Recenzie: Agatha Christie - Ultimele cazuri ale lui Miss Marple

Nouă povestiri ce poartă semnătura celebrei Agatha Christie fac parte din acest subțirel volum. Două dintre acestea nu o au însă pe simpatica și extrem de inteligenta bătrânică drept investigator principal, să spunem așa. Păpușa croitoresei și În oglinda misterioasă au defapt un caracter paranormal și nicidecum nu fac parte din tiparele cu care autoarea ne-a obișnuit în romanele sale, dar asta nu le știrbește deloc din frumusețea lecturii așa că vă îndemn să nu săriți peste ele sub nici o formă.

În cele ce urmează o să vă prezint succint celelalte șapte dintre Ultimele cazuri ale lui Miss Marple, în care ca de obicei Miss Marple îți pune la treabă agerimea, spiritul de observație și capacitatea ei de a face comparații cu banale evenimente din micuțul sat St Mary Mead, comparații ce nu au altă finalitate decât descoperirea făptașului în cazurile mult mai complicate  care îi sunt aduse în atenție.

Recenzie: Neil Gaiman - Oceanul de la capatul aleii

Ca să fiu sincer, e extrem de complicat de vorbit despre acest roman. E prima din cărțile lui Gaiman pe care o citesc dar nu va fi cu siguranță ultima. Oceanul de la capătul aleii este o poveste ce se poate citi din cel puțin două perspective. Una e cea fantastic în care aflăm povestea unui băiețel ce pătrunde dincolo de limitele realității pe care o vedem zi de zi. Cealaltă e povestea ce o minte, supusă unui șoc considerabil în copilărie, a creat-o ca formă de protecție. Care dintre cele două e cea adevărată? Căreia să îi dăm crezare?

Personajul principal, a cărui nume nu ne este dezvăluit, ne destăinuie cele mai adânci temeri ale sale și unul dintre cele mai groaznice episoade ale copilăriei sale, cel de după ziua de naștere unde niciunl din invitați nu și-a făcut apariția. Nopțile sale erau mai întotdeauna dominate de sentimentul de teamă, căci cu siguranță ceva necurat se ascundea în întuneric. Însă după momentul în care mașina familiei a dispărut și s-a dovedit a fi unealta unui sinucigaș, întregul sistem de valori al unui copil de numai șapte ani este complet dat peste cap. Singurul lui refugiu este cel în casa familiei Hempstock, unde cele trei femei, Lettie împreună cu mama și bunica ei, nu fac altceva decât să îi asigure confortul și suportul moral de care băiețelul are nevoie.

Cinci cărți

Obișnuiesc să scriu câte o recenzie după lectura fiecărui roman și asta de întâmplă de mai bine de trei ani de când am blogul meu de recenzii. S-a întâmplat însă să nu reușesc să scriu câteva recenzii, iar odată timpul trecut mi-e mult mai greu să o fac acum. Tocmai de aceea cele cinci cărți pe care le-am citit vi le aduc în vizor într-un scurt articol.

Oamenii cărții de Geraldine Brooks. Apărută la editura Leda în 2009 în traducerea Soranei Munteanu, cartea autoarei australience ne poartă pe urmele unei alte cărți. Este vorba de un manuscris evreiesc miniat, Hagada din Sarajevo pe care cercetătoarea Hanna Heath trebuie să-l restaureze. În timp ce urmărim povestea Hannei și încercările ei de a descoperi mai multe despre manuscris vedem în paralel și frânturi din povestea manuscrisului în capitole dedicate. Astfel avem în față o împletire de povești noi și vechi într-o țesătură literară extraordinară.

Recenzie: Jan Philipp-Sendeker - Șoapta inimii

Șoapte inimii ne prezintă povestea unei iubiri ce nu s-a stins chiar dacă timpul și spațiulîi stă în cale. Jan-Philipp Sendeker crează în romanul său de debut o poveste ce ține citiorii lipițe de pagini făcând să treacă cu relativă ușurință peste stilul diferit de relatare adoptat.

Ceea ce pare la început a fi o aventură în Birmania, în momentul în care Julia Win decide să îți caute tatăl dispărut de patru ani, devine o aventură virtuală, la persoana a treia, în care chiar și Julia se transformă în spectator. U Ba, un localnic care o abordează fără sfială în stațiunea montană Kalaw (un sat pierdut în munți), îi oferă detalii intime despre viața ei și îi promite să îi devăluie secretul tatălui său și ce anume l-a făcut să îi părăsească cu patru ani înainte.

Recenzie: Markus Zusak - Hoțul de cărți

Pentru un cititor feroce ca mine și ca mulți alții cu care am făcut cunoștință prin intermediul internetului, o carte cu un titlu ca cea a lui Zusak nu poate decât să îndemne la lectură.

Hoțul de cărți este plasată în Germania nazistă, în 1939, la începutul celui de-al doilea război mondial și o are ca persoaj principal pe Liesel Meminger. Aceasta împreună cu fratele ei mai mic sunt duși de mama lor să locuiască cu o familie socială undeva înafara orașului Munchen. Pe parcursul călătoriei Moartea le face o vizită și îl va lua pe fratele lui Liesel. Aceasta e doar una din multele vizite pe care Moartea le va face împreajma fetei. La mormântul fratelui ei, găsește o carte pierdută acolo de către cineva. Manualul Groparului devine prima ei carte furată și cartea care o ambiționeză să învețe să citească cât mai bine astfel încât să poată citi cât mai mult.

Recenzie: Nicholas Sparks - Refugiul

Cine nu-l cunoaște pe Nicholas Sparks și romanele sale? Ei, așa mă gândeam și eu… toți îl știți și cred că îi cunoașteți stilul romantic inconfundabil, datorită romanelor sale de success și a ecranizărilor cu actori celebri, ecranizări care însă nu prea au ajuns prin cinematografele din România. Și aici vorbesc de ecranizările unor romane precum Ultimul cântec, Nopți în Rodanthe, Talismanul Norocos, Dragă John sau Jurnalul unei iubiri și chiar romanul pe care vi-l prezint astăzi Refugiul.

Publicat în 2010 cu titlul original Safe Heaven și tradus de Mihaela Buruiană și publicat de Rao în 2012, Refugiul este unul dintre cele mai romantice romane ale lui Sparks și mai ales unul încărcat de sentimente contradictorii și violență și tristețe.

Katie ajunge în Southport, un orășel din Carolina de Nord, urmărită fiind de un trecut violent. Odată ce își găsește o slujbă și o locuință începe să se simtă de-a locului, să aibă încredere în sine și în cei din jur. În plus magazinul universal de unde își face cumpărăturile este condus de un tip simpatic și fermecător. Alex, la rândul său este încă marcat de moartea soției sale dar trebuie totodată să conducă afacerea care îi asigură existența și să fie un părinte exemplar pentru cei doi copii ai săi, Josh și Kristen.

Recenzie: Frank Herbet - Mântuitorul Dunei

Cel de-al doilea volum din seria SF Dune scrisă de Frank Herbert este Mântuitorul dunei, un volum considerabil mai mic decât primul și a cărui acțiune are loc la ceva vreme după primul. Paul Atreides este acum Împăratul Dunei și al unui întreg imperiu aflat într-un continuu război, un jihad, căci soldații săi ucid în numele religiei al cărei zeu este Muad’Dib.

Știința, religia și arta se amestecă în acest al doilea volum al seriei completând și rafinând universul în care este plasată povestea, continuând totodată comploturile și intrigile pentru putere. Bene Gesseritul, Ghilda și Bene Tleilaxu vor să îl înlăture pe Paul de pe tron, să îi ia puterea. Și nu doar Paul e vizat, ci și Alia, sora lui la fel de puternică și de înzestrată.

Recenzie: Tiago Rebelo - Timpul iubirilor perfecte

Lectura textului de pe coperta patru precum și faptul că întreaga acțiune este plasată în secolul al XIX-lea au constituit factori decisive atunci când am ales să citesc Timpul iubirilor perfecte.

Tiago Rebelo s-a născut în 1964 în Lisabona, Portugalia. Jurnalist de profesie, și-a început cariera în 1986, dar debutează cu roman abia în 2001 cu titlul Para Ti, una vida nova, care îl propulsează automat în topul celor mai bine vânduți autori portughezi.

Personajul principal al romanului Timpul iubirilor perfecte este locotenentul Carlos Montana, care pleacă din Lisabona, fiind detașat în Angola, să ia parte la acțiunile militare de acolo. Pe durata călătoriei cu vaporul, acesta își petrece timpul cu Leonor, fata unui colonel. Ceea ce era de așteptat se și întâmplă, și anume faptul că cei doi se îndrăgostesc. Odată ajunși îl Luanda, soarta îi desparte, Carlos pleacă spre un fort din centrul Angolei în timp ce Leonor rămâne în Luanda, dar își promit unul altuia să își scrie regulat.