Mesaj către cititor:

Bun venit!
Întreg conținutul acestui blog îmi aparține, cu excepția imaginilor și a situațiilor în care precizez altfel. Dacă totuși copiezi ceva de aici, menționează-mă drept sursă.

Lecturi plăcute!

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

Recenzie: Simon Toyne - Cheia


Acum aproape un an de zile puneam pe blog recenzia cărții „Sanctus” primul volum din Trilogia Sancti, de Simon Toyne, britanicul care a făcut senzație cu thriller-ul său religios în stil Dan Brown. Ei bine, mie nu mi-a plăcut niciodată comparația cu Dan Brown; din punctual meu de vedere romanele lui Brown și ale lui Toyne nu se pot compara.
Tot în 2012, dar în toamnă, se lansa la Gaudeamus, în prezența autorului însuși „Cheia” volumul doi al trilogiei Sancti. Resursele financiare nu mi-au permis să ajung acolo pentru al întâlni pe autor, dar prin bunăvoința Ghandei am și eu un volum semnat de autor. Detaliile în articolul ăsta.



În cele din urmă, în 2 ianuarie am deschis volumul și am pătruns în lumea pe care o descrie Toyne. Volumul doi reia acțiunea exact de acolo unde a lăsat-o primul. Liv a fost scoasă pe brațe și nu-și mai amintește nimic după explozia din Citadelă. Ea se află internată într-un spital din Ruina, alături de ceilalți supraviețuitori, Kathryn Mann și călugării Sancti. Gabriel Mann se află în arestul poliției.
Începutul are un ritm normal, cu capitole scurte totuși, așa cum autorul ne-a obișnuit. Pe măsură ce acțiunea capătă amploare și noi personaje iau parte la ea, ritmul devine tot mai alert determinând și o accelerare a pulsului cititorului. Țesătura de intrigi comploturi se extinde dincolo de Ruina și e comandată chiar de la Vatican. Din nou, moartea pândește personajele principale, pentru a le împiedica să ducă misiunea la bun sfârșit și să salveze lumea.
Cum adică să salveze lumea, în primul volum nu era vorba de așa ceva? Nu, dar îndeplinirea primei profeții mala, duce la o a doua a cărei neîndeplinire va aduce Apocalipsa. Cataclismele naturale și molimele s-au abătut déjà asupra pământului și mai cu seamă asupra Ruinei.
Acțiunea deși are ca punct principal Ruina are ramuri ce se extind până în America, sau mai aproape, până în Irak. Irakul fiind și locul înfruntării din finalul volumului.
Vor avea loc răsturnări de situație, cum unui thriller îi șade bine, iar unele personaje vor fi scoase din scenă, iar altele introduse.
Dacă primul volum l-aș fi putut citi ca pe un roman de sine stătător și aș fi putut să mă împac cu finalul, în cel de-al doilea, sfârșitul dramatic lasă o mulțime de întrebări la care TREBUIE să ni se răspundă în ultimul volum al trilogiei.
Ca să nu mă perpelesc singur în așteptarea continuării, vă recomand și vouă să citiți „Cheia”.

Lectură plăcută!

Linkuri de achiziție:

Important!

Pe acest blog au fost activate comentariile Google Plus. Pentru a lăsa un comentariu este nevoie să vă autentificați cu contul google.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...