Cu
Jocurile Foamei am făcut exact ceea ce îmi promisesem să nu fac niciodată.
Adică am văzut filmul înainte să citesc cartea. Nu aș fi făcut asta doar că
aveam un voucher cu o reducere de 100% la un bilet de cinema iar Hunger Games era cel mai bun film din
perioada aceea. Ca o mică consolare, la o săptămână și ceva după vizionare am
citit și cartea, publicată la Nemira și am terminat-o destul de repede, în doar
două zile.
Autoarea ne prezintă un univers postapocaliptic și
distopic cu o acțiune localizată undeva pe teritoriul unde era odată America de
Nord. Jocurile Foamei (Hunger Games în original) este o competiție anuală
desfășurată între cele douăsprezece districte ale națiunii Panem. O competiție
pe viață și pe moarte, deoarece din cele douăzeci și patru de tributuri numai
unul poate câștiga Jocurile Foamei. Nu știu cum să spun dar eu mă așteptam
parcă, ca finalul competiției să nu fie ca celelalte. Care e finalul de care
vorbesc? Voi cei care ați citit știți, cei care nu ați citit nu aveți decât să
citiți, ori puteți trișa văzând filmul J
Cartea are suficiente momente emoționante care îi
detemină pe cititori să verse lacrimi, și să vă dau câteva:
-
Momentul
în care Katniss Everdeen (da, personajul principal) se oferă să intre în
competiție în locului surorii ei mai mici, Prim.
-
Uluitoarea
declarație de dragoste a lui Peeta.
-
Moartea
micuței Rue
Ca orice roman și povestea construită de Suzanne Collins
este un bildungsroman, în care personajele urcă pe scara evoluției, descoperindu-și
noi talente și înzestrări dar și sentimente și trăiri contradictorii și complet
neașteptate.
După ce trece prin numeroase situații limită și suferă de
sete, de frig și de pe urma rănilor Katniss ajunge tot mai aproape de final și
chiar ia în considerare posibilitatea să câștige, lucru pe care îl va face până
la urmă. Și nu e spoiler ceea ce vă zic acum, deoarece era evident din moment
ce există încă două volume.
Jocurile Foamei e unul dintre cele mai bune romane pentru
adolescenți, și depășește cu mult seria Amurg, asta deoarece autoarea cultivă
niște calități și modele peste care tinerii nu ar trebui să treacă cu vederea.
Iar dacă sunteți adulți, nu ocoliți totuși romanul fiindcă e o formă de
distracție și aventură chiar din propriul fotoliu.
Citiți cartea, vizionați filmul și distrați-vă!
Am citit cartea, am vazut si filmul si mi-au placut amandoua. Desi mai mult filmul
RăspundețiȘtergereCu toate că a fost un film extraordinar, pentru mine tot cartea a avut mai mult farmec.
RăspundețiȘtergereAbia astept sa vina ziua mea... poate primesc si eu JF!
RăspundețiȘtergere