Recenzie: Tom Egeland - Evanghelia după Lucifer

Titlu original: Lucifers Evangelium

Traducere din limba norvegiană: Adriana Diana Pop

Editura: ALLFA

Număr pagini: 480

An apariție: 2015

Simboluri, amulete, manuscrise, turnul Babel, adevăruri cosmice și multe trupuri golite de sânge. Cu aceste lucruri vă veți întâlni, dacă o să lecturați cartea. Pe măsură ce parcurgeți paginile, informația este din ce în ce mai copleșitoare și mai abundentă. O lectură numai bună pentru persoanele deschise la minte și care văd dincolo de Biblie.

În 1970, teologul Giovanni Nobile primește un document intitulat Manuscrisul lui Lucifer. Din cauza acestuia, fiica dânsului este răpită și ținută captivă într-un sicriu. Pentru a o primi înapoi pe Silvana, trebuie să înmâneze documentul unei secte religioase numite dracul|sângelui.

În prezent, Bjorn Belto, un arheolog din Oslo aduce din Ucraina, ilegal, un fragment al respectivului manuscris. Istoria se repetă, iar viața arheologului se află în primejdie.

Dracul|sângelui reprezintă o adunare ce a luat naștere în România și din ea fac parte adepții Satanei. Manuscrisul ar dezvălui venirea pe Pământ al fiului diavolului, spun ei, iar planul lor este de a împlini această profeție. Toți cei care nu se supun, nu le oferă informații cu privire la document, sfârșesc printr-o moarte ritualică: corpul dezbrăcat era așezat pe o pânză albă, mâinile împreunate pe piept, având în pumn o triquetră (amuletă), pe cap o coroană de flori, 60 lumânări aprinse și nici un strop de sânge în organism.

Bjorn se simte obligat să afle ce se ascunde în spatele acestui manuscris, tocmai de aceea începe o călătorie prin Amsterdam, Roma și Anglia, în care întâlnește oameni interesați de a elucida misterul documentului atât de controversat. CC este persoana care-i destăinuie lui Bjorn o groază de enigme, pe care protagonistul nu știe cum să le perceapă.

Unul dintre punctele culminante ale cărții, este atunci când personajul principal cade pradă sectei. Dracul|sângelui îi propune o moarte rapidă și nedureroasă sau una lentă și în agonie; în schimbul detaliilor locului în care se află o parte din manuscris. Este cât pe ce să fie condamnat la același tratament ca victimele anterioare, dar este salvat, iar asasinii lui sunt capturați. Țelul  acestor îndoctrinați este de a intra în posesia manuscrisului, iar în cazul în care planul nu dă roade, se sinucid.

Pe parcurs ce ancheta înaintează, se dezvăluie adevăratul rol al manuscrisului. Acel document este doar o copie a originalului; nu este o profeție legată de fiul diavolului, ci o întoarcere a unor specimene pe planeta noastră. Se spune că, Pământul ar fi fost vizitat acum 4500 ani de 200 astronauți/ nefilimi/ gigantici. Niște personaje care sunt considerate strămoșii omului, având un ADN asemănător. Scopul lor ar fi fost de a ne ajuta să ne dezvoltăm; ultimul dintre aceștia a decedat în turnul Babel, Ouah. El ar fi ascuns pergamentele în piramidele lui Kheops, ce au fost făcute tot la comanda acestuia.

Nu sunt sigură de tot ce este scris în roman, dar de un lucru sunt convinsă; universul este infinit, în spatele stelelor pe care noi le vedem sunt alte mii de stele, sunt miliarde de galaxii, și ar fi absurd să credem că noi suntem singuri în lumea asta. 

Finalul, pot spune că a meritat să îmi ia din orele alocate somnului. Eram sigură că deja știu toată povestea, că nu poate să-mi mai spună ceva care să mă dea pe spate, iar în ultimele 20 pagini, a mai picat o ultimă picătură de suspans.

Roman cu o intrigă foarte complexă și care subliniază o temă care este dezbătută aproape la fiecare conversație.

Nu pot decât să vă urez spor la citit și să vă spun că merită să o aveți în bibliotecă.

Cartea o găsiți aici.