„O
singură alegere te poate transforma radical” așa afirmă coperta volumului Divergent. E o zicală
adevărată, dar nu ar fi fost suficient să mă convingă să o citesc. De fapt am
lecturat cartea doar din ambiție, peste tot pe internet și prin cercurile mele
de prieteni cititori am dat numai peste laude și cuvinte frumoase la adresa
romanului și a autoarei. Acum după două zile în care am fost aproape nedezlipit
de roman, nu pot nega faptul că e diferită, că vine cu niște idei noi, dar încă
se încadrează liniile care definesc young-adoult fantasy-ul.
Dincolo de povestea care acaparează atenția cititorului
există asemănări cu „Jocurile Foamei”, cu „Instrumente mortale” sau cu seria
„Amurg” ceea ce demonstrează, din punctul meu de vedere, că acest subgen al
fantasy-ului se află momentan într-o fază de stagnare; sper doar că nu va urma
un declin.
