Recenzia de joi: Jennifer Lee Carrell - Codul Shakespeare

Da, știu, cu toții ați auzit de Codul lui DaVinci precum și de valul de acuzații și aprecieri negative la adresa lui, în majoritate stârnite de biserică, a cărei autoritate clădită pe minciuni, trădări și crime a fost zdruncinată de romanul lui Dan Brown.

Recenzia de joi: Virginia Woolf - Spre far

Am fost impresionat de ecranizarea romanului The Hours al lui Michael Cunningham atât de tare încât am vrut să aflu mai multe despre Virginia Woolf. Și cum altfel aș fi putut afla mai multe decât prin romanele ei? Am început cu Spre Far deoarece aflasem despre el că e cel mai auto-biographic roman al Virginiei Woolf. Sub chipul personajelor dl. și dna Ramsay fiind prezentate Julia și Leslie Stephens, părinții scriitoarei.

Recenzie: Jules Verne - Casa cu aburi

          De această dată m-am gândit să vă aduc în vizor o carte mai veche, reeditată în 2010. Cei de la Adevărul Holding au reînviat vechea colecție de romane semnate Jules Verne și apărute la fosta editură Ion Creangă, pe vremea părinților mei. Deși am „călătorit” de nenumărate ori împreună cu eroii creați de Jules Verne și am luat parte la aventuri nemaipomenite, Casa cu aburi nu s-a numărat printre ele până acum. Jules Verne a fost cel care mi-a umplut copilăria de vise, și cel care mi-a stimulat imaginația să producă noi jocuri pe care să le pun în aplicare.

Genul literar pe care l-a abordat inegalabilul Verne e SF-ul, însă mintea lui creatoare și vizionară l-a împins spre o nișă pe care practic nu are concurență, și anume steam-punk. Textele lui au întotdeauna ca element central o invenție a științei și tehnicii, uimitoare pentru perioada în care a trăit, dar uimitoare și pentru prezent, când unele dintre ideile lui abia acum prind contur.

Notă: Lucian Bâgiu - Bestiar. Salată orientală cu universitari închipuiți

Lucian Bâgiu - asistent universitar - scrie un text amuzant și ironic totodată, care te face să-l savurezi pagină cu pagină. O carte cu care te trezești că râzi de unul și se uită cei din jur să vadă ce ai pățit. Cam asta e ideea de bază a cărții apărută în 2008 la Cartea Românească.

Recenzie: Alberto Manguel - Istoria Lecturii

Istoria Lecturii e totodată un fel de biografie universlă a cititorului încă de la nașterea lui, în preistorie, și deși nu e o carte de beletristică, e totuși o carte suficient de importantă, pentru orice cititor pasionat.

Cartea lui Alberto Manguel e exact ce și-ar dori un împătimit al lecturii, așa ca mine, care vrea să afle de când a apărut această dependență de citit. În Istoria Lecturii mă regăsesc deplin, pe mine ca cititor, așa cum cred că se regăsește oricine citește această carte.

Recenzie: Ursula K. LeGuin - Lumea lui Rocannon

Şi iarăşi Ursula nu se dezminte nici prin acest roman „Lumea lui Rocannon”; un alt fantasy ce nu poate decât să aducă laude celei ce l-a creat.

Dar de ce am ales să citesc această carte? Nu e foarte important dar ţin să vă spun câteva cuvinte şi despre acest lucru. De la bibliotecă, am luat cartea ghidându-mă după editură – Nemira e un nume mult prea important pentru a nu fi observat – şi după colecţie; ştiam că în colecţia Nautilus există şi cărţi fantasy, cele după care mă dau eu în vânt. Pentru ca decizia  luată să fie definitivă, a fost destul numele autoarei – mai citisem o carte de-a ei – şi ilustraţia copertei care îmi spunea clar că acest volum va reuşi să mă prindă în mrejele lui.

Văzând că sunt prima persoană care o împrumută, un sâmbure de fericire a încolţit în sufletul meu, deoarece voi fi primul care-i va atinge fiecare pagină, voi fi primul care pătrunde în tainele cărţii şi singurul care se va bucura de „virginitatea” ei.

Dar să revin la subiectul romanului pentru că acesta e cel mai important. Rocannon e un etnolog venit pe această planetă nouă, fără nume, cu scopul de a afla mai multe despre tradiţiile, obiceiurile şi viaţa pe care o duc speciile care o locuiesc. Da, speciile! Deoarece spre deosebire de majoritatea planetelor (din alianţa asta a lor) aici există mai mult de 3-4 specii dotate cu inteligenţă şi raţiune, însă din punct de vedere tehnologic se află doar în Epoca Bronzului.

Problema cea mai mare e faptul că nişte răzvrătiţi din alianţă au coborât pe planetă şi şi-au făcut o bază secretă periclitând şi distrugând viaţa celor de aici.

Echipajul şi nava lui Gaveral Rocannon au fost distruse de un raid al duşmanilor, precum şi un întreg sat de Fiia şi multe alte fiinţe. Gaveral, Lordul Stelelor, cum este numit de băştinaşi, porneşte într-o misiune de răzbunare care are ca scop ajungerea în baza duşmanului şi folosirea ansiblului pentru trimiterea unui mesaj către Liga pentru Zona Galactică (aceştia fiind cei care pot face dreptate).

La mijloc se mai află şi o bijuterie cu o valoare incomensurabilă şi care nu este altceva decât un fel de măr al discordiei, pricinuind numai pierderi şi nefericiri.

Cine îl va însoţi, precum şi peripeţiile prin care va trece eroul le puteţi afla din paginile romanului. De asemenea mai sunt şi alte lucruri interesante de aflat dar vă las şi vouă o parte din bucuria descoperirii. Chiar dacă se totul cu bine, destinul eroului m-a lăsat puţin cam trist deoarece începusem să îl îndrăgesc.

Această carte merită într-adevăr citită.

Recenzie: Eugen Ovidiu Chirovici - Labirinth.com

Deși pornesc cu scepticism la lecturarea unei cărți contemporane și mai ales cu autor român – nu am nimic împotriva scriitorilor români contemporani și nici nu cred că sunt inferiori celor din vest, doar că sistemul nostru educațional nu îi promovează, ci se oprește la Marin Preda, de parcă de acolo și până în prezent nu mai este nimic demn de meționat – mi-am zis că ocultismul și influența astrală sunt teme mai puțin abordate într-un roman, așa că trebuie să fie ceva proaspăt. Labirinth.com chiar e ceva revigorant, nu doar o simplă lectură de vacanță, iar Eugen Ovidiu Chirovici chiar scrie bine.

Recenzie: Ken Follet - Stâlpii Pământului

Ediția în limba română a romanului Stâlpii Pământului publicată la Rao are 1055 de pagini, fiind o lucrare grandioasă, enormă și strălucită. E o poveste minunată, plină de personaje incredibil de verosimile. Dincolo de bariera secolelor, atinge toate sentimentele umane: iubirea și ura, loialitatea și trădarea, speranța dar și disperarea. Deși la noi aproape necunoscut, Ken Follet e renumit în străinătate pentru thrilerele istorice pe care le-a scris cu atâta măiestrie, pentru dependența pe care o dau romanele sale.

Acțiunea romanului Stâlpii Pământului se desfășoară inițial pe mai multe planuri narative complet independente, încât te întrebi mai tot timpul care e legătura dintre ele. Apoi firele narative se leagă unul de celălalt rezultând de la jumătatea cărții o poveste asupra căreia atenția cititorului se poate îndrepta cu maximă concentrare.