Mesaj către cititor:

Bun venit!
Întreg conținutul acestui blog îmi aparține, cu excepția imaginilor și a situațiilor în care precizez altfel. Dacă totuși copiezi ceva de aici, menționează-mă drept sursă.

Lecturi plăcute!

marți, 22 ianuarie 2013

Recenzie: Andrei Ruse - Soni


Mi-am luat cartea și am citit-o la recomandarea The Club of Serial Readers. Nu am greșit ascultând-o. Cartea lui Ruse e fascinantă, iar povestea, cu toate că e dramatică, îți cere să o urmărești, rapid ca și cum nu poți fi sigur dacă îți ajunge timpul să o afli în totalitate.
Date: editura Polirom, ediția a 3-a revăzută, 2012, ISBN: 978-973-46-3094-3, colecția Ego.Proză
Cartea se poate lua de pe elefant.ro: print sau e-book


Soni, Sonia de fapt, dar Soni pentru prieteni, tocmai a aflat că suferă de cancer de stomac, malign în stadiu final. Și a primit un maximum de 6 luni. Și ce credeți că face Soni? După ce trece de prima fază în care nu vrea/ poate să creadă că i s-a putut întâmpla ei așa ceva, vrea să își trăiască foarte intens timpul ce i-a mai rămas.
Înainte de orice program tv. ar trebui introdus un spot, ca ăla cu grăsimile și zahărul sau alcoolul și tutunul care dăunează grav sănătății. Un spot prin care să fim atenționați că nu suntem nemuritori. Și că atunci când murim, murim de tot. [...] Pe orice produs de orice tip. Să scrie: acest produs te poate face să pierzi timpul și nu uita că mori.  
De aici încolo drama Soniei se învârte în jurul celor două motive principale ale romanului: moartea și sexul. Da, e o carte cu mult sex și multă moarte, dar e paradoxal, o carte veselă, energică și amuzantă, aproape tot timpul, mai puțin momentele în care tratamentul își face (sau nu) efectul. De asemenea e o carte în care mi se pare că limbajul, vulgar uneori și extrem de explicit chiar își are locul. Am citit (sau răsfoit) cărți în care personajele și-o bagă și și-o scot (indiferent dacă o au sau nu) sau îi trimit pe toți de unde au ieșit, așa de dragul de a face lucrul ăsta, de a capta atenția ori pur și simplu în urma unor frustrări puerile de cele mai multe ori. În schimb mi s-a părut că Soni e îndreptățită să vorbească așa cum vorbește sau să experimenteze tot ce vrea, și nu fiindcă are cancer, ci pentru că soarta e crudă și ironică și îi oferă la urmă ce nu i-a dat în cei 26 de ani, și anume iubire; și pentru asta soarta merită un șut în fund.
Ce mi-a plăcut mult la romanul lui Ruse e modul în care au fost create personajele, fiind mai degrabă niște persoane, cu care îi e imposibil cititorului să nu se identifice parțial cu ele. Și ajungi să te gândești ce ai face tu dacă ai ști că timpul ți-e limitat?
Acum gândiți-vă că într-adevăr timpul ne e limitat, oricând ni se poate întâmpla ceva și viața să ni se încheie. Sunteți mulțumiți cu ceea ce ați făcut și ați trăit până acum? Dacă nu, atunci nu mai stați pe gânduri și împliniți-vă cel mai mare vis, pentru a putea accepta că sfârșitul tuturor este iminent. Acesta este exercițiul pe care ni-l impune lectura surprinzător de matură a lui Andrei Ruse.
Spune-mi concret, ce ai făcut în ultimele luni?

Important!

Pe acest blog au fost activate comentariile Google Plus. Pentru a lăsa un comentariu este nevoie să vă autentificați cu contul google.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...