„O
singură alegere te poate transforma radical” așa afirmă coperta volumului Divergent. E o zicală
adevărată, dar nu ar fi fost suficient să mă convingă să o citesc. De fapt am
lecturat cartea doar din ambiție, peste tot pe internet și prin cercurile mele
de prieteni cititori am dat numai peste laude și cuvinte frumoase la adresa
romanului și a autoarei. Acum după două zile în care am fost aproape nedezlipit
de roman, nu pot nega faptul că e diferită, că vine cu niște idei noi, dar încă
se încadrează liniile care definesc young-adoult fantasy-ul.
Dincolo de povestea care acaparează atenția cititorului
există asemănări cu „Jocurile Foamei”, cu „Instrumente mortale” sau cu seria
„Amurg” ceea ce demonstrează, din punctul meu de vedere, că acest subgen al
fantasy-ului se află momentan într-o fază de stagnare; sper doar că nu va urma
un declin.
Revenind la romanul în discuție o să încerc să vă dau
câteva informații despre povestea în care citorii se pot cufunda încă de la
primele pagini. Tris o tânără de doar șaisprezece ani este pusă în fața unei
alegeri, ca toți cei de vârsta ei. Trebuie să aleagă facțiunea din care va face
parte ca adult, întreaga ei viață. Cele cinci facțiuni în care oamenii se nasc
în acest viitor distopic și pe care le pot urma sau schimba la vârsta de
șaisprezece ani, vârstă a majoratului, sunt Candoare, Prietenie, Neînfricare,
Erudiție și Abnegație. Întreg ceremonialul alegerii m-a dus cu gândul la scena
similară din „Harry Potter”, în care Harry, pus în aceeași situație își face
propria alegere indiferent la sugestiile sau calitățile care îl recomandă. La
fel procedează și Tris făcând o alegere surprinzătoare, cel puțin la început,
căci spre final se pot găsi suficiente explicații pentru acțiunile ei.
Pe parcursul stagiului de inițiere care o va pregăti
pentru viața în noua sa facțiune, nu poate ca povestea să nu fie dublată de o
idilă amoroasă și de un complot politic. Lui Tris i se aprind călcâiele după
instructorul ei încă din primul moment în care se întâlnesc făcând foarte ușor
de ghicit că la final cei doi vor constitui un cuplu. Peste povestea celor doi,
autoarea adaugă un secret periculos care apasă asupra lui Tris, secret care pe
la jumătatea cărții iese la iveală pentru majoritatea cunoscuților ei, secret
pe care mulți alții îl ascundeau. Faptul că e divergentă, acesta e secretul, nu
mai e atât de special odată ce se descoperă că și alte personaje sunt la fel.
Finalul cărții aduce un conflict major ce începe odată cu
încheierea stagiului de inițiere pe care Tris îl parcurge cu succes. Complotul
politic se transformă într-o revoltă armată și cum era de așteptat soarta
întregii comunități stă în mâinile lui Tris. Vă las să ghiciți cum se încheie
cartea dar nu pot să nu vă divulg faptul că e un final cât de cât fericit,
dinadins creat pentru a pregăti cititorii pentru celelalte volume din serie.
Romanul Veronicăi Roth se dovedește a fi o bună
variațiune pe aceleași teme ale fantasy-ului pentru adolescenți, lucru care îi
poate determina pe cititorii tineri să mai încerce și altceva, să acorde
atenție și altor romane sau scriitori.
Dacă vă întrebați unde a fost Veronica Roth până acum,
aflați că acesta e romanul ei de debut, pe care la scris încă din timpul
studenției. Pe de altă parte era oarecum evident că va deveni scriitoare, odată
ce a studiat „Creative Writing” la Northwestern University.
Vă doresc un 2014 plin de timp pentru lectură!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu