Recenzie: Andy Weir - Martianul

Mda, știu, postez recenzia asta cu mult timp după ce toată nebunia și tot entuziasmul legat de cartea asta s-a spulberat déjà. Dar pe de o parte mi-am dorit să fie așa, să nu citesc cartea doar pentru că e în trend, căci doar astfel pot ieși de sub influența zecilor de articole și recenzii din blogosfera românească, pe care le vizualizez aproape zilnic, și care m-ar fi făcut să văd romanul ăsta prin prisma lor. Pe de altă parte nu a apărut un moment mai bun de a lectura cartea datorită unei lungi ”to do list”.

Până acum cred că până și cei care nu au citit cartea și nici nu au văzut filmul tot știu despre ce e vorba în Marțianul lui Andy Weir. Pe scurt: echipajul lui Ares 3 a ajuns pe Marte unde pe perioada a două luni trebuie să exploreze planeta, să adune mostre, să facă cercetări. Din cauza unei furtuni puternice misiunea este abandonată după numai câteva zile, iar din cei șase membri ai echipajului doar cinci supraviețuiesc și se află pe lungul drum de întoarcere spre Terra. 

Recenzie: Brandon Sanderson - Calea Regilor vol 1

Cu opera lui Brandon Sanderson am mai făcut cunoștință. Am citit Elantris cu ceva vreme în urmă așa că știam la ce să mă aștept când m-am apucat de Calea Regilor. Am pătruns în lumea creată de Sanderson după ani întregi de cercetări și pot afirmă că e atât de complexă încât e imposibil de a o înțelege în totalitate de la prima lectură a primului volum. Aceeași problemă am întâmpinat-o și când am lecturat Cântecde Gheață și Foc ori Roata Timpului, așa că m-am oprit din a-mi face griji, după câteva pagini lecturate. 

O altă problemă, una minoră aș zice, poate fi numărul mare de cuvinte pe care autorul le-a creat și care au dat numeroase bătăi de cap traducătorului, dar Ana Veronica Mircea le-a dat de cap și ne-a oferit accesul spre ținutul Rosharului unde se pot găsi numeroase creaturi fantastice: spreni, chuli, ryshadium ori plante care se ascund de pericole sau demoni ai furtunilor. Și asta nu e tot, există numeroase obiecte magice precum cristalsăbiile ori cristalarmurile, animmozii sau fabrialele și toate acestea ar trebui să contribuie la existența unei lumi pașnice și prospere. Numai că, nu e chiar așa, ținutul e în război. Se putea un medieval fantasy fără război? Nu prea cred.

Lecturi de anul trecut

De ceva vreme am lăsat-o mai moale cu blogul, călătoriile în străinătate și munca în sectorul ONG și-au spus cuvântul în ceea ce privește timpul meu liber pentru a posta pe blog. Și cu cititul am lăsat-o ceva mai moale, însă nu de tot. Tocmai de aceea vă prezint în acest articol toate cărțile citite în 2015 dar cărora nu le-am dedicat articole pe blog.

John Green – Sub aceeași stea

Am citit acest volum în engleză, împrumutat de la prietenul și atunci colegul meu de cameră, Prem. Țin să îi mulțumesc cu această ocazie: Thank you very much for lending me your book, for sharing with me the pleasure of discovering the story hidden in its pages.

Cred că toată lumea a auzit despre fenomenul care a fost “The fault in our stars” de isteriile produse și de valul aprecieri pe care l-a primit. Povestea tragică a celor doi adolescenți m-a impresionat, trebuie să admit. John a făcut o treabă bună creând acest roman. Nu o să vă dau detalii despre poveste, doar voi menționa că povestea în sine m-a făcut să meditez mai mult la faptul că fericirea e ceea ce ar trebui să căutăm în viață. V-o recomand.

Mara Volkers – Mireasa magului (ed. Rao)

Romanul de față rescrie povestea din “Frumoasa și bestia” dându-i  însă ceva valențe apocaliptice. Și ca să înțelegeți ce vreau să zic situația stă cam așa: dacă magistrul Alban nu reușește să își recapete înfățișarea și puterile, ca să poată lupta împotriva răului atunci așa cum vă așeptați dragi cititori pământul va intra sub dominația Răului absolut.  Este aceasta o motivație suficientă pentru a afla povestea Giselei și ce o determină să se mărite cu un monstru? Dacă da atunci nu mai așteptați și începeți lectura romanului Mireasa Magului.

Garth Nix – Lirael (ed. Rao)

Acesta este cel de-al doilea roman din seria Vechiul Regat a cărui fir narativ continuă să ne plimbă prin tărâmul magic al Vechiului Regat. Aflăm mai multe detalii și totodată s-ar putea să și avem mai multe întrebări. Cert e că Lirael reușește să intre în bucluc și să iște o groază de situații care ne vor tine antrenați în poveste. Dar mai multe veți afla dacă lecturați Lirael.

Sam Christer – Moștenirea Stonehenge (ed. Litera)

Romanul lui Christer e numai bun dacă vreți ceva ușor și antrenant, ceva care să vă țină lipiți de pagini dar și să vă aducă suspans și puțin mister. E o combinație reușită chiar dacă nu extrem de complex ori foarte profundă.

John Steinbeck – Perla (ed. Rao)

Am devenit fan al lui Steinbeck odată ce am am lecturat La rasarit de eden. Nuvela asta însă are ceva aparte și ca să înțelegeți la ce mă refer menționez faptul că reușește să introducă cititorul într-o profunzime specifică romanelor și totuși reușește să acapareze nu prea mult timp. Așa cum titlul menționează în cele 96 de pagini ale nuvelei e vorba de o perlă, una extraordinar de mare pe care o găsește Kino. Doar că de îndată ce o deține se pare că aceasta se transformă într-o piază rea.

David Brin – Poștasul (ed. Paladin)

Deși e un roman SF postapocaliptic destul de apreciat, nu știu de ce dar pe mine nu m-a prea dat pe spate. Poate să fi fost acțiunea care nu decurgea pe cât de repede aș fi dorit, poate nestatornicia personajului principal – pe care aș fi vrut să îl văd că face ceva, că se implică că devine liderul unei comunități – poate sunt de vină așteptările mele care nu au coincis cu ceea ce David Brin mi-a oferit în paginile romanului Poștașul. Dar aș vrea și voi să îl citiți să îmi spuneți ce părere vă faceți. 

Nu e o promisiune dar sper ca in 2016 sa dedic mai mult timp blogului si cititului.

Recenzie: Lois McMaster Bujold - Cioburi de onoare

Am citit pentru prima data una din cărțile editurii Paladin. Ei sunt de ceva vreme pe piață, numai nu știu cum se face că tot nu am reușit până acum. Mă bucur că am început acum totuși, și mai ales mă bucur că am ales să încep cu Cioburi de onoare, ceea ce mi-a oferit șansa de a aprecia munca celor de la Paladin încă și mai mult.

Cioburi de onoare este un space opera captivant, primul dintr-o saga, saga Vorkosigan. Ce-i drept e că m-am îndrăgostit de povestea Cordeliei Naismith și de abia aștept să pun mâna pe continuări pentru a afla care este viitorul universului în care aceasta trăiește.