Recenzie: Joel Dicker - Adevărul despre cazul Harry Quebert

   A stârnit ceva vâlvă cartea asta mai ales că lansarea în România a avut loc chiar în prezența autorului, elvețianul Joël Dicker. Cel de-al doilea roman al lui Dicker a primit Marele Premiu al Academiei Franceze (Grand Prix du Roman de L’Academie Française 2012) și distins cu Premiul Goncourt al Liceenilor (Prix Goncourt des Lyceens 2012).

         Cartea începe prin a prezenta cititorilor premisele a ceea ce urmează să fie mediatizatul și controversatul caz Harry Quebert. Dispariția Nolei Kellergan din New Hampshire cu treizeci și trei de ani în urmă a stârnit ceva vâlvă, însă descoperirea rămășițelor ei, în prezent, în grădina lui Harry Quebert transformă cazul de dispariție într-unul de omucidere și devine bârfa întregii Americi. Iar pentru ca situația să devină din ce în ce mai complicată, asupra Nolei este găsit manuscrisul romanului de succes scris de Harry, și anume „Originile Răului”. 

Pe parcursul celor 648 de pagini povestea pe care ne-o relatează Marcus Goldman, prietenul și învățăcelul lui Harry Quebert, suferă modificări și influențe în funcție de adevărurile scoase la iveală sau de poveștile spuse de diferiți martori ai evenimentelor petrecute cu treizeci de ani în urmă.

            Pe lângă faptul că Harry este acuzat de un dublu omor se dovedește că între el și Nola exista o poveste de dragoste, chiar dacă ea era minoră și îi despărțeau cincisprezece ani. O poveste de dragoste frumoasă dar umbrită de diferite elemente, atracția lui Jenny față de Harry, mama Nolei, pasiunea secretă a lui Luther Caleb, excesul de zel al lui Travis Dawn și multe altele.

            Ancheta realizată de Marcus Goldman și sergentul Perry Gahalowood scoate la iveală numeroase lipsuri și chichițe și calcă pe bătături niște oameni ale căror interese sunt cu totul altele decât aflarea adevărului despre moartea Nolei Kellergan, lucru ce face ca romanul să fie extrem de intens și pe care l-am resimțit de-a lungul lecturii.

            Nu doar pentru povestea misterioasă și plină de situații neprevăzute mi-a plăcut cartea lui Joël Dicker, ci și pentru faptul că este o carte despre scris și despre cărți. E o carte cu sfaturi pentru scris și pentru scriitori. 31 de sfaturi mai précis, 31 de sfaturi interesante, amuzante, ironice, subtile dar oricum ar fi 31 de sfaturi ce pot fi puse în practică.

            „Adevărul despre cazul Harry Quebert” este o carte excelentă, o carte care își merită laudele și premiile, o carte pe care v-o recomand. Sunt sigur că vă va captiva ca și pe mine, că vă va șoca cu întorsăturile de situație sau vă va emoționa până la lacrimi cu finalul care dovedește că iubirea e nemuritoare.

            Vă urez mult spor la lecturarea unei cărți senzaționale care, uluitor sau nu, nu vine din spațiul anglo-american așa cum editorii de carte din România ne-au obișnuit, și care îmbină elemente ale mai multor genuri literare făcând-o cu adevărat extraordinară.

            Prin această recenzie vreau să mulțumesc editurii Trei pentru că mi-a oferit-o ca premiu prin intermediul concursului organizat pe pagina lor de Facebook Young Fiction Connection și nu în ultimul rând lui Shauki Al-Gareeb care a mi-a amintit să-mi revendic premiul.

            Lecturi frumoase!