Recenzie: Agatha Christie - Ultimele cazuri ale lui Miss Marple

Nouă povestiri ce poartă semnătura celebrei Agatha Christie fac parte din acest subțirel volum. Două dintre acestea nu o au însă pe simpatica și extrem de inteligenta bătrânică drept investigator principal, să spunem așa. Păpușa croitoresei și În oglinda misterioasă au defapt un caracter paranormal și nicidecum nu fac parte din tiparele cu care autoarea ne-a obișnuit în romanele sale, dar asta nu le știrbește deloc din frumusețea lecturii așa că vă îndemn să nu săriți peste ele sub nici o formă.

În cele ce urmează o să vă prezint succint celelalte șapte dintre Ultimele cazuri ale lui Miss Marple, în care ca de obicei Miss Marple îți pune la treabă agerimea, spiritul de observație și capacitatea ei de a face comparații cu banale evenimente din micuțul sat St Mary Mead, comparații ce nu au altă finalitate decât descoperirea făptașului în cazurile mult mai complicate  care îi sunt aduse în atenție.

Cinci cărți

Obișnuiesc să scriu câte o recenzie după lectura fiecărui roman și asta de întâmplă de mai bine de trei ani de când am blogul meu de recenzii. S-a întâmplat însă să nu reușesc să scriu câteva recenzii, iar odată timpul trecut mi-e mult mai greu să o fac acum. Tocmai de aceea cele cinci cărți pe care le-am citit vi le aduc în vizor într-un scurt articol.

Oamenii cărții de Geraldine Brooks. Apărută la editura Leda în 2009 în traducerea Soranei Munteanu, cartea autoarei australience ne poartă pe urmele unei alte cărți. Este vorba de un manuscris evreiesc miniat, Hagada din Sarajevo pe care cercetătoarea Hanna Heath trebuie să-l restaureze. În timp ce urmărim povestea Hannei și încercările ei de a descoperi mai multe despre manuscris vedem în paralel și frânturi din povestea manuscrisului în capitole dedicate. Astfel avem în față o împletire de povești noi și vechi într-o țesătură literară extraordinară.

Recenzie: Agatha Christie - Trenul de Paddington

 Cu Jocuri de Oglinzi mi-am redeschis apetitul pentru romanele Agathei Christie, mai ales pentru cele cu adorabila Jane Marple ca investigator. De data aceasta vă aduc în atenție „Trenul de Paddington”, Four-Fifty from Paddington în original.

Doamna McGillicuddy este martora unei crime petrecute într-un tren, dar nu în trenul în care călătorea ci în cel paralel, ce tocmai trecea în direcție opusă. Evident că oficialităților le vine greu să creadă o poveste atât de neverosimilă, mai ales că vine și de la o persoană în vârstă care pe deasupra adoră să citească povestiri polițiste. Însă în lipsa unui cadavru care să confirme spusele doamnei McGillicuddy totul devine mai neverosimil.

Recenzie: Agatha Christie - Jocuri de oglinzi

„E bătrână dar are o minte brici…” 

            Știți despre cine vorbesc? Despre simpatica bătrânică Jane Marple, personajul principal în vreo 30 de romane și povestiri ale Agathei Christie. Romane încadrate genului policier/ mistery.

De această dată Jane Marple este rugată de prietena ei din copilărie, Ruth van Rydock, să îi facă o vizită surorii acesteia, Carrie Louise. Ruth simte că ceva nu e în regulă pe domeniul surorii ei, la Stonygates.

Instinctele ei de detectiv, o fac pe Miss Marple să accepte imediat și se pune pe observat lucrurile care nu sunt la locul lor, încă de la sosirea în gară, când este întâmpinată de Edgar Lawson și condusă până la urmă, la reședința Stonygates, de către Gina, nepoata lui Carrie Louise.