Recenzie: Miguel de Unamuno - Abel Sanchez

Romanul Abel Sanchez a fost publicat de Unamuno în 1917 și redă istoria unei prietenii aflate sub semnul legendei biblice a lui Cain și Abel. Pe lângă problema conflictului dintre frați Unamuno creează și un personaj controversat în care coexistă părți întunecate și luminoase în același timp, și aici vorbesc de Joaquin. În cele din urmă acesta este devorat de patima sa și pierde lupta cu aceasta.

Deși Abel și Joaquin, primul pictor strălucit iar cel de-al doilea un medic extrem de capabil și înzestrat, sunt frați de lapte, între ei apare conflictul ce îi împiedică să conviețuiască în armonie. Treptat, fiecare din acțiunile lui Abel Sanchez i se par lui Joaquin Monegro insulte la adresa sa, începând cu faptul că Abel și Helena (verișoara lui Joaquin) se căsătoresc, culminând cu succesul și renumele pe care Abel și-l face prin pictură și încheind cu nunta copiilor lor.

Recenzie: Ingvar Ambjornsen - Frați de cruce

Pentru campania „Citeşte şi câştigă cărţi pe viaţă din colecţia Strada Ficţiunii” a editurii All am pregătit o nouă recenzie, cea pentru romanul scriitorului norvegian Ingvar Ambjornsen, Fraţi de cruce.

Odată începută lectura romanului avem în faţă o poveste oarecum amuzantă şi emoţionantă în acelaşi timp a doi prieteni, fraţi de cruce care încearcă să se adapteze societăţii contemporane în care se trezesc aruncaţi. Elling şi Kjell se străduiesc să se integreze în lume, după ce au fost eliberaţi dintr-o instituţie psihiatrică. Pe lângă problemele de ordin personal, Elling e un nevrotic posesor al unei imaginaţii hiperactive, iar Kjell e un uriaş slobod de gură şi ostil schimbatului lenjeriei intime, ei trebuie să înveţe să coabiteze într-un spaţiu nou, să folosească telefonul, să iasă în oraş, să îşi întemeieze relaţii de prietenie, să aibă grijă de vecina lor însărcinată, ce mai, să faţă  provocărilor cotidiene.

Recenzie: Cecelia Ahern - P.S. Te iubesc

La douăzeci și unu de ani, Cecelia Ahern debutează cu romanul „P.S. Te iubesc” roman ce va avea un succes neașteptat și o uimitoare popularitate. După ecranizare făcută de Warner Bross cu Hilary Swank și Gerard Butler în rolurile principale, romanul și autoarea lui au devenit și mai faimoși.

Povestea începe cu tragedia prin care trece Holly, și anume moartea soțului ei. Gerry decedase în urma unei tumori cerebrale ce nu a mai putut fi operată, deoarece a fost descoperită prea târziu. Însă a avut timpul necesar să pună la cale un plan prin care să o facă pe Holly să treacă mai ușor peste dispariția sa. Îi lasă acesteia zece scrisori pentru cele zece luni rămase până la sfârșitul anului în care acesta s-a stins din viață. Toate scrisorile sunt încheiate cu P.S. Te iubesc!

Recenzie: Maj Sjowall și Per Wahloo - Roseanna

Această nouă apariție la editura All m-a atras din prima. Coperta neagră și acel crime scris după bestseller au constituit argumentul supreme când m-am decis să achiziționez ceva din librărie. După cum am aflat citind cartea, acesta este primul volum dintr-o serie ce îl are pe Martin Beck ca protagonist, ca detective principal în niște cazuri greu de descâlcit.

În lacul Boren, în Suedia, este descoperit un cadavrul al unei femei tinere și destul de frumoase. Problema e că nimeni nu o recunoaște și nimeni nu o caută, astfel că ancheta pare să se sfârșească chiar înainte de a începe, pur și simplu din lipsa unei identități a victimei. După luni de zile fără rezultate, apare ceva ce îl va pune pe Martin din nou în mișcare și îi va alimenta speranța că va putea rezolva cazul și prinde criminalul. Se pare că victima este Roseanna McGraw o americancă fără rude în viață și fără prieteni care să îi simtă lipsa, de aceea a fost atât de greu să i se de-a de urmă în excursia pe care o făcea prin Europa.

Recenzie: Veronica Roth - Divergent

„O singură alegere te poate transforma radical” așa afirmă coperta volumului Divergent. E o zicală adevărată, dar nu ar fi fost suficient să mă convingă să o citesc. De fapt am lecturat cartea doar din ambiție, peste tot pe internet și prin cercurile mele de prieteni cititori am dat numai peste laude și cuvinte frumoase la adresa romanului și a autoarei. Acum după două zile în care am fost aproape nedezlipit de roman, nu pot nega faptul că e diferită, că vine cu niște idei noi, dar încă se încadrează liniile care definesc young-adoult fantasy-ul.

Dincolo de povestea care acaparează atenția cititorului există asemănări cu „Jocurile Foamei”, cu „Instrumente mortale” sau cu seria „Amurg” ceea ce demonstrează, din punctul meu de vedere, că acest subgen al fantasy-ului se află momentan într-o fază de stagnare; sper doar că nu va urma un declin.

5 cărți pe final de an

Așa cum ați observat blogul meu nu a debordat de activitate în ultima perioadă și pentru asta o să îi dau înainte cu scuza că în ultimele cinci luni am locuit în Polonia unde am fost prins în numeroase activități de voluntariat pe teme educaționale. Evident că îmi place la nebunie ceea ce fac acolo și tocmai de aceea nu prea mai am timp de citit și mai ales de scris recenzii.

Ca ultim articol pentru anul 2013 vreau să recapitulez recenziile pe care le-am postat pe bibliocarti.com unde așa cum știți încerc să mă mențin pe linia de plutire. De la ultima recapitulare am mai adăugat:

Magie Întunecată de Philip Kerr. Christopher Ellis naratorul și apropiatul lui Newton așa cum am spus mai sus își începe relatarea evenimentelor stranii și întunecate cu momentul angajării sale în slujba custodelui în perioada Marii Rebateri a Monedei, perioadă în care falsificatorii de monede amenință să ruineze economia britanică șubrezită în urma numeroaselor războaie cu Franța.

Charlotte Lovenskold de Selma Lagerlof. În 1909 Selma Lagerlof era preferată de juriul premiului Nobel pentru literatură în defavoarea lui August Stridberg. Romanul ei „Charlotte Lovenskold” al doilea dintr-o tetralogie proiectată la momentul respectiv ne prezintă societatea suedeză a secolului nouăsprezece.

Drumul de Cormac McCarthy. McCarthy ne oferă imaginea unei lumi post-apocaliptice în care foamea este singurul și cel mai mare tovarăș al supraviețuitorilor. Un bărbat și fiul său, îmbrăcați în zdrențe și cu puține resturi de hrană rămase, străbat țara îndreptându-se spre sud unde, presupun ei, iarna atomică e mai puțin aprigă.

Waldemar de Liviu Radu. Waldemar ajunge în peripețiile lui prin munți într-o poiană unde noaptea ieșeau ielele noaptea să danseze și să atragă muritori cu farmecele lor. Inevitabil acest lucru i se întâmplă și lui și ajunge pe un tărâm straniu, un univers paralel, în care constată că ielele pot fi și prietenoase.

Blestemul manuscrisului de Bogdan Hrib și Răzvan Dolea.

În cadrul târgului internațional de carte de la Frankfurt are loc o crimă în cadrul pavilionului francez. Deși situația pare destul de simplă la început încet-încet sunt implicate serviciile secrete din țări precum Germania, Franța, SUA, Rusia și România desigur. Stelian Munteanu, protagonistul întregii acțiuni este chemat pentru a dezlega misterul ce planează asupra morții din cadrul târgului de carte.

Cinci cărți pe care le puteți adăuga pe lista voastră de lecturi de anul viitor sau cel puțin pot constitui un punct de plecare pentru anul literar 2014.

Vă urez un an nou plin de fericire și cât mai multe cărți citite!

La mulți ani!

Recenzie: Vremea Lupului

De când am citit romanul lui Oliviu Crâznic, „…și la sfârșit a mai rămas coșmarul” m-am îndrăgostit de stilul lui de a scrie. Așa încât încerc să nu ratez nici o ocazie de a face cunoștință cu textele sale. „Vremea lupului" este numele numărului din luna august al revistei „Dublu tăiș” și conține două povestiri gotic fantasy semnate Oliviu Crâznic și Cătălina Fometici. Spre rușinea mea, deși auzisem de Cătălina Fometici, nu am citit nimic scris de ea, dar după lectura această cu siguranță voi mai aborda și altceva.

E-book-ul începe cu „Lenore Arras”, textul lui Crâznic, și ne introduce direct într-o lume dominată de teroare și frig. O lume în care pacea și liniștea sunt demult dispărute printre ghețuri și crevase ce alcătuiesc mare parte din peisajul glaciar pe care îl străbate Ferrin cu scopul răzbunării. Deși este rănit la mână, slăbit din cauza drumului lung și în permanență urmărit de însoțitorii săi un cărăuș și un fierar, Ferrin e decis să își ducă vendeta la capăt chiar cu prețul propriei vieți. Curând însă grupul lor este atacat de niște feroce creaturi ale nopții, niște lupi masivi cu care au de furcă. Și mai mult însă, după ce scapă de atacul lor, cei doi însoțitori ai lui Ferrin se întorc împotriva lui probabil dornici să încaseze recompensa pusă pe capul lui.

Recenzie: Kerstin Gier - Ce să fac cu moștenirea?

Deși unii cititori sunt deja familiarizați cu stilul lui Kerstin Gier, datorită celorlalte romane ale ei, pentru mine a fost prima dată când am făcut cunoștință cu capacitățile ei artistice. „Ce să fac cu moștenirea?” reprezintă forma ironică în care autoarea ne prezintă societatea contemporană, zugrăvind-o foarte colorat și cu mult umor. Am întâlnit recenzii în care cartea lui Kerstin e caracterizată drept o sursă inepuizabilă de râs, însă eu nu văzut-o chiar așa. Pentru mine a fost un roman excelent și rapid de savurat. Un fel de mâncare nesănătoasă din care nu te poți opri din mâncat cu toate că știi că nu îți face bine. Pe de altă parte mă gândesc că poate fiecare cititor are nevoie de o astfel de schimbare.