Lecturi de anul trecut

De ceva vreme am lăsat-o mai moale cu blogul, călătoriile în străinătate și munca în sectorul ONG și-au spus cuvântul în ceea ce privește timpul meu liber pentru a posta pe blog. Și cu cititul am lăsat-o ceva mai moale, însă nu de tot. Tocmai de aceea vă prezint în acest articol toate cărțile citite în 2015 dar cărora nu le-am dedicat articole pe blog.

John Green – Sub aceeași stea

Am citit acest volum în engleză, împrumutat de la prietenul și atunci colegul meu de cameră, Prem. Țin să îi mulțumesc cu această ocazie: Thank you very much for lending me your book, for sharing with me the pleasure of discovering the story hidden in its pages.

Cred că toată lumea a auzit despre fenomenul care a fost “The fault in our stars” de isteriile produse și de valul aprecieri pe care l-a primit. Povestea tragică a celor doi adolescenți m-a impresionat, trebuie să admit. John a făcut o treabă bună creând acest roman. Nu o să vă dau detalii despre poveste, doar voi menționa că povestea în sine m-a făcut să meditez mai mult la faptul că fericirea e ceea ce ar trebui să căutăm în viață. V-o recomand.

Mara Volkers – Mireasa magului (ed. Rao)

Romanul de față rescrie povestea din “Frumoasa și bestia” dându-i  însă ceva valențe apocaliptice. Și ca să înțelegeți ce vreau să zic situația stă cam așa: dacă magistrul Alban nu reușește să își recapete înfățișarea și puterile, ca să poată lupta împotriva răului atunci așa cum vă așeptați dragi cititori pământul va intra sub dominația Răului absolut.  Este aceasta o motivație suficientă pentru a afla povestea Giselei și ce o determină să se mărite cu un monstru? Dacă da atunci nu mai așteptați și începeți lectura romanului Mireasa Magului.

Garth Nix – Lirael (ed. Rao)

Acesta este cel de-al doilea roman din seria Vechiul Regat a cărui fir narativ continuă să ne plimbă prin tărâmul magic al Vechiului Regat. Aflăm mai multe detalii și totodată s-ar putea să și avem mai multe întrebări. Cert e că Lirael reușește să intre în bucluc și să iște o groază de situații care ne vor tine antrenați în poveste. Dar mai multe veți afla dacă lecturați Lirael.

Sam Christer – Moștenirea Stonehenge (ed. Litera)

Romanul lui Christer e numai bun dacă vreți ceva ușor și antrenant, ceva care să vă țină lipiți de pagini dar și să vă aducă suspans și puțin mister. E o combinație reușită chiar dacă nu extrem de complex ori foarte profundă.

John Steinbeck – Perla (ed. Rao)

Am devenit fan al lui Steinbeck odată ce am am lecturat La rasarit de eden. Nuvela asta însă are ceva aparte și ca să înțelegeți la ce mă refer menționez faptul că reușește să introducă cititorul într-o profunzime specifică romanelor și totuși reușește să acapareze nu prea mult timp. Așa cum titlul menționează în cele 96 de pagini ale nuvelei e vorba de o perlă, una extraordinar de mare pe care o găsește Kino. Doar că de îndată ce o deține se pare că aceasta se transformă într-o piază rea.

David Brin – Poștasul (ed. Paladin)

Deși e un roman SF postapocaliptic destul de apreciat, nu știu de ce dar pe mine nu m-a prea dat pe spate. Poate să fi fost acțiunea care nu decurgea pe cât de repede aș fi dorit, poate nestatornicia personajului principal – pe care aș fi vrut să îl văd că face ceva, că se implică că devine liderul unei comunități – poate sunt de vină așteptările mele care nu au coincis cu ceea ce David Brin mi-a oferit în paginile romanului Poștașul. Dar aș vrea și voi să îl citiți să îmi spuneți ce părere vă faceți. 

Nu e o promisiune dar sper ca in 2016 sa dedic mai mult timp blogului si cititului.

Recenzie: Robert Harris - Factorul groazei

Robert Harris ne transpune prin intermediul poveștii sale într-o lume în care tehnologia e pe cale de a ne controla viețile, o lume nu foarte diferită de prezent, o lume aproape actual. Alexander Hoffman, protagonistul romanului Factorul Groazei este un fizician talentat care însă suferă o cădere nervoasă, ceea ce îl duce la concedierea sa din rândul personalului CERN.

Alexander împreună cu prietenul său Quarry își deschid propria companie prin intermediul căreia creează o inteligență artificială, numită VIXAL. După crearea lui Vixal viața lui Alexander se schimbă total, într-o zi primește o carte pe care nu o comandase, într-o seară este atacat în propria casă, iar propriul birou ajunge să îi fie împânzit de camere video. Toate acestea sunt defapt acțiuni comandate de el însuși, sau cel puțin așa afirmă cei care le execută.

Recenzie: Tom Egeland - Capătul cercului

Arheologia a fost din totdeauna ceva fascinant pentru mine, deși nu o înțeleg pe deplin. Descoperirile arheologice, micile fragmente de istorie aduse la viață și îmbinate în puzzle-ul nesfârșit al lumii m-au atras mereu. Iar dacă e vorba despre istoria creștinismului, nu există scuză să nu savurez cartea care vorbește despre acest controversat subiect.

În cartea sa Tom Egeland ne prezintă o poveste interesantă bazată pe descoperirile arheologice ce au pus în lumină imperfecțiunile și incoerența bibliei. Povestea debutează cu o descoperire arheologică uluitoare, o raclă de aur ce poate conține un manuscris ce va schimba lumea creștină complet dacă este dat publicității. Bjørn Beltø, inspectorul supraveghetor al sitului se simte înșelat când profesorul care coordonează cercetările își fură propria descoperire. Astfel Bjørn pornește pe urmele raclei de aur încercând să-i afle originile și conținutul dar și motivele pentru care numeroase facțiuni și personalități ale istoriei și arheologiei vor să pună mâna pe ea. În plus el trebuie să se lupte cu trecutul care îl bântuie, cu probleme de ordin psihologic și cu faptul că este albinos.

5 cărți pe final de an

Așa cum ați observat blogul meu nu a debordat de activitate în ultima perioadă și pentru asta o să îi dau înainte cu scuza că în ultimele cinci luni am locuit în Polonia unde am fost prins în numeroase activități de voluntariat pe teme educaționale. Evident că îmi place la nebunie ceea ce fac acolo și tocmai de aceea nu prea mai am timp de citit și mai ales de scris recenzii.

Ca ultim articol pentru anul 2013 vreau să recapitulez recenziile pe care le-am postat pe bibliocarti.com unde așa cum știți încerc să mă mențin pe linia de plutire. De la ultima recapitulare am mai adăugat:

Magie Întunecată de Philip Kerr. Christopher Ellis naratorul și apropiatul lui Newton așa cum am spus mai sus își începe relatarea evenimentelor stranii și întunecate cu momentul angajării sale în slujba custodelui în perioada Marii Rebateri a Monedei, perioadă în care falsificatorii de monede amenință să ruineze economia britanică șubrezită în urma numeroaselor războaie cu Franța.

Charlotte Lovenskold de Selma Lagerlof. În 1909 Selma Lagerlof era preferată de juriul premiului Nobel pentru literatură în defavoarea lui August Stridberg. Romanul ei „Charlotte Lovenskold” al doilea dintr-o tetralogie proiectată la momentul respectiv ne prezintă societatea suedeză a secolului nouăsprezece.

Drumul de Cormac McCarthy. McCarthy ne oferă imaginea unei lumi post-apocaliptice în care foamea este singurul și cel mai mare tovarăș al supraviețuitorilor. Un bărbat și fiul său, îmbrăcați în zdrențe și cu puține resturi de hrană rămase, străbat țara îndreptându-se spre sud unde, presupun ei, iarna atomică e mai puțin aprigă.

Waldemar de Liviu Radu. Waldemar ajunge în peripețiile lui prin munți într-o poiană unde noaptea ieșeau ielele noaptea să danseze și să atragă muritori cu farmecele lor. Inevitabil acest lucru i se întâmplă și lui și ajunge pe un tărâm straniu, un univers paralel, în care constată că ielele pot fi și prietenoase.

Blestemul manuscrisului de Bogdan Hrib și Răzvan Dolea.

În cadrul târgului internațional de carte de la Frankfurt are loc o crimă în cadrul pavilionului francez. Deși situația pare destul de simplă la început încet-încet sunt implicate serviciile secrete din țări precum Germania, Franța, SUA, Rusia și România desigur. Stelian Munteanu, protagonistul întregii acțiuni este chemat pentru a dezlega misterul ce planează asupra morții din cadrul târgului de carte.

Cinci cărți pe care le puteți adăuga pe lista voastră de lecturi de anul viitor sau cel puțin pot constitui un punct de plecare pentru anul literar 2014.

Vă urez un an nou plin de fericire și cât mai multe cărți citite!

La mulți ani!

Recenzie: Simon Toyne - Cheia

Acum aproape un an de zile puneam pe blog recenzia cărții „Sanctus” primul volum din Trilogia Sancti, de Simon Toyne, britanicul care a făcut senzație cu thriller-ul său religios în stil Dan Brown. Ei bine, mie nu mi-a plăcut niciodată comparația cu Dan Brown; din punctual meu de vedere romanele lui Brown și ale lui Toyne nu se pot compara.

Tot în 2012, dar în toamnă, se lansa la Gaudeamus, în prezența autorului însuși „Cheia” volumul doi al trilogiei Sancti. Resursele financiare nu mi-au permis să ajung acolo pentru al întâlni pe autor, dar prin bunăvoința Ghandei am și eu un volum semnat de autor. Detaliile în articolul ăsta.

Recenzie: Lee Child - Ancheta

Cu Lee Child am făcut cunoștință în 2007 – prin intermediu cărților sale bineînțeles – prin  Nimic nu e ușor apărut într-o ediție condensată la Reader’s Digest. În 2010 am dat la raftul de reduceri în librăria Alexandria peste volumul Evadare imposibilă. După romanul acesta am constatat că m-am îndrăgostit iremediabil de stilul narativ și de romanele lui Child, care îl au pe fostul polițist militar, Jack Reacher, drept personaj principal. Așa că nu am rezistat ofertei celor de la Litera și mi-am achiziționat Ancheta apărut în colecția thriller, cea care se vindea cu Jurnalul Național și din nu știu ce motive a fost oprită.

Recenzie: Sam Bourne - Ultimul Testament

Un thriller mediocru, asta e Ultimul Testament, mult peste Educația Costisitoare a lui McDonnel, dar totuși parcă lipsit de strălucire.

Fundalul ales pentru desfășurarea evenimentelor este Israelul, mai precis Ierusalimul, mereu disputat de palestinieni și evrei. E vorba de o conferință de pace, una care e mai aproape de a aduce pacea mai mult decât oricare alta, și totuși, o serie de omoruri, pe care nu și le asumă nimeni crează disensiuni și sunt foarte aproape de a distruge fragila temelie a procesului de pace.

Recenzie: Michael Peinkofer - Umbra lui Thot

„O serie de crime misterioase la Londra, o tânără cercetătoare neînfricată și blestemul întunecat al unei vechi zeități egiptene.” Așa suna prima frază din descrierea cărții de pe coperta patru. Nu-i așa că sună tentant? Cuvântul „umbră” și întreaga lui simbolistică asociat zeului întunecat din panteonul egiptean nu poate da decât o carte ce nu trebuie lăsată din mână până la ultima pagină. O carte publicată la editura Rao.

            Perioada desfășurării evenimentelor romanului este anul 1883, secolul XIX, încă în epoca Victoriană plină de reguli și norme în ceea ce privește comportamentul în societate și cu idei și minți obtuze. Lady Sarah Kincaid este însă un spirit modern și vizionar nicidecum potrivită perioadei în care trăiește. Este arheolog de profesie, unul chiar strălucit dar fiind femeie ea nici nu există în ochii Societății Regale, pe deasupra moda și eticheta îi repugnă (ceea ce nu înseamnă că nu le cunoaște și nu le folosește când e în avantajul ei), iar faptul că poate privi cadavrele și mai scapă câte o înjurătură e de neconceput în ochii contemporanilor ei.