocrație, o tânără inteligentă, frumoasă și o bună jucătoare de tenis. Începând cu puțin timp înainte războiului și continuând până în prezent aflăm detaliile vieții primei regine a Japoniei care nu este de origine aristocratică ci din popor.

John Burnham Schwartz se folosește de vieți și evenimente din viața familiei regale japoneze pentru a crea o operă de ficțiune în care să ne putem lăsa purtați de val, dincolo de ziduri, în palatul regal, unde muritorii de rând nu au acces.

Recenzie: Agatha Christie - Ultimele cazuri ale lui Miss Marple

Nouă povestiri ce poartă semnătura celebrei Agatha Christie fac parte din acest subțirel volum. Două dintre acestea nu o au însă pe simpatica și extrem de inteligenta bătrânică drept investigator principal, să spunem așa. Păpușa croitoresei și În oglinda misterioasă au defapt un caracter paranormal și nicidecum nu fac parte din tiparele cu care autoarea ne-a obișnuit în romanele sale, dar asta nu le știrbește deloc din frumusețea lecturii așa că vă îndemn să nu săriți peste ele sub nici o formă.

În cele ce urmează o să vă prezint succint celelalte șapte dintre Ultimele cazuri ale lui Miss Marple, în care ca de obicei Miss Marple îți pune la treabă agerimea, spiritul de observație și capacitatea ei de a face comparații cu banale evenimente din micuțul sat St Mary Mead, comparații ce nu au altă finalitate decât descoperirea făptașului în cazurile mult mai complicate  care îi sunt aduse în atenție.

Cinci cărți

Obișnuiesc să scriu câte o recenzie după lectura fiecărui roman și asta de întâmplă de mai bine de trei ani de când am blogul meu de recenzii. S-a întâmplat însă să nu reușesc să scriu câteva recenzii, iar odată timpul trecut mi-e mult mai greu să o fac acum. Tocmai de aceea cele cinci cărți pe care le-am citit vi le aduc în vizor într-un scurt articol.

Oamenii cărții de Geraldine Brooks. Apărută la editura Leda în 2009 în traducerea Soranei Munteanu, cartea autoarei australience ne poartă pe urmele unei alte cărți. Este vorba de un manuscris evreiesc miniat, Hagada din Sarajevo pe care cercetătoarea Hanna Heath trebuie să-l restaureze. În timp ce urmărim povestea Hannei și încercările ei de a descoperi mai multe despre manuscris vedem în paralel și frânturi din povestea manuscrisului în capitole dedicate. Astfel avem în față o împletire de povești noi și vechi într-o țesătură literară extraordinară.

Recenzie: Markus Zusak - Hoțul de cărți

Pentru un cititor feroce ca mine și ca mulți alții cu care am făcut cunoștință prin intermediul internetului, o carte cu un titlu ca cea a lui Zusak nu poate decât să îndemne la lectură.

Hoțul de cărți este plasată în Germania nazistă, în 1939, la începutul celui de-al doilea război mondial și o are ca persoaj principal pe Liesel Meminger. Aceasta împreună cu fratele ei mai mic sunt duși de mama lor să locuiască cu o familie socială undeva înafara orașului Munchen. Pe parcursul călătoriei Moartea le face o vizită și îl va lua pe fratele lui Liesel. Aceasta e doar una din multele vizite pe care Moartea le va face împreajma fetei. La mormântul fratelui ei, găsește o carte pierdută acolo de către cineva. Manualul Groparului devine prima ei carte furată și cartea care o ambiționeză să învețe să citească cât mai bine astfel încât să poată citi cât mai mult.

Recenzie: Nicholas Sparks - Refugiul

Cine nu-l cunoaște pe Nicholas Sparks și romanele sale? Ei, așa mă gândeam și eu… toți îl știți și cred că îi cunoașteți stilul romantic inconfundabil, datorită romanelor sale de success și a ecranizărilor cu actori celebri, ecranizări care însă nu prea au ajuns prin cinematografele din România. Și aici vorbesc de ecranizările unor romane precum Ultimul cântec, Nopți în Rodanthe, Talismanul Norocos, Dragă John sau Jurnalul unei iubiri și chiar romanul pe care vi-l prezint astăzi Refugiul.

Publicat în 2010 cu titlul original Safe Heaven și tradus de Mihaela Buruiană și publicat de Rao în 2012, Refugiul este unul dintre cele mai romantice romane ale lui Sparks și mai ales unul încărcat de sentimente contradictorii și violență și tristețe.

Katie ajunge în Southport, un orășel din Carolina de Nord, urmărită fiind de un trecut violent. Odată ce își găsește o slujbă și o locuință începe să se simtă de-a locului, să aibă încredere în sine și în cei din jur. În plus magazinul universal de unde își face cumpărăturile este condus de un tip simpatic și fermecător. Alex, la rândul său este încă marcat de moartea soției sale dar trebuie totodată să conducă afacerea care îi asigură existența și să fie un părinte exemplar pentru cei doi copii ai săi, Josh și Kristen.

Recenzie: Stephen Booth - Câinele Negru

Stephen Booth aduce în fața cititorilor un thriller polițist cu accente noir. Un thriller bun să pună mințile celor dornici de dezlegat mistere, la treabă. În conformitate cu Dicționarul Oxford black dog (câinele negru) este o expresie sinonimă cu melancolia, depresia și proasta dispoziție. Exact aceste sentimente îl vor cuprinde și pe tânărul polițist Ben Cooper când întreaga sa existență se dă peste cap: se ivesc probleme în familie, ancheta în desfășurare se complică enorm fără să apară vreo soluție, iar noua lui parteneră, Diane Fry, vânează ca și el postul vacant de sergent.

Recenzie: Robert Jordan - Umbra se întinde

Cel de-al patrulea roman al seriei lui Jordan mi-a ajuns în mâini cu mult după terminarea lecturii volumului 3. Ar fi trebuit să fac o mică recapitulare înainte să mă apuc de el, dar am renunțat la idée; era destul de lung și 4-le fără să mai pierd o zi răsfoind 3-ul. Așa că m-am bazat pe faptul că amintirile mi se vor declanșa automat când voi citi și îmi voi aminti instantaneu detaliile importante. 

Aici aveți recenziile pentru volumele anterioare: Ochiul Lumii, În Căutarea Cornului, și Dragonul Renăscut. 

„Umbra se întinde” începe cu principalele personaje adunate în Stânca din Tear, unde Rand al’Thor, Dragonul Renăscut și deținătorul legendarei Callandor se străduie să conducă un regat și să învețe să conducă puterea în timp că nobilimea din Tear caută metode să-l ucidă. Pe deasupra mai există și cei nouă Rătăciți care abia așteaptă să pună mâna pe el, ori să-l distrugă.

Recenzie: Bernard Cornwell - Vagabond

Vagabond este cel de-al doilea roman din trilogia „În căutarea Graalului”, primul fiind Harlequin cel despre care am discutat într-o recenzie anterioară.

Thomas din Hookton îți continuă aventurile sale începute în primul volum. El este trimis de rege într-o misiunea de aflare a Graalului, o misiune pentru care are nevoie să afle mai multe despre familia sa și mai ales despre moștenirea spirituală pe care i-o lasă tatăl său. Misiunea sa îl aduce pe Tom din nou în Anglia și nimerește exact într-o confruntare armată dintre forțele engleze și cele scoțiene.

Recenzie: Agatha Christie - Trenul de Paddington

 Cu Jocuri de Oglinzi mi-am redeschis apetitul pentru romanele Agathei Christie, mai ales pentru cele cu adorabila Jane Marple ca investigator. De data aceasta vă aduc în atenție „Trenul de Paddington”, Four-Fifty from Paddington în original.

Doamna McGillicuddy este martora unei crime petrecute într-un tren, dar nu în trenul în care călătorea ci în cel paralel, ce tocmai trecea în direcție opusă. Evident că oficialităților le vine greu să creadă o poveste atât de neverosimilă, mai ales că vine și de la o persoană în vârstă care pe deasupra adoră să citească povestiri polițiste. Însă în lipsa unui cadavru care să confirme spusele doamnei McGillicuddy totul devine mai neverosimil.

Interviu: Shauki Al-Gareeb (traducător)

În seria de interviuri reunite sub numele Interviurile marca Recenzii Beletristică vă aduc un interviu nou, ce are în centru un traducător. Așa cum știți traducătorii sunt persoanele care fac posibil să lecturăm cărți străine în limba noastră maternă, ei fiind intermediarii mesajului transmis de autor.


Shauki Al-Gareeb are 23 de ani, este din Iași și cel mai important lucru, este traducătorul unor romane care au făcut furori în rândul tinerilor și au adus încasări frumoase editurilor. Mai multe vă va destăinui chiar el în cele ce urmează:

1. Shauki Al-Gareeb, spune-ne de unde te poate cunoaște lumea.

Cred că intermediarul a fost primul (şi acum defunctul) meu blog, Shauki’s Books, lansat în martie 2008, foarte cunoscut datorită recenziilor şi ştirilor din universul cărţilor middle-grade şi YA. Blogul mi-a adus multe, multe satisfacţii şi mulţi prieteni (cu care păstrez legătura şi acum).

Recenzie: Robert Jordan - Dragonul Renăscut

În universul din Roata Timpului, în Vârsta în care se desfășoară evenimentele e din ce în ce mai evident că Ultima Bătălie se apropie, iar cei trei t’averen au roluri importante de jucat în ea.

Odată ce Rand s-a proclamat Dragonul Renăscut, toți ceilalți falși dragoni au fost reduși la tăcere, deoarece Roata nu acceptă alți pretendenți. Însă Rand are probleme cu mânuirea saidinului care nu pare să funcționeze după aceleași reguli ca saidarul, astfel că Moiraine nu îi este de nici un folos, așa că Rand decide să urmeze Profeția, ba chiar să o oblige să i se supună și pleacă să cucerească Stânca din Tear, cea mai veche cetate omenească, unde se află Sabia-ce-nu-poate-fi-atinsă denumită și Callandor.

Recenzie de 8 martie: Nicholas Sparks - Nunta

O recenzie pentru un roman mai sentimental - singura recenzie de gen, pe care o aveam.

La mulți ani femeilor! Un 8 martie fericit!

„Nunta” a fost un roman citit în viteză chiar pe finalul lunii februarie pentru a nu rămâne în urmă cu reading challenge-ul din Clubul de Carte, un grup din care fac parte, pe facebook. Am citit „Nunta”, romanul lui Nicholas Sparks, rapid și pentru faptul că mi-a plăcut povestea emoționantă pe care o prezintă.

Nicholas Sparks, așa cum publicul preponderant feminin știe, scrie niște romane de dragoste, frumoase, uneori neverosimile, cu niște povești siropoase câteodată și cu finaluri triste sau aproape triste. În ceea ce privește finalul, romanul de față s-a încheiat cu happy-end.

Recenzii prin alte locuri

Cu diferite ocazii am postat recenzii și prin alte colțuri ale internetului. Despre unele am menționat pe aici, dar despre altele nu am scris nicăieri.

Azi am decis să fac un inventar și să vă dau link-uri către ele:

Cassandra Clare - Orașul de cenușă (ed. Leda) - postată pe Povești Întunecate

George R.R. Martin - Lumina ce se stinge (ed Nemira) - postată pe nemirabooks.ro

Și cele mai multe pe The Club of Serial Readers:

Andrew Wilson - Minciuna (ed Rao)

Cecelia Ahern - Prietenul Nevăzut (ed. Allfa)

Edmondo de Amicis - Iubire și gimnastică (ed. Allfa)

Guillaume Musso - Fata de hârtie (ed. Allfa)

Kim Edwards - Fata tăcerii (ed. Rao)

Maeve Binchy - Nopți cu ploi și stele (ed. Nemira)

Marcus Sedgwick - Sabia Magică (ed. Nemira)

Oliviu Crâznic - ...și la sfârșit a mai rămas coșmarul (ed. Vremea)

Robert Jordan - Roata Timpului 2: În căutarea cornului (ed. Rao)

Sam Bourne - Ultimul Testament (ed. Polirom)


Pe final vă reamintesc concursul lansat pe Business with Letters, la care vă aștept să vă înscrieți!

Lecturi plăcute!

Recenzie: David Wroblewski - Povestea lui Edgar Sawtelle

Edgar Sawtelle s-a născut mut, dar este un băiat inteligent și a reușit să stăpânească limbajul semnelor extraordinar de bine. Edgar duce alături de părinții lui un trai idilic la ferma lor din nordul Wisconsinului, crescând și dresând câinii din canisa familiei. Edgar se simte apropiat de toți câinii sawtelle – o rasă aparte imaginată de autor – dar cel mai aproape de sufletul său și cea cu care are o legătură aparte este cățelușa Almondine, cățelușă care îl știe încă din leagăn. Construcția relației dintre cei doi este realizată și prin capitol „scrise” din perspectiva cățelușei, iar acest lucru nu ar fi fost posibil fără profundele cunoștințe despre câini, pe care le are autorul.

Recenzie: Kami Garcia & Margaret Stohl - A 16-a lună

„Orice carte e o biblie și oriunde se află o biblie înseamnă că e și casa Domnului nostru”

A 16-a lună, cu titlul original „Beatiful Creatures” mi-a atras atenția din două surse, așa că nu am putut să o ignor și m-am văzut nevoit să o citesc, lucru pe care nu-l regret, pentru că e una dintre cele mai bune romane young adult fantasy (a nu se înțelege că e o mare operă). Și știți de ce? Pentru că nu e cu vampiri.

Povestea scrisă de cele două autoare îl are în centru pe Ethan, personaj-narator, adolescent, orfan de mamă și aproape orfan de tată, fiindcă de la moartea soției sale nu a mai ieșit din biroul său decât arareori și atunci noaptea.

Datele cărții: publicată la Rao în 2011 în traducerea lui Shauki Al-Gareeb.