Recenzie: A.D. Miller - Dezghețul

În 1974 s-a născut, la Londra, A.D. Miller. În prezent este editorul publicației The Economist, ediția pentru Marea Britanie. Dezghețul este romanul său de debut, roman care i-a adus succes internațional.

Romanul are plasată chiar la început definiţia „ghiocelului” care în arogoul moscovit înseamnă  „cadavru îngropat sau ascuns în troienele de zăpadă, care iese la iveală doar la dezgheţ”. Această definiție crează un tablou macabru dar real care poate fi de asemenea conectat cu un al doilea sens potrivit căruia, odată asumat un stil de viaţă decadent şi lipsit de moravuri, mai devreme sau mai târziu, consecinţele vor apărea.

Recenzie: Italo Calvino - Cărarea cuiburilor de păianjen

Autorul îmi era necunoscut, iar faptul că e italian și nu britanic sau american cum sunt cei pe care îi citesc de obicei, m-a determinat să citesc Cărarea cuiburilor de păianjen. Italo Calvino s-a născut în 1923 în Cuba. La vârsta de 20 a refuzat serviciul militar, fugind în munți, apoi s-a înrolat în Rezistență timp de 2 ani. După ce se întoarce la Torino începe Facultatea de Agricultură, pe care o abandonează în favoarea Facultății de Arte.

Debutează cu Cărareacuiburilor de păianjen distinsă cu premiul Riccione, apoi i-au urmat Vicontele înjumătățit, Castelul destinelor încrucișate, Orașele invizibile. Pentru ultimul dintre ele a primit numeroase premii. În 1985, anul morții sale, era cel mai tradus autor italian al tuturor timpurilor.

Recenzie: Michael Rostain - Fiul

Personajul principal, Lion, e mort. Da am avut în față un roman despre un personaj decedat. Acesta, trecut în lumea de dincolo încearcă să ia legătura cu familia sa. Mai mult însă, bântuie casa unde locuiește și veghează asupra părinților săi dar și asupra cățelușei. El analizează comportamentul celor din familie, ne spune cât de triști sunt părinții lui pentru că el nu mai este, și cum ei se agață de lucrurile fiului încercând să-l mai rețină printre ei. Tatăl lui Lion găsește în telefonul fiului său mesaje de la iubita sa.

Recenzie: Iuri Dombrovski - Maimuța vine să-și ia craniul

Iuri Dombrovski a trăit între anii 1909 și 1978 și a fost scriitorul rus care a trăit cea mai lungă și mai dureroasă detenție din lagărele sovietice, aproape optsprezece ani. Fiecare dintre cele două romane ale sale publicate la editura Allfa are câte o poveste aparte în spate. Facultatea lucrurilor de prisos nu a fost niciodată publicat în timpul societății comuniste. Maimuța vine să își ia craniul romanul despre care vă voi vorbi în cele ce urmează a fost scris în exil, în Alma-Ata.

În vârstă de 27 de ani, Hans Messonier este jurist si jurnalist și protagonist al romanului de față. Povestea ne prezintă încercarea lui Hans de a descoperi adevărul din evenimentele din trecut. Încearcă să descopere de ce s-a sinucis tatăl său și cine poate fi acuzat pentru aceasta.

Recenzie: Kerstin Gier - Mă sinucid altădată

Kerstin Gier este deja cunoscută publicului român prin cele două romane publicate la All, Ce să fac cu moștenirea și Bărbați și alte catastrofe, dar și prin seria Trilogia culorilor. Pe lângă acesta a mai publicat alte 30 de romane, multe dintre ele devenind cartea anului în Germania și nu numai. Mă sinucid altădată păstrează același stil dinamic și efervescent ca și în Ce să fac cu moștenirea? Obligând oarecum cititorul la un efort de lectură dinamică.

Povestea lui Geri Thaler începe cu anunțul trimis ziarului Bild prin care aceasta specifică ce anume dorește să fie publicat în știrea despre sinuciderea ei. Drept motive care o împing spre o sinucidere cu un plan destul de elaborat și bine pus la punct pot fi menționate faptul că are aproape treizeci de ani și nu este încă căsătorită, nu are copii, și-a pierdut slujba brusc și locuiește cu chirie, ceea ce face ca familiei să îi fie rușine cu ea.

Recenzie: Dan Chișu - Garsoniera din pădurea de macarale

Campania celor de la editura All m-a făcut să descopăr cărți pe care altfel le-aș fi trecut cu vederea, le-aș fi ignorat sau pur și simplu nu aș fi știut că există. Direct de pe Strada Ficțiunii vă prezint acum „Garsoniera din pădurea de macarale”, romanul lui Dan Chișu. Cu textele lui Chișu am mai avut de-a face și știu că nu reprezintă o lectură cu suișuri și coborâșuri, astfel încât câteodată te minunezi de cât de bine e scris iar alteori îți vine să arunci cartea cât colo.

Regizorul Vasile Cârlice pleacă împreună cu studenții în Anglia pentru vizionarea unui spectacol. Traiul în Anglia nu este sigur, așa că de frică Vasile se mută la Paris, unde rămâne pentru multă vreme deoarece nu dorește să se reîntoarcă în țară unde regimul comunist e în plină floare. Devine un foarte apreciat regizor dar nu cu numele său real ci sub pseudonimul Basile Carlasse.

Recenzie: Robert Harris - Factorul groazei

Robert Harris ne transpune prin intermediul poveștii sale într-o lume în care tehnologia e pe cale de a ne controla viețile, o lume nu foarte diferită de prezent, o lume aproape actual. Alexander Hoffman, protagonistul romanului Factorul Groazei este un fizician talentat care însă suferă o cădere nervoasă, ceea ce îl duce la concedierea sa din rândul personalului CERN.

Alexander împreună cu prietenul său Quarry își deschid propria companie prin intermediul căreia creează o inteligență artificială, numită VIXAL. După crearea lui Vixal viața lui Alexander se schimbă total, într-o zi primește o carte pe care nu o comandase, într-o seară este atacat în propria casă, iar propriul birou ajunge să îi fie împânzit de camere video. Toate acestea sunt defapt acțiuni comandate de el însuși, sau cel puțin așa afirmă cei care le execută.

Recenzie: Nick McDonnel - Doisprezece

Nick McDonell s-a născut în 1984 la New York și a debutat cu romanul Doisprezece pe care l-a scris la șaptesprezece ani. Romanul a fost ecranizat în 2010 în regia lui Joel Schumacher.

Romanul este în esență o numărătoare inversă până la petrecerea de anul nou, o numărătoare a zilelor, nu a secundelor, astfel că fiecare din cele cinci părți ale romanului corespunde unei zile începând din 27 decembrie și încheindu-se cu noaptea de Anul Nou. Personajul principal al romanului Doisprezece este Mike Albu, un tânăr model de șaptesprezece ani, care nu bea și nu fumează, are note bune la școală însă deși nu se droghează, vinde droguri, în principal iarbă dar și doisprezece, un drog sintetic asemănător ecstasy-ului.