Meleagurile
încântătoare ale Greciei constituie fundalul unui roman surprinzător de savuros
și sentimental totodată.
O scenă tragică, o barcă în flăcări,
în golful din Aghia Anna unește prin fire invizibile patru turiști: Fiona, o
asistentă medicală irlandeză, Thomas, profesor universitar în California, Elsa,
prezentatoare TV în Germania și David, un englez cam timid.
De-a lungul romanului dar mai ales la
început, taverna lui Andreas, de pe colina, constituie un catalizator al relației
dintre cei patru. Acțiunile fiecăruia combinate, cum ar fi o excursie la
Kalatriada sau înmormântarea celor de pe vas, formează un vârtej ce atrage și
viețile sociale ale personajelor secundare, scoţându-le de pe făgașurile lor
normale.
După o prealabilă cunoaștere a
personajelor și a caracterelor acestora, în restaurant, începe adevărata acțiune.
Inițial este urmărit fiecare personaj sau grup de personaje ca mai apoi toate
planurile narative să ajungă să se împletească spre a forma un fir epic compact
și o poveste bine țesută.
Chiar și într-un loc atât de îndepărtat cum este Aghia Anna,
problemele, grijile, dorințele și dorul după cei dragi nu-i lasă pe niciunul să
se bucure de liniștea, frumusețea și pitorescul peisajului.
Spiritul energic și trupul plin de vitalitate al Vonniei,
personajul principal, îi pune pe toți în mișcare, îi trezește la viață și le
ridică moralul celor din jurul ei atunci când aceștia sunt copleșiți de
necazuri: Elsa este „vânată” de colegii ei din televiziune și de Dieter, un
fost iubit; Fiona îl iubește necondiționat pe Shane care, la rândul lui, nu
face altceva decât să o rănească atât fizic cât și sufletește; Thomas nu se
poate obișnui cu ideea de a fi departe de fiul său, Bill, în anii cruciali
pentru creșterea și educarea acestuia, deoarece după divorț, fosta lui soție
s-a recăsătorit, iar el nu-l poate suporta pe Andy, noul soț; Iar David nu vrea
să preia responsabilitățile conducerii firmei tatălui său deoarece i se pare că
nu are talentul necesar pentru a conduce afacerea familiei. Așa că toți s-au
refugiat în acest sătuc pentru a-și pune ordine în gânduri și viață. De
asemenea o dramă sufletească trăiește și Andreas, deoarece mult iubitul său fiu
este plecat în America ca urmare a unei certe aprige. Incendiul ce a distrus
barca lui Manos îl face pe bătrânul tată, să reconsidere relația dintre el și
fiul său, în clipele în care vede cât de scurtă poate fi viața și încearcă
reconcilierea printr-o scrisoare: „...Asta
te face să vezi totul într-o lumină și tot ce s-a întâmplat înainte deja pare
lipsit de importanță...”
Finalul operei aduce rezolvarea într-un
fel sau altul a tuturor problemelor personajelor implicate. Având în vedere că
începutul este dramatic, sfârșitul trebuia să fie cu happy-end. Astfel că
încheierea, puțin cam previzibila, nu știrbește din frumusețe și din efectul
asupra sentimentelor cititorului, făcându-l să verse o lacrimă pentru prietenii
săi din cele peste 300 de pagini ale cărții.
Lecturi
frumoase!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu