Recenzie: George RR Martin - Urzeala Tronurilor

O operă impresionantă și fascinantă, asta e Urzeala Tronurilor. O împletire de cunoștințe istorico-mitologice cu unele politico-culturale și cu cele fantastico-magice alcătuiesc un roman despre care niciuna din limbile pământului nu are destule cuvinte să-l descrie în toată splendoarea și complexitatea sa. Inovația lui George R.R. Martin în genul literar inventat practic de Tolkien este, cum déjà s-a remarcat încă de la apariția volumului, faptul că personajele sunt surprinzător de asemănătoare cu cele din lumea reala, pline de țeluri ascunse și de gânduri perfide, nici bune, nici rele, însă înșelătoare și ipocrite când e nevoie pentru îndeplinirea obiectivelor.

Ca sa fie o operă ce se încadrează într-adevăr la high-fantasy, romanul lui GRRM  respectă voluntar sau involuntar unele reguli/limite cum ar fi: acțiune de o mare amploare, personaje covârșitor de numeroase – practic nu există personaj principal, sau există, dar pentru fiecare capitol/secvență în parte – luptă fizică dar mai ales conflict interior (psihologic), bazate pe principalele coordonate ce stau la baza existenței umane prietenie-trădare și iubire-ură.

Povestea lui Martin reușește prin cele 920 de pagini (ediția română, cartonată într-un singur volum) să te facă să îți dorești să nu te mai desprinzi din lumea pe care, deși o știi imaginară, ți se pare mult mai potrivită să o locuiești, deoarece e mai aproape de ceea ce ne dorim și pare mai tangibilă.

Părerea mea e Urzeala Tronurilor trebuie neapărat inclusa în enciclopedia  1001 de cărți de citit într-o viață, în următoarea ei reeditare (daca nu cumva a fost déjà introdusă, nu am văzut ultima ediție).

În genul fantasy opera lui Tolkien constituie baza a tot ce s-a scris și se va mai scrie, iar opera lui Martin constituie cel mai elaborat și mai triumfal edificiu construit pe această bază!