Cu întârziere de câteva ore, iată și cel de-al
doilea episod din „senzaționalul” meu serial cu experiențe în bibliotecă.
Pentru articolul de azi am decis să vă vorbesc despre un alt tip de
bibliotecar/ă:
2.
Bibliotecarul/a de vârstă medie cu (toane) dispoziție schimbătoare.
Da, am dat și peste astfel de tipuri care azi te
ascultau frumos, îți dădeau sfaturi, îți recomandau titluri sau îți indicau
secțiuni și rafturi, ca mai apoi, zilele următoare să se enerveze la culme
pentru că ai întârziat o zi, sau pentru că nu îți găsește fișa – pentru care nu
ai nici o vină că nu e la locul care trebuie – sau care îți spune categoric că
nu are nici unul din cele peste douăzeci de titluri din bibliografia ce i-o
prezinți fără măcar să o fi citit.
Ca de obicei o să îmi însoțesc „definiția” de o mică întâmplare. Se făcea că era
toamna anului trecut și după ce alcătuisem cu multă trudă și o listă
bibliografică de vreo 30 de titluri pe care voiam să le consult, în vederea
elaborării lucrării de licență am mers la secția de adulți a aceleiași
biblioteci județene menționate în articolul anterior (pe care îl puteți accesa printr-un click).
Ajuns acolo, am intrat aproape ca unul de-al casei,
dar fără a-mi uita bunele maniere. Pe hârtia mea, pe care nu numai că trecusem
niște titluri și autori, ci pe unde a fost posibil notasem și editura, locul și
anul apariției, precum și traducătorul în vreo două situații. Menționez totuși
că nu aveam nevoie exact de edițiile respective. Am înmânat respective listă bibliotecarei,
peste ceașca de cafea aburindă – eu unul îmi băusem déjà cafeaua, fiind de
felul meu mai matinal – așa că nu am
băgat de seamă că o cam deranjasem pe doamna de dincolo de birou prin faptul
că îndrăznisem să-i solicit atât de mult din timpul ei – nu știu în ce măsură
îi mai aparținea, având în vedere că primește o sumă (modică, e drept), lunar,
în schimbul dedicării lui, cititorilor – cu o impresionantă listă bibliografică
și la o oră atât de matinală, undeva între 11.30 și 12.00.
Să nu mai lungesc povestea, lista mi-a fost luată
din mâna iar cu un oftat prelung acompaniat de un la fel de prelung scârțâit al
scaunul, doamna bibliotecară a trecut în cealaltă încăpere și s-a uitat pe
rafturi în căutarea volumelor, sau cel puțin mi-a dat mie această impresie.
După vreo cinci minute, în care eu nu am stat degeaba ci mi-am sucit capul
citind toate titlurile de pe cotoarele cărților aflate pe rafturi în prima
încăpere, s-a întors doamna bibliotecară cu foaia mea în mână și cu … nimic
altceva. Mi-a comunicat cu un zâmbet că îi pare foarte rău dar titlurile
respective nu se găsesc momentan la raft. Ce era să mai fac? Am murmurat un
mulțumesc, un salut și am dispărut de acolo.
Partea interesantă încă nu v-am spus-o încă: o mare
parte din titlurile respective se găseau în bibliotecă, și știu asta deoarece,
cu vreo 2-3 zile înainte am fost la sala de lectură, unde o bibliotecară de
treabă (un alt tip despre care o să vă vorbesc în viitor) mi-a însemnat pe
hârtia mea care sunt titlurile disponibile și a mai adăugat observația că sunt
niște titluri rar căutate; ceea ce mă duce la o singură concluzie: cărțile de
care aveam nevoie se găseau în depozitul secției de adulți, la demisol,
deoarece ar fi fost imposibil ca toate titlurile respective să fi fost
împrumutate. De unde știu despre depozit și alte asemenea subtilități ale
bibliotecii? Eh, nu v-am spus? Am făcut practică pentru cursul de
biblioteconomie, la începutul verii respective, chiar în acea instituție, dar
acest subiect se va constitui
într-un alt episod.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu