Mesaj către cititor:

Bun venit!
Întreg conținutul acestui blog îmi aparține, cu excepția imaginilor și a situațiilor în care precizez altfel. Dacă totuși copiezi ceva de aici, menționează-mă drept sursă.

Lecturi plăcute!

sâmbătă, 12 iulie 2014

Recenzie: Markus Zusak - Hoțul de cărți

Pentru un cititor feroce ca mine și ca mulți alții cu care am făcut cunoștință prin intermediul internetului, o carte cu un titlu ca cea a lui Zusak nu poate decât să îndemne la lectură.
Hoțul de cărți este plasată în Germania nazistă, în 1939, la începutul celui de-al doilea război mondial și o are ca persoaj principal pe Liesel Meminger. Aceasta împreună cu fratele ei mai mic sunt duși de mama lor să locuiască cu o familie socială undeva înafara orașului Munchen. Pe parcursul călătoriei Moartea le face o vizită și îl va lua pe fratele lui Liesel. Aceasta e doar una din multele vizite pe care Moartea le va face împreajma fetei. La mormântul fratelui ei, găsește o carte pierdută acolo de către cineva. Manualul Groparului devine prima ei carte furată și cartea care o ambiționeză să învețe să citească cât mai bine astfel încât să poată citi cât mai mult.


Romanul lui Zusak nu este însă numai despre Liesel și transformarea ei într-un mic hoț de lecturi, ci și despre contextul social și economic în care aceasta trăiește și despre modul în care a fost acesta deformat din cauza atrocităților războiului. Este un roman despre foamete și sărăcie, despre teama de a nu fi pe placul regimului, despre drama evreilor și a celor care vor să îi ajute, un roman despre cunoaștere interioară și despre puterea cuvintelor.
Povestea lui Liesel pe durata războiului atât cât este cuprinsă în cele 571 de pagini, este istorisită de Moartea însăși care punctează fiecare deces prin diferite note și care adaugă comentarii pe marginea oricărui eveniment pe care îl consideră demn de luat în seamă. Astfel vom afla cum Liesel a învățat să citească în pivnița familiei Huberman cu ajutorul tatălui său adoptiv, cum doamna Huberman și-a pierdut clienții cărora le spăla și călca rufele, rând pe rând, cum Rudy ”Jesse Owens” Steiner s-a îndrăgostit de Liesel dar cât timp a fost în viață nu a reușit nici măcar să o sărute.
Poate cea mai interesantă parte a poveștii este cea în care familia Huberman îl ascunde pe Max, un tânăr evreu, în pivniță și trec prin momente dintre cele mai tensionate ori de câte ori există riscul să fie descoperit. De ce zic că e cea mai interesantă? Pentru că între Max și Liesel se crează o conexiune prin intermediul cuvintelor tipărite, a cărților, a lecturilor. Liesel îi citește lui Max, îi împrumută cărți, îi aduce ziare și scrie cuvinte pe pereții pivniței cu scopul deslușirii sensurilor. Mai târziu după ce acesta iese din viețile lor, forțat fiind de împrejurări, interesul micului hoț de cărți pentru lectură nu se diminuează și se concentrează pe biblioteca soției primarului, care se dovedește o sursă numai bună de exploatat.
Hoțul de cărți este o dramă de război, în care moartea este naratorul; este o carte cu și despre puterea cuvintelor de a crea și de a distruge; este o poveste pentru cititori.
Markus Zusak este unul dintre cei mai inovatori și mai poetici romancieri ai zilelor noastre. Născut în Australia, dar crescut cu numeroase povești despre Germania nazistă și cel de-Al Doilea Război Mondial pentru el a fost foarte despre ce va scrie, despre copii rebeli, despre oameni simpli care nu respectau regulile impuse, despre persoane care ascundeau evrei în casele lor, despre o altă latură a Germaniei. Toate acestea l-au trasnformat într-un fenomen literar.
Vă recomand Hoțul de cărți și vă avertizez totodată că nu e o lectură ușoară, dar e una ce aduce satisfacții odată dusă la final.
În situația în care considerați că această recenzie v-a fost de folos în vreun fel vă rog să o împărtășiți și celor pe care considerați că i-ar putea interesa. 

Important!

Pe acest blog au fost activate comentariile Google Plus. Pentru a lăsa un comentariu este nevoie să vă autentificați cu contul google.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...