„America
One” este volumul de debut al autorului, un roman SF românesc. Cum procedez în ultima vreme, m-am documentat puțin în
ceea ce privește reacțiile pe care le-a stârnit romanul printre cititori, fani
ai genului și nu numai.
Trebuie să recunosc încă de la început că și-a meritat
banii – cei 20 de lei - mai ales că l-am
luat la preț întreg dintr-o librărie fizică, lucru pe care îl fac tot mai rar.
Reducerile mari și livrarea la domiciliu mă încurajează să cumpăr cărți din
librării online.
Pe scurt, în roman este vorba despre o lume post apocaliptică, unde
apocalipsa a fost provocată de oameni, prin poluările lor masive, ceea ce a dus
inevitabil la schimbări climaterice drastice și mai ales rapide. O lume post
apocaliptică în care mai există doar două puteri, două națiuni care contează,
America și Autarhia Europeană. Fiecare izolată pe bucata sa de continent,
fiecare acuzând-o pe cealaltă de lipsurile și necazurile de care suferă. Două
națiuni pe care niște evenimente provocate de sfori trase pe ascuns le aduc în
pragul unui nou război, un război decisiv din care perdantă va fi omenirea în genere.
George Lazăr adaugă cu destul de multă măiestrie și o
poveste de dragoste, utilizând și tema iubirii alături de cea a războiului
creând o poveste credibilă și demnă de a fi spusă. Ivan, un tânăr provenind din
clasa muncitoare a Autarhiei o întâlnește pe Alice, singura supraviețuitoare a
incidentului care a distrus Heaven (ce este Heaven va trebui să aflați lecturând cartea), într-un est al Europei, sălbăticit, undeva
pe teritoriul României. Descrierile pe care le face autorul cadrului din estul
sălbatic sunt realiste și înfiorătoare. Odată ce civilizația a cedat teritorii
natura le-a recucerit și transformat în monumente care să reamintească
efemeritatea omului.
„Intrarea era marcată de un obelisc din beton, pe care se mai puteau desluși, vag câteva litere, care probabil făcuseră parte din numele orașului pustiu. De o parte și de alta a străzii, blocuri de câteva etaje, vegheau ruinele cu miile de ochi ale ferestrelor fără geamuri.”
Ca o concluzie pot afirma că romanul lui George Lazăr e
un SF românesc de calitate care demonstrează că literatura românească are
potențial și poate ieși curând din conul de umbră în care a intrat datorită
regimului comunist. Cu siguranță voi mai încerca textele lui Lazăr, iar vouă vă
recomand să nu ocoliți scriitorii români, din recentele mele experiențe știu că
avem unii foarte buni care merită citiți, mai ales de noi, conaționalii lor.
Lecturi palpitante!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu