Mini-recenzie: Alan Bennett - Alteta sa cititoare

O poveste de numai 158 de pagini despre lectură, despre plăcerea de a citit și entuziasmul de a păși într-o altă lume. Alteța Sa  cititoare este o carte care se citește rapid, deoarece e efervescentă, amuzantă și simplă. Nu se dorește a fi un roman plin de mesaje subliminale ori teme profunde de gândire, ci e o poveste despre plăcerea nevinovată a reginei Marii Britanii de a citi și despre modul în care ea jonglează cu atribuțiile pe care le are pentru a dedica cât mai mult timp lecturii.

Totul în cepe când Regina descoperă biblioteca ambulantă din fața palatului, în care intră și din care împrumută o carte doar pentru a fi politicoasă. Volumul ales se dovedește a fi o carte nu tocmai accesibilă. Când o returnează se vede din nou nevoită să împrumute o carte, însă această alegere îi va insufla dragostea de lectură și de aici încolo devine o cititoare împătimită. Ați zice că nu e mare lucru, până la urmă e regina Regatului Unit deci poate face ce dorește, însă situația nu stă chiar așa. Regina începe să își facă treburile doar din inerție și fără interes, pune întrebări incomode în timpul întrunirilor politice (întrebări despre cărți desigur), dă teme de citit miniștrilor săi, face schimburi de cărți cu slujitorii, călătorește cu un geamantan de cărți după ea și citește pe ascuns. Toate acestea duc la o singură concluzie, o intervenție rapidă și sigură este necesară. Se încearcă diferite variante și tertipuri însă multe dintre ele nu au efect, căci deh, Regina nu ar mai fi fost regină dacă putea fi manipulată atât de ușor. 

În cele din urmă Regina face încă un pas și anume, dorește să treacă de la statutul de cititor la cel de scriitor, iar pentru asta însăși poziția pe care se află îi stă în cale.

„ Cărțile sunt minunate, nu-i așa?”

De vreți o lectură amuzantă și satirică totodată, volumul lui Alan Bennett e ceea ce căutați, și este disponibil pentru achiziție aici (prin elefant. ro) sau aici (prin libris.ro). 

Recenzie: Rose Tremain - Drumul spre casă

Un roman incitant despre Europa de Est și Londra de azi. Un roman ce s-a suprapus perfect peste cele mai recente experiențe de călătorie ale mele, astfel încât mi-a venit extrem de ușor să mă cufund în lectura romanului odată ce l-am început.

Personajul central, Lev, este un tip de undeva din estul Europei și care se află în căutarea unor noi mijloace materiale pentru susținerea familiei sale. După închiderea gaterului din Baryn, Lev a rămas fără principala sursă de venit pentru susținerea mamei sale și a fiicei, după ce nu cu multă vreme în urmă îi decedase și soția, bolnavă fiind de leucemie. Romanul și călătoria lui Lev încep din momentul în care acesta a urcat în autocarul spre Marea Britanie pregătindu-se pentru o călătorie de mai bine de cinzeci de ore spre Londra, care pare a fi un tărâm al făgăduinței.

Pe drum leagă conversație cu Lydia o fostă profesoară de engleză care se îndreaptă de asemenea spre o nouă viață în care să devină traducător-interpret. În cele din urmă călătoria se sfârșește în momentul în care autocarul intră în faimoasa Victoria Coach Station iar cei doi sunt nevoiți să își vadă fiecare de calea lui.

Cinci cărți

Obișnuiesc să scriu câte o recenzie după lectura fiecărui roman și asta de întâmplă de mai bine de trei ani de când am blogul meu de recenzii. S-a întâmplat însă să nu reușesc să scriu câteva recenzii, iar odată timpul trecut mi-e mult mai greu să o fac acum. Tocmai de aceea cele cinci cărți pe care le-am citit vi le aduc în vizor într-un scurt articol.

Oamenii cărții de Geraldine Brooks. Apărută la editura Leda în 2009 în traducerea Soranei Munteanu, cartea autoarei australience ne poartă pe urmele unei alte cărți. Este vorba de un manuscris evreiesc miniat, Hagada din Sarajevo pe care cercetătoarea Hanna Heath trebuie să-l restaureze. În timp ce urmărim povestea Hannei și încercările ei de a descoperi mai multe despre manuscris vedem în paralel și frânturi din povestea manuscrisului în capitole dedicate. Astfel avem în față o împletire de povești noi și vechi într-o țesătură literară extraordinară.

Recenzie: Veronica Roth - Divergent

„O singură alegere te poate transforma radical” așa afirmă coperta volumului Divergent. E o zicală adevărată, dar nu ar fi fost suficient să mă convingă să o citesc. De fapt am lecturat cartea doar din ambiție, peste tot pe internet și prin cercurile mele de prieteni cititori am dat numai peste laude și cuvinte frumoase la adresa romanului și a autoarei. Acum după două zile în care am fost aproape nedezlipit de roman, nu pot nega faptul că e diferită, că vine cu niște idei noi, dar încă se încadrează liniile care definesc young-adoult fantasy-ul.

Dincolo de povestea care acaparează atenția cititorului există asemănări cu „Jocurile Foamei”, cu „Instrumente mortale” sau cu seria „Amurg” ceea ce demonstrează, din punctul meu de vedere, că acest subgen al fantasy-ului se află momentan într-o fază de stagnare; sper doar că nu va urma un declin.

5 cărți pe final de an

Așa cum ați observat blogul meu nu a debordat de activitate în ultima perioadă și pentru asta o să îi dau înainte cu scuza că în ultimele cinci luni am locuit în Polonia unde am fost prins în numeroase activități de voluntariat pe teme educaționale. Evident că îmi place la nebunie ceea ce fac acolo și tocmai de aceea nu prea mai am timp de citit și mai ales de scris recenzii.

Ca ultim articol pentru anul 2013 vreau să recapitulez recenziile pe care le-am postat pe bibliocarti.com unde așa cum știți încerc să mă mențin pe linia de plutire. De la ultima recapitulare am mai adăugat:

Magie Întunecată de Philip Kerr. Christopher Ellis naratorul și apropiatul lui Newton așa cum am spus mai sus își începe relatarea evenimentelor stranii și întunecate cu momentul angajării sale în slujba custodelui în perioada Marii Rebateri a Monedei, perioadă în care falsificatorii de monede amenință să ruineze economia britanică șubrezită în urma numeroaselor războaie cu Franța.

Charlotte Lovenskold de Selma Lagerlof. În 1909 Selma Lagerlof era preferată de juriul premiului Nobel pentru literatură în defavoarea lui August Stridberg. Romanul ei „Charlotte Lovenskold” al doilea dintr-o tetralogie proiectată la momentul respectiv ne prezintă societatea suedeză a secolului nouăsprezece.

Drumul de Cormac McCarthy. McCarthy ne oferă imaginea unei lumi post-apocaliptice în care foamea este singurul și cel mai mare tovarăș al supraviețuitorilor. Un bărbat și fiul său, îmbrăcați în zdrențe și cu puține resturi de hrană rămase, străbat țara îndreptându-se spre sud unde, presupun ei, iarna atomică e mai puțin aprigă.

Waldemar de Liviu Radu. Waldemar ajunge în peripețiile lui prin munți într-o poiană unde noaptea ieșeau ielele noaptea să danseze și să atragă muritori cu farmecele lor. Inevitabil acest lucru i se întâmplă și lui și ajunge pe un tărâm straniu, un univers paralel, în care constată că ielele pot fi și prietenoase.

Blestemul manuscrisului de Bogdan Hrib și Răzvan Dolea.

În cadrul târgului internațional de carte de la Frankfurt are loc o crimă în cadrul pavilionului francez. Deși situația pare destul de simplă la început încet-încet sunt implicate serviciile secrete din țări precum Germania, Franța, SUA, Rusia și România desigur. Stelian Munteanu, protagonistul întregii acțiuni este chemat pentru a dezlega misterul ce planează asupra morții din cadrul târgului de carte.

Cinci cărți pe care le puteți adăuga pe lista voastră de lecturi de anul viitor sau cel puțin pot constitui un punct de plecare pentru anul literar 2014.

Vă urez un an nou plin de fericire și cât mai multe cărți citite!

La mulți ani!

Recenzii pe bibliocarti.com

Cei care îmi urmăriți pagina de facebook a blogului ați observat că în ultima vreme am promovat niște recenzii scrise pe bibliocarti.com. E vorba tot de recenzii de-ale mele și acestea sunt:

1. Dinți albi - Zadie Smith: Romanul este unul plăcut incitant şi uşor de abordat, dar aşa cum am observat poate nu chiar aşa de bine de perceput la prima lectură. Zadie Smith ne prezintă poveşti despre prietenie, dragoste şi război plasate abil într-un context al multiculturalităţii creat la îmbinarea a trei culturi diferite, a trei familii diferite şi a trei generaţii într-o întindere temporală generoasă, din 1945 şi până în 1999.
Recenzie completă: http://bibliocarti.com/zadie-smith-dinti-albi/

2. Cum se scrie un bestseller - Monica Ramirez: Cartea îndrumă pașii unui scriitor aspirant pe drumul spre celebritate, iar părerea mea e că trebuie citită cu pixul și hârtia lângă, pentru notarea unor idei de reținut.

Recenzie completă: http://bibliocarti.com/cum-se-scrie-un-bestseller-monica-ramirez-recenzie/

3. Dragonul maiestății sale - Naomi Novik: În prima dintre cărțile sale Naomi Novik ne aruncă de-a dreptul în mijlocul războaielor nepoleoniene bombardându-ne cu informații despre numeroasele specii de dragoni și caracteristicile lor, precum și relațiile pe care le au cu căpitanii lor.
Recenzie completă: http://bibliocarti.com/dragonul-maiestatii-sale-naomi-novik-recenzie/

Interviu: Shauki Al-Gareeb (traducător)

În seria de interviuri reunite sub numele Interviurile marca Recenzii Beletristică vă aduc un interviu nou, ce are în centru un traducător. Așa cum știți traducătorii sunt persoanele care fac posibil să lecturăm cărți străine în limba noastră maternă, ei fiind intermediarii mesajului transmis de autor.


Shauki Al-Gareeb are 23 de ani, este din Iași și cel mai important lucru, este traducătorul unor romane care au făcut furori în rândul tinerilor și au adus încasări frumoase editurilor. Mai multe vă va destăinui chiar el în cele ce urmează:

1. Shauki Al-Gareeb, spune-ne de unde te poate cunoaște lumea.

Cred că intermediarul a fost primul (şi acum defunctul) meu blog, Shauki’s Books, lansat în martie 2008, foarte cunoscut datorită recenziilor şi ştirilor din universul cărţilor middle-grade şi YA. Blogul mi-a adus multe, multe satisfacţii şi mulţi prieteni (cu care păstrez legătura şi acum).

Recenzie: Susan Hill - Femeia în negru

„Femeia în negru” este unul dintre cele mai cunoscute romane britanice. Un roman plasat în epoca victoriană dar cu accente de gotic și horror. „Femeia în negru” e o poveste cu fantome. Romanul a fost adaptat pentru teatru încă  din 1989 și continuă să se joace cu succes. În 2012 a avut parte de o ecranizare cu Daniel Radcliffe în rol principal. În momentul în care scriu această recenzie, încă nu am vizionat filmul.

Susan Hill ne spune povestea avocatului Arthur Kipps, însă ne-o spune folosind tehnica flashback-ului. În momentul în care ne istorisește povestea șocantă pe care a trăit-o Arthur Kipps este déjà în vârstă și marcat pentru totdeauna de evenimentele la care a luat parte.

Recenzii prin alte locuri

Cu diferite ocazii am postat recenzii și prin alte colțuri ale internetului. Despre unele am menționat pe aici, dar despre altele nu am scris nicăieri.

Azi am decis să fac un inventar și să vă dau link-uri către ele:

Cassandra Clare - Orașul de cenușă (ed. Leda) - postată pe Povești Întunecate

George R.R. Martin - Lumina ce se stinge (ed Nemira) - postată pe nemirabooks.ro

Și cele mai multe pe The Club of Serial Readers:

Andrew Wilson - Minciuna (ed Rao)

Cecelia Ahern - Prietenul Nevăzut (ed. Allfa)

Edmondo de Amicis - Iubire și gimnastică (ed. Allfa)

Guillaume Musso - Fata de hârtie (ed. Allfa)

Kim Edwards - Fata tăcerii (ed. Rao)

Maeve Binchy - Nopți cu ploi și stele (ed. Nemira)

Marcus Sedgwick - Sabia Magică (ed. Nemira)

Oliviu Crâznic - ...și la sfârșit a mai rămas coșmarul (ed. Vremea)

Robert Jordan - Roata Timpului 2: În căutarea cornului (ed. Rao)

Sam Bourne - Ultimul Testament (ed. Polirom)


Pe final vă reamintesc concursul lansat pe Business with Letters, la care vă aștept să vă înscrieți!

Lecturi plăcute!

Amintiri cu edituri: Grup Editorial Corint

Am început o serie de articole în care voi aduce în fața voastră edituri mari și mici împreună cu cărțile pe care le am de la fiecare, ori cărțile care mi-au rămas în suflet.

Editura cu ajutorul căreia am pășit pentru prima dată în lumea literelor – prima dată când am luat cititul în serios și am citit cărți de peste 100 pagini – este Corint, parte a grupului editorial Corint. Cărțile cele mai dragi din copilărie au fost cele ale lui H.Ch. Anderson. Cu cele patru cărți am prins eu gustul colecțiilor de carte.

Recapitulare literară 7-8

Recapitularea asta e mai mult o promisiune către mine însumi, decât către voi ca cititori, așa că nu mai aveți prea mult de suportat, aproape am terminat cu recenziile.

Joi, 14 iunie: Guillaume Musso - ... și după. Romanul lui G. Musso este unul absolut senzațional, deoarece reușește printr-un text sublim să umple sufletul cititorului de iubire. și după... e un text din care dragostea răzbate cu fiecare pagină lecturată. De-a lungul poveștii relatate e aproape imposibil să nu ți se umezească ochii, să nu empatizezi la maximum cu personajele, să nu te regăsești în situația lor sau, din contră, să îți dorești să fii în pielea personajelor.

Recapitulare literară 4-5-6

Pornisem eu seria asta de recapitulări și uite că am rămas cu ea în urmă. Deoarece nu vreau să renunț la ce am început, dar nici să o lungesc prea mult, recuperez astăzi:

Vineri 17 februarie: Încleștarea Regilor de George RR Martin era recenzată pe blogul meu. Încleștarea Regilor prezintă războiul celor cinci regi, război început în volumul trecut odată cu uciderea regelui Robert I Baratheon primul pe numele său și acuzația de trădare adusă lui Eddard Stark, Mâna Regelui; care mână va sfârși, șocant, decapitată, autorul demonstrând o originalitate și un cinism în construirea narațiunii. Sadismul auctorial a șocat milione de cititori dar nu i-a îndepărtat de lectură, ci din contră i-a legat mai tare de firul narativ și i-a pregătit psihologic pentru următoarele morți ale unor personaje îndrăgite sau apreciate.

Recenzie: Cassandra Clare - Orașul Oaselor

Lectura acestei cărți young-adult fantasy a început de la un articol postat pe Povesti Întunecate care vorbea despre distribuția viitoarei ecranizări a romanului. Distribuție care cuprindea două nume extrem de atractive pentru mine: Lily Collins (fiica lui Phil Collins) celebră pentru rolul principal din „Mirror, mirror” (o comedie reușită) și Lena Headey celebră pentru rolul reginei Cersei Lannister, mama detestatului rege Jeoffrey, din serialul Game of Thrones.  Așa că am zis că un astfel de film trebuie să-l văd, dar mai înainte trebuie să citesc romanul care urmează a se ecraniza: Orașul Oaselor, primul volum din seria Instrumente Mortale a Cassandrei Clare. Zis și făcut, m-am apucat dimineața devreme iar a doua zi, seara îl terminasem. L-aș fi terminat mai repede dar am avut și alte activități ce-mi solicitau atenția.

Recenzia de joi: William Trevor - Povestea lui Lucy Gault

William Trevor, născut în 1921, este considerat de către majoritatea criticilor scriitorul național al Irlandei de astăzi. A fost răsplătit cu numeroase premii și nominalizări, operele lui fiind extrem de apreciate.

„Povestea lui Lucy Gault” este un roman cu o forță dramatică covârșitoare care poate induce cititorului o stare de ușoară depresie, așa  că nu v-o recomand dacă déjà suferiți de depresie. Pentru toți ceilalți cititori, cartea lui Trevor se constituie într-o conștientizare a realității umane și a existenței nedrepte pe care o trăim cu toții.

Familia căpitanului Gault este forțată să se mute din Irlanda, în vara anului 1921, din cauza faptului că sunt protestanți dar mai ales deoarece sunt considerați drept parveniți. Fetița lor, Lucy, de doar opt ani pune la cale un plan prin care să-și determine părinții să nu plece, însă idea ei inofensivă precum și un alt incident, un câine care duce o haină de-a fetiței pe plajă, transformă totul într-o nenorocire ce va distruge pentru totdeauna viețile celor din familia Gault.

Recenzia de joi: Anne Rice - Vremea Îngerului

După decenii de vampiri și vampirisme Anne Rice a simțit că și-a epuizat resursele în domeniu și s-a reprofilat pe o ramură a literaturii fantasy care este la începuturi în ceea ce privește exploatarea ei. Și aici vorbesc despre îngeri. Dacă stau bine și mă gândesc, era nevoie de a aduce îngerii mai aproape de omenire, chiar dacă prin intermediul unor lumi sau situații fantastice. Îngerii erau singurele creaturi mai puțin implicate în literatură; poate și din cauză că e reprezintă un subiect de sub aripa bisericii, și de multe ori la abordarea unor astfel subiecte sensibile, reprezentanții bisericii sar ca arși.