Nu
pot să nu remarc că a fost o carte
cel puțin ciudată. Romanul lui Chloe Aridjis ne-o prezintă pe Tatiana, o
mexicancă care ajunge la Berlin după ce câștigă un concurs de limbi străine.
După finalizarea anului în care avea bursă pentru a studia acolo, decide să mai
rămână, cucerită fiind de orașul ce pare viu, orașul în care istoria se poate
întâlni la tot pasul, orașul în care ciudățeniile sunt la ordinea zile, orașul
în care i se pare că îl vede chiar pe Hitler deghizat într-o bătrânică.
Probabil singura parte cât de cât interesantă a cărții
începe în momentul în care Tatiana primește o slujbă de dactilografă de la
renumitul Doktor Friedrich Weiss, un istoric excentric care e pasionat de
trecutul nazist și comunist al Berlinului.
Prin intermediul textelor pe care le scrie, Tatiana
explorează trecutul Berlinului, ca mai apoi să îl compare cu prezentul în
momentul, în care străbate orașul cu U-Bahn-ul sau S-Bahn-ul.
„Cartea norilor” e un titlu oarecum neobișnuit și nu prea
pare să aibă vreo explicație, până la momentul în care Tatiana primește de la
Doktor Weiss însărcinarea de a lua un interviu unui meteorolog, Jonas Krantz,
pasionat de studiu norilor. Între cei doi pare să se înfiripe o poveste de
iubire, însă după câteva întâlniri relația lor se destramă, cei doi rămânând
doar simple cunoștințe.
Una peste alta „Cartea norilor”, romanul de debut al lui
Chloe Aridjis, deși extrem de lăudat pe coperta 4, nu mi s-a părut a fi cea mai
bună carte pe care am citit-o în ultima vreme. Probabil dacă nu ar fi fost
campania „Citește și câștigă cărți pe viață din colecția Strada Ficțiunii” aș
fi abandonat romanul cu ușurință. Nu zic să nu-l încercați, însă vă recomand să
vă așteptați la ce-i mai rău și e posibil să aflați că v-ați înșelat.
Lecturi cât mai frumoase
să aveți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu