Articolul de marti: Bibliotecari/e Ep.4

După o altă pauză am revenit cu un nou episod din serialul meu. Deși inițial voiam să creez un serial de șapte sau chiar opt episoade, între timp m-am răzgândit și am decis să îl scurtez, în așa fel încât cel de azi este ultimul episod. Acum voi prezenta pe scurt ultimele patru tipuri de bibliotecari, așa după modul în care am considerat eu că ar fi bine să îi tipologizez:

Articolul de marți: Bibliotecari/ e Ep.3

După ce în episoadele anterioare am împărtășit doar impresii negative vis-à-vis de bibliotecari, m-am decis ca săptămâna aceasta să vin cu ceva cât de cât mai pozitiv. În episodul de azi voi aborda tipul:

Articolul de marți: Bibliotecari/ e ep.2

Cu întârziere de câteva ore, iată și cel de-al doilea episod din „senzaționalul” meu serial cu experiențe în bibliotecă. Pentru articolul de azi am decis să vă vorbesc despre un alt tip de bibliotecar/ă:

2. Bibliotecarul/a de vârstă medie cu (toane) dispoziție schimbătoare.

Da, am dat și peste astfel de tipuri care azi te ascultau frumos, îți dădeau sfaturi, îți recomandau titluri sau îți indicau secțiuni și rafturi, ca mai apoi, zilele următoare să se enerveze la culme pentru că ai întârziat o zi, sau pentru că nu îți găsește fișa – pentru care nu ai nici o vină că nu e la locul care trebuie – sau care îți spune categoric că nu are nici unul din cele peste douăzeci de titluri din bibliografia ce i-o prezinți fără măcar să o fi citit.

Articolul de marți: Bibliotecari/e ep.1

În urma unor discuții pe un alt blog despre cărți și literatură mi-a venit ideea scrierii unui articol legat de experiențele mele, plăcute și neplăcute, cu bibliotecarii.

Cum a ieși un articol destul de lung, am decis să îl împart în 7 episoade pe care le voi posta câte unul în fiecare săptămână la rubrica Articolul de marți. Fiecare episod corespunde unui tip de bibliotecar pe care l-am întâlnit în cei unsprezece ani de când frecventez aceste instituții.

1.      Bibliotecara bătrână, arțăgoasă și plictisită a fost primul tip de bibliotecară întâlnit în viața mea.

Prin clasa a 4-a, după ce am epuizat toate cărțile de pe acasă, toate cărțile pe care le-aș fi putut înțelege, bineînțeles – mai avea mama niște cărți pe acolo pe rafturi pe care nu mi le recomanda niciodată; vreo doi ani mai târziu le-am citit fără să o mai întreb și am aflat și de ce nu le aducea niciodată în discuție – am decis să abordez clădirea mare (mare mi se părea atunci) și gri, vecină cu trezoreria și vis-a-vis de sediul poliției.