Recenzie: George R.R. Martin - Dansul Dragonilor

coperta cartonată

În cele din urmă i-a venit rândul și „Dansului Dragonilor” să-și dezvăluie secretele sale mie, unui cititor înrăit. Pentru cei ce nu știu încă „Dansul Dragonilor” este cel de-al cincilea volum al uimitoarei saga high-fantasy „Cântec de Gheață și Foc” scrisă de George Richard Raymond Martin; un volum care a apărut la mare distanță în timp, după cel de-al patrulea, Festinul Ciorilor.

De la începutul cărții e evident că ceva s-a schimbat. Avem mai multe hărți, nu doar Nordul și Sudul care alcătuiesc Westeros-ul ci și una pentru teritoriul la nord de zid, și două pentru Essos, continental estic asupra căruia se va concentra mare parte din volumul 5.

Autorul face pentru început o precizare legată de timpul dintre evenimentele volumelor 4 și 5 și constatăm că mai mult de jumătate din „Dansul Dragonilor” este paralel ca desfășurare temporală cu „Festinul Ciorilor”. Abia după 700 și ceva de pagini aflăm noutăți despre personajele din Westeros neglijate până atunci, dar nici acelea nu sunt multe. Spre exemplu Jamie are un capitol dedicat, Cersei are vreo două, la fel are și Bran și Arya (dacă nu am greșit numărătorile). Cele mai numeroase capitole sunt cele ce îi au în centru pe Daenerys, Jon, Tyrion și Theon. În plus, acțiunile lor sunt urmărite și prin intermediul unor personaje din anturajul/ apropierea lor.

Cu acest al 5-lea volum, universul lui Martin devine atât de vast încât mi-e tot mai greu să mi-l imaginez. Dacă Martin are o wiki proprie (și din cercetările mele îmi amintesc că are) ca să își poate aminti toate personajele, locurile, evenimentele și detaliile, nu i-ar strica una și umilului cititor al seriei.

coperta broșată

Începând cu volumul 4 și continuând cu volumul 5, Martin a introdus o nouă schemă narativă ce face tot mai greu de urmat diferitele povești care au loc la Zid, la Winterfell, la Deepwood Motte, în ținuturile riverane, la Debarcaderul Regelui, în Dorne, pe Marea Îngustă, în Pentos, în Braavos ori în Meereen ori în alte locuri mai puțin cunoscute de pe cele trei continente. Și că veni vorba de continente: inițial Westerosul era cadrul principal, dar pe volum ce trece Essos-ul și-a dat la o parte vălul de umbră ce-l acoperea și încet-încet cade cortina și de pe Sothorios.

Cu toate că personajele mor pe capete volum de volum, saga merge mai departe în complexitatea ei și sincer, mă îndoiesc că încă două volume (adică vreo 2500 de pagini) vor fi suficiente pentru a încheia aventurile unei armate de personaje.

Noua abordare narativă conține nu numai capitole denumite după personajele cheie pe care le urmărește ci și titluri sugestive pentru întâmplările din capitolele în fruntea cărora stau. Iar acest lucru nu face altceva decât să ne întărâte spre a citi cât mai repede cartea.

coperta primei ediții

O altă schimbare care mi-a atras atenția este accentuarea introspecției. Toate personajele care merită atenție au gândurile redate pe pagină, iar lucrul acesta se întâmplă mult mai des decât în volumele anterioare.

Surpriza volumului o reprezintă dragonii. Da, veți spune că nu e nici o surpriză, deoarece titlul e sugestiv. Pe deoparte da, e vorba de dragonii lui Daenerys, pe de altă parte e vorba și de un alt fel de dragoni, iar dacă vreți cu tot dinadinsul să aflați despre ce fel de dragoni vorbesc nu aveți decât să lecturați volumul, sau volumele, dacă cumva încă nu ați început seria.

Spor la citit!

Cartea o puteți lua direct de pe:

nemira.ro - varianta paperback sau hardcover

libris.ro - paperback sau hardcover

elefant.ro - hardcover sau paperback

bookcity.ro - hardcover sau paperback