Mesaj către cititor:

Bun venit!
Întreg conținutul acestui blog îmi aparține, cu excepția imaginilor și a situațiilor în care precizez altfel. Dacă totuși copiezi ceva de aici, menționează-mă drept sursă.

Lecturi plăcute!

joi, 28 iunie 2012

Recenzia de joi: Virginia Woolf - Spre far


Am fost impresionat de ecranizarea romanului The Hours al lui Michael Cunningham atât de tare încât am vrut să aflu mai multe despre Virginia Woolf. Și cum altfel aș fi putut afla mai multe decât prin romanele ei? Am început cu Spre Far deoarece aflasem despre el că e cel mai auto-biographic roman al Virginiei Woolf. Sub chipul personajelor dl. și dna Ramsay fiind prezentate Julia și Leslie Stephens, părinții scriitoarei.

Romanul este structurat pe două zile, două zile antitetice, structură pe care o mai găsm doar la G. Bălăiță cu a lui Lumea în două zile; asemănările dintre cele două romane se opresc însă aici.
În prima parte, intitulată Fereastra este înfățișată o zi de vară din viața familiei Ramsay împreună cu diverși invitați, la casa lor de vacanță din arhipelagul Hebride. Dialogurilor lor se întorc mereu la farul din apropiere și la planificarea unei vizite într-acolo.
Cea de-a doua parte, intitulată extrem de sugestiv, Timpul trece este o proză modernistă ce ne înfățișează într-un stil cinematografic o desfășurare masivă de evenimente, printre care morțile a doi dintre cei opt copii ai familiei Ramsay, precum și moartea doamnei Ramsay și începutul Primului Război Mondial. Toate acestea  sunt defapt niște rupturi, niște fisuri în viața cotidiană precum și în istorie.
În partea finală, Farul artista Lily Briscoe reușește să își termine tabloul început cu ani în urmă, tablou care o reprezintă pe doamna Ramsay a cărei imagine nu o putuse surprinde atâta timp cât aceasta fusese încă în viață, de parcă agitația și pofta de viață a doamnei Ramsay o făcuseră încompatibilă cu o imagine statică. În aceeași parte finală, dl. Ramsay și cei doi copii mai mici ai săi ajung la far, încheind astfel o călătorie începută din primele pagini ale romanului.
Ca de obicei, cărțile Virginiei Woolf sunt mai mult decât ceea ce par la suprafață, iar cea de față nu face excepție, fiind un studiu asupra timpului și memoriei, al convențiilor victoriene privind feminitatea și masculinitatea ca și al relației dintre artă și ceea ce încearcă ea să reprezinte. 

Important!

Pe acest blog au fost activate comentariile Google Plus. Pentru a lăsa un comentariu este nevoie să vă autentificați cu contul google.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...