Rămânând
în sfera literaturii, că până la urmă asta e tema principală a tot ceea ce
scriu aici pe blog, și combinând cu sărbătorile pascale, ce sunt tot mai
aproape, astăzi scriu de originile creștinismului și Maria Magdalena, mai exact despre cărțile ce abordează această temă. În
ultimii ani au apărut romane, documentare sau cărți de non-ficțiune care
tratează gnosticismul și originile creștinismului.
„Nebunia”
asta a luat amploare odată cu romanul lui Dan Brown, arhicunoscutul „Codul lui da Vinci”; ideea de la baza cărții e reală însă ceea ce construiește autorul
pornind de la respective ipoteză e pură ficțiune. Fiecare dintre cele trei
romane, dintre care două au fost ecranizate, și care au același personaj
principal, Robert Langdom – „Îngeri și Demoni”, „Codul lui da Vinci”, „Simbolul
Pierdut” – sunt niște thrillere excelente bine închegate care poartă cititorul
prin aventuri ce taie răsuflarea.
Daca
ceea ce Dan Brown supune atenției vă suscită înteresul, vă pot recomanda niște
cărți credibile cu informații complexe și care au la bază o documentație
amănunțită. Laurence Gardner ne arată cine a fost cu adevărat Maria Magdalena
și ce rol a jucat ea în creștinism, prin volumele Testamentul Magdalenei și Stirpea
Sfântului Graal. Fiecare afirmație a sa este credibilă și susținută cu
ajutorul manuscriselor de la Marea Moartă, printre care Evaghelia lui Filip, Evanghelia lui Iuda sau Evaghelia Mariei Magdalena, dar și prin evangheliile canonice și
prin fragmentele care au fost scoase din acestea, de către prea înalții bisericii.
O
altă sugestie de lectură, pe aceeași temă, dar cu o abordare diferită, putem
găsi la Kathleen McGowan cu cele două cărți până în prezent, traduse în română „Cea Așteptată” și „Cartea Iubirii”. Nu, aceste două cărți nu sunt thrillere și
nici nu sunt cărți – documentar ci beletristică fină, sensibilă care atinge
sufletul în punctual lui cel mai vulnerabil, „lipindu-se” acolo și modelând
trăirile cititorului. Autoarea însă s-a documentat pe temele despre care scrie,
astfel încât informațiile istorice sunt pertinente și reale. Mai multe
informații vă voi oferi în următoarele două recenzii.
Prin
acest articol nu încerc să schimb credințe religioase sau să dinigrez oricare
dintre confesiuni, ci pur și simplu expun o altă perspectivă pe care o puteți
analiza sau nu, pe care o puteți lua în considerare sau nu. În fond, fiecare
are dreptul să-și aleagă propria religie, să urmeze orice credință dorește sau
să-și creeze propria cale atâta timp cât nu interferează negativ cu cele ale
celor din jur.
Trăiți-vă
viața corect!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu