Recenzie: Agnes Martin Lugand - Oamenii fericiți citesc și beau cafea

                                                                                                                                    

Categoria: Romane de dragoste, Carti romantice

Colecție: Fiction Connection

Editura: TREI

Număr pagini: 171

Traducător: Carmen Otilia Spinu

Titlul este singurul motiv datorită căruia am pus în coș și cartea aceasta. Nu pot spune că m-a fascinat, dar nici că m-a dezamăgit total. Este un fel de chick lit.

Autoarea ne aruncă încă din primele pagini în tragedia cu care se confruntă Diane. Franțuzoaica este răvășită în urma unui accident care îi ucide pe Colin și Clara, soțul și fiica ei. Acest eveniment trist, o plasează pe Diane în depresie. Nu dorește să vorbească cu nimeni, doar cu Felix, asociatul și cel mai bun prieten al ei.

Lecturi de anul trecut

De ceva vreme am lăsat-o mai moale cu blogul, călătoriile în străinătate și munca în sectorul ONG și-au spus cuvântul în ceea ce privește timpul meu liber pentru a posta pe blog. Și cu cititul am lăsat-o ceva mai moale, însă nu de tot. Tocmai de aceea vă prezint în acest articol toate cărțile citite în 2015 dar cărora nu le-am dedicat articole pe blog.

John Green – Sub aceeași stea

Am citit acest volum în engleză, împrumutat de la prietenul și atunci colegul meu de cameră, Prem. Țin să îi mulțumesc cu această ocazie: Thank you very much for lending me your book, for sharing with me the pleasure of discovering the story hidden in its pages.

Cred că toată lumea a auzit despre fenomenul care a fost “The fault in our stars” de isteriile produse și de valul aprecieri pe care l-a primit. Povestea tragică a celor doi adolescenți m-a impresionat, trebuie să admit. John a făcut o treabă bună creând acest roman. Nu o să vă dau detalii despre poveste, doar voi menționa că povestea în sine m-a făcut să meditez mai mult la faptul că fericirea e ceea ce ar trebui să căutăm în viață. V-o recomand.

Mara Volkers – Mireasa magului (ed. Rao)

Romanul de față rescrie povestea din “Frumoasa și bestia” dându-i  însă ceva valențe apocaliptice. Și ca să înțelegeți ce vreau să zic situația stă cam așa: dacă magistrul Alban nu reușește să își recapete înfățișarea și puterile, ca să poată lupta împotriva răului atunci așa cum vă așeptați dragi cititori pământul va intra sub dominația Răului absolut.  Este aceasta o motivație suficientă pentru a afla povestea Giselei și ce o determină să se mărite cu un monstru? Dacă da atunci nu mai așteptați și începeți lectura romanului Mireasa Magului.

Garth Nix – Lirael (ed. Rao)

Acesta este cel de-al doilea roman din seria Vechiul Regat a cărui fir narativ continuă să ne plimbă prin tărâmul magic al Vechiului Regat. Aflăm mai multe detalii și totodată s-ar putea să și avem mai multe întrebări. Cert e că Lirael reușește să intre în bucluc și să iște o groază de situații care ne vor tine antrenați în poveste. Dar mai multe veți afla dacă lecturați Lirael.

Sam Christer – Moștenirea Stonehenge (ed. Litera)

Romanul lui Christer e numai bun dacă vreți ceva ușor și antrenant, ceva care să vă țină lipiți de pagini dar și să vă aducă suspans și puțin mister. E o combinație reușită chiar dacă nu extrem de complex ori foarte profundă.

John Steinbeck – Perla (ed. Rao)

Am devenit fan al lui Steinbeck odată ce am am lecturat La rasarit de eden. Nuvela asta însă are ceva aparte și ca să înțelegeți la ce mă refer menționez faptul că reușește să introducă cititorul într-o profunzime specifică romanelor și totuși reușește să acapareze nu prea mult timp. Așa cum titlul menționează în cele 96 de pagini ale nuvelei e vorba de o perlă, una extraordinar de mare pe care o găsește Kino. Doar că de îndată ce o deține se pare că aceasta se transformă într-o piază rea.

David Brin – Poștasul (ed. Paladin)

Deși e un roman SF postapocaliptic destul de apreciat, nu știu de ce dar pe mine nu m-a prea dat pe spate. Poate să fi fost acțiunea care nu decurgea pe cât de repede aș fi dorit, poate nestatornicia personajului principal – pe care aș fi vrut să îl văd că face ceva, că se implică că devine liderul unei comunități – poate sunt de vină așteptările mele care nu au coincis cu ceea ce David Brin mi-a oferit în paginile romanului Poștașul. Dar aș vrea și voi să îl citiți să îmi spuneți ce părere vă faceți. 

Nu e o promisiune dar sper ca in 2016 sa dedic mai mult timp blogului si cititului.

Recenzie: Joel Dicker - Adevărul despre cazul Harry Quebert

   A stârnit ceva vâlvă cartea asta mai ales că lansarea în România a avut loc chiar în prezența autorului, elvețianul Joël Dicker. Cel de-al doilea roman al lui Dicker a primit Marele Premiu al Academiei Franceze (Grand Prix du Roman de L’Academie Française 2012) și distins cu Premiul Goncourt al Liceenilor (Prix Goncourt des Lyceens 2012).

         Cartea începe prin a prezenta cititorilor premisele a ceea ce urmează să fie mediatizatul și controversatul caz Harry Quebert. Dispariția Nolei Kellergan din New Hampshire cu treizeci și trei de ani în urmă a stârnit ceva vâlvă, însă descoperirea rămășițelor ei, în prezent, în grădina lui Harry Quebert transformă cazul de dispariție într-unul de omucidere și devine bârfa întregii Americi. Iar pentru ca situația să devină din ce în ce mai complicată, asupra Nolei este găsit manuscrisul romanului de succes scris de Harry, și anume „Originile Răului”. 

Interviu: Shauki Al-Gareeb (traducător)

În seria de interviuri reunite sub numele Interviurile marca Recenzii Beletristică vă aduc un interviu nou, ce are în centru un traducător. Așa cum știți traducătorii sunt persoanele care fac posibil să lecturăm cărți străine în limba noastră maternă, ei fiind intermediarii mesajului transmis de autor.


Shauki Al-Gareeb are 23 de ani, este din Iași și cel mai important lucru, este traducătorul unor romane care au făcut furori în rândul tinerilor și au adus încasări frumoase editurilor. Mai multe vă va destăinui chiar el în cele ce urmează:

1. Shauki Al-Gareeb, spune-ne de unde te poate cunoaște lumea.

Cred că intermediarul a fost primul (şi acum defunctul) meu blog, Shauki’s Books, lansat în martie 2008, foarte cunoscut datorită recenziilor şi ştirilor din universul cărţilor middle-grade şi YA. Blogul mi-a adus multe, multe satisfacţii şi mulţi prieteni (cu care păstrez legătura şi acum).

Recenzie: Pascal Bruckner - Iubirea față de aproapele

Cartea asta am luat-o de la bibliotecă doar pentru că auzisem că la Gaudeamus în 2012 a venit Pascal Bruckner și am fost curios și eu să văd despre ce scrie omul ăsta. În prima fază am abandonat-o după nici 30 de pagini și nu pentru că e un roman erotic, ci pentru că nu prea înțelegeam povestea și toate detaliile de acolo mi se încurcau. Cum, până să returnez cartea biblioteca s-a închis, pentru că se mută în altă clădire, romanul lui Bruckner mi-a rămas pe un raft ca să adune praf. Odată cu voturile pentru romanul lunii aprilie de pe SerialReaders am văzut că „Iubirea față de aproapele” este una din cărțile propuse, așa că vrând să votez în cunoștință de cauză m-am apucat de o lecturat.

Recenzie: E.L. James - Cincizeci de umbre ale lui Grey

„Citește cartea de care vorbește toată lumea” – puteam să nu ascult un asemenea îndemn? Aș fi putut, dar chiar eram curios să văd cu ce e așa specială cartea asta, încât e atât de lăudată. Așa că am așteptat o ofertă și mi-am achiziționat-o; nu eram într-atât de nerăbdător încât să o iau la preț întreg :)

La capitolul romane erotice nu sunt un cititor cu experiență. Am mai citit doar unul, „Vârstele lui Lulu” de Almudena Grandes, roman ce mi s-a părut interesant, fiind primul de acest fel dar cu un final care mi-a lăsat un gust amar.

Recenzie: J.K. Rowling - Moarte Subită

Ceea ce inițial pare doar o povestioară dintr-un orășel (de dimensiunile unui sat de pe la noi) se transformă într-un roman plin de intrigi locale, bârfe și interese politice; toate plasate în contextul în care toată lumea știe pe toată lumea. Vorbesc despre Moarte Subită scrisă de J.K. Rowling, celebră (și bogată) pentru cele șapte romane fantasy ce alcătuiesc seria Harry Potter. Probabil că o să fiu puțin subiectiv și asta datorită faptului că fac parte din generația Harry Potter, lucru de care sunt mândru de altfel.

Deși publicul căruia se adresează e altul, nu-i un roman care să atragă copiii din școala generală, temele abordate sunt în fond aceleași, ca și în seria fantasy. Și aici mă refer la prietenie, familie, educație, violență domestică, droguri, politică, bani, putere.

Pagford este un mic orășel liniștit și simpatic, privit din exterior, dar în care conflictele între bogați și săraci, adolescenți și părinți, soți și soții, profesori și elevi ard mocnit până când un anumit eveniment le transformă în vâlvătaie. Moartea lui Barry Fairbrother, subită, (că de aici vine titlul) eliberează un loc în consiliul parohial (ca să înțelegeți, respectivul consiliu parohial e organismul de conducere a localității). Râca între consilieri e mai veche și extrem de încâlcită, ceea ce face să îmi fie extrem de greu să vă dau detaliile necesare și vă vă fac să înțelegeți, dar și să nu spun prea multe pentru a nu spulbera farmecul romanului.