Mesaj către cititor:

Bun venit!
Întreg conținutul acestui blog îmi aparține, cu excepția imaginilor și a situațiilor în care precizez altfel. Dacă totuși copiezi ceva de aici, menționează-mă drept sursă.

Lecturi plăcute!

sâmbătă, 17 decembrie 2011

Recenzie: Ursula K. LeGuin - Mâna stângă a întunericului


Nu citisem demult ceva fantasy şi simţeam nevoia să-mi pun imaginaţia la treabă; să zburd pe alte meleaguri, să cunosc alte fiinţe şi să i-au parte la viaţa şi activitateta lor.

             Recunosc, pentru mine, titlul contează cam 50% în alegerea unei cărţi, restul procentelor  fiind împărţite în mod echitabil între: numele autorului, ilustraţia copertei şi numele editurii.
 
             Titlul mi s-a părut intrigant, deoarece nu pot vizualiza întunericul ca pe o fiinţă şi mai ales una cu mâini, deci cu aspect uman. Am decis că titlul era excelent, cu un înţeles tăinuit în cele 300 de pagini ce mă aşteptau să le dezleg misterele.


             Numele autoarei nu-mi spunea nimic deoarece sunt un cititor tânăr şi nu mă pot mândri decât cu vreo trei sute de titluri, iar ca cititor fantasy pot spune că sunt şi mai tânăr; dar am decis să îi acord încrederea cuvenită, cum au făcut şi alţii înaintea mea.

             Apoi vine ilustraţia copertei, o imagine ce deja exercita o anumită atracţie asupra mea; iar mintea mea galopantă ţesea deja o poveste pornind de la puţinele detalii de care dipuneam înainte de a mă cufunda în lectura cărţii.

              Şi nu în ultimul rând venea numele editurii (unul cu greutate) şi al colecţiei, ambele constituind o dovadă a faptului că nu greşeam alegând această carte pentru a-mi îmbunătăţi cultura şi a-mi înfrumuseţa timpul liber.

              Toate aceste elemente le-am analizat rapid, în vreo 30 de secunde în tre rafturile bibliotecii judeţene şi mai că aş fi stat acolo să citesc cartea, dacă nu-mi venea în minte confortul, liniştea şi intimitatea de acasă.

              Acţiunea romanului se petrece pe planeta Gethen sau Iarnă, folsind denumirea dată de primii Investigatori, mai exact în Odharhahad Tuwa, adică a douăzeci şi doua zi din a treia lună de primăvară.

             Cum stă treaba cu denumirile şi indicaţiile spaţio-temporale nu te poţi lămuri decât urmărind firul epic, deoarece scoase din context cuvintele devin seci şi dure dar relatate de cei doi naratori-personaje, devin pline de savoare literară.

              Genly Ai este Trimisul, cel a cărui misiune este favorizarea intrării planetei şi a naţiunilor ei într-o alianţă interplanetară, numită Ecumen. Misiunea lui Ai este luată în derâdere sau privită cu neîncredere (ca pe o farsă) ori teamă chiar, în ciuda dovezilor aduse cu el şi prezentate în cele două state principale (vrăjmaşe între ele, ceea ce face totul mai picant) ale planetei, unde se va desfăşura practic toată acţiunea, Karhide şi Orgoreyn.

              Intrigile şi maşinaţiunile care conduc cele două state îi stau împotrivă lui Ai, dar el va găsi sprijin şi încredere în persoana lui Harth, deşi nu o ştie decât în ultima treime a cărţii. Întreag operă este un drum de iniţiere pentru terrianul Ai cât şi pentru karhidianul Harth.

             Numele hermafroditului (pentru că pe acea planetă toţi sunt hermafrodiţi; Ai este cel oarecum anormal), Harth, poate deriva şi din cuvântul englezesc heart (inimă), iar finalul emoţionant poate constitui chiar o dovadă în acest sens; dar vă las pe voi să daţi mai multe interpretări cărţii.

             Lumea din scrierea Ursulei nu cuprinde toate elementele clasice ale unui fantasy dar nici nu încalcă tiparele acestui gen fiind doar aproape de limită.

             Misticul îşi dă mâna cu fantasticul, în acest roman, formând un amalgam „energetic” care gâdilă imaginaţia cititorului şi îi dă o stare pentru care cuvintele sunt prea goale de sensuri... 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Important!

Pe acest blog au fost activate comentariile Google Plus. Pentru a lăsa un comentariu este nevoie să vă autentificați cu contul google.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...