Recenzie: Pascal Bruckner - Iubirea față de aproapele

Cartea asta am luat-o de la bibliotecă doar pentru că auzisem că la Gaudeamus în 2012 a venit Pascal Bruckner și am fost curios și eu să văd despre ce scrie omul ăsta. În prima fază am abandonat-o după nici 30 de pagini și nu pentru că e un roman erotic, ci pentru că nu prea înțelegeam povestea și toate detaliile de acolo mi se încurcau. Cum, până să returnez cartea biblioteca s-a închis, pentru că se mută în altă clădire, romanul lui Bruckner mi-a rămas pe un raft ca să adune praf. Odată cu voturile pentru romanul lunii aprilie de pe SerialReaders am văzut că „Iubirea față de aproapele” este una din cărțile propuse, așa că vrând să votez în cunoștință de cauză m-am apucat de o lecturat.

„Iubirea față de aproapele” este un roman erotic apărut la editura Trei în 2005. Editura care a scos  anul trecut celebra trilogie erotică, cea cu umbrele, ce a rupt gura târgului în materie de vânzări. Tema centrală a romanului este prostituția, iar pentru Bruckner prostituția reprezintă stadiul ultim al carității și acest lucru îl susține prin intriga romanului în discuție, dar începând direct din titlul. Iubirea pentru aproapele este ilustrată prin dăruirea completă celor din jur, dăruirea trupului pentru satisfacere fără a pretinde ceva în schimb. Exact acestui crez se supun Sebastian și Dora și ajung să satisfacă pe toți cei care le solicitau ajutorul, fiind cu atât mai fericiți, mai ales Dora, cu cât cei pe care îi mulțumeau erau mai bătuți de soartă.

Sebastian un tânăr funcționar în aparatul administrativ al Franței, decide în ceea ce pare  a fi o criză a vârstei mijlocii (tocmai a împlinit 30 de ani), să devină gigolo și să își împartă iubirea și trupul unor femei care nu mai găsesc dragoste în patul conjugal sau pe care vârsta ori aspectul fizic le stau în calea seducției.

„Ce căutau la mine logodnicele mele? Nu numai iubirea interzisă, brutală, ci şi bucuria copilăriei ce constă în a fi mângâiat, pupat, cuprins de mâini iubitoare.”

Activitatea lui Sebastian merge bine, fiind plătit chiar dacă nu are nevoie de bani, și păstrând-o departe de ochii soției și a prietenilor. „Adormeam soţ, mă trezeam funcţionar, mă lungeam curvar.” Apariția Dorei în viața lui reprezintă un imens punct de cotitură care îi va da peste cap întreaga viață.

Pascal Bruckner își conduce personajul direct spre infern unde are parte de un tratament creat să elimine din ființa sa toată impuritatea sexuală sau cel puțin așa se amăgeau torționarii săi. Pe final Sebastian are parte de o revenire la idea de sacrificiu sexual personal în numele iubirii pentru ceilalți.

Cartea lui Bruckner ascunde numeroase idei filosofice despre iubire, sex, erotism și psihologie sub o poveste stranie.

Dacă aveți ocazia de a o lectura nu vă feriți, e un roman demn de analiză și introspecție în ciuda limbajului și a genului în care este încadrat. Acesta e cel mai bun roman erotic pe care l-am citit.

Lectură plăcută!