Recenzie: Aurel Cărășel - Vânătoare de noapte

În 2010, Eagle Publishing House scoate ediția a doua a romanului Vânătoare de noapte, un roman Science Fantasy, apărut prima dată în 1995, al unui autor român. Da, român, dacă nu vă vine a crede, chiar avem literatură română contemporană de calitate, dovadă și cele două recenzii plasate de mine, până acum pe blog.

Ideea inițială a cărții a fost structurată într-o proză scurtă ce a luat premiul I la un concurs literar și mult mai târziu a fost transformată într-un roman, pe care l-am descoperit doar recent.

Acțiunea romanului se desfășoară pe o planetă îndepărtată care, surprinzător sau nu, are trei aștri nocturni în funcție de care se măsoară durata evenimentelor la care ia parte cititorul pe parcursul celor 200 de pagini.

Plecând de la titlu ne dăm seama că firul narativ ne va purta de-a lungul unei sesiuni de vânătoare. O vânătoare care își schimbă permanent parametrii, în care condițiile se schimbă permanent, în care vânătorul devine vânat.

Gareth, personajul principal, un vânător experimentat devine elementul central al unui conflict major între două forțe a cărui scop este același dar fiecare vrea altă cale pentru a-și definitiva scopul. Starea de insecuritate care s-a instalat după primele 20-30 de pagini, stare pe care o resimte deplin Gareth se transferă asupra cititorului și e atât de profundă încât fiecare sunet care îți pătrunde în lumea lecturii tale te face să tresari speriat ca mai apoi să realizezi că tu nu ești personajul principal, că nu tu ești în pericol.

Lumea din Vânătoare de noapte e una plină de detalii tehnice, iar din punct de vedere biologic e foarte complex alcătuită, însuși autorul mărturisind că a studiat un dicționar de biologie înainte de a crea acest text, pentru a conferi o notă originalitate și științificitate. În ciuda acestor detalii tehnice și a informațiilor riguros împletite, universul fantasy e creat într-o manieră asemănătoare cu cele ale Ursulei K. LeGuin din romanele Mâna stângă a întunricului sau Lumea lui Rocannon.

Gareth Miller Morgan este defapt ultimul dintre creatori, ultimul om rămas pe planetă a cărui responsabilitate e să reinițieze, la intervale stabilite, aceeași secvență făcându-i pe toți să trăiască aceleași vieți, fără posibilitatea de a evolua, la infinit.

De această dată va fi însă altfel, iar reitnierarea mitului creării umanității ilustrat aici de Gareth și Sandra (în loc de Adam și Eva) s-ar putea să urmeze altă cale decât cea prestabilită. Însă totul depinde de care dintre forțele menționate anterior va reuși să se impună, iar pentru aceasta cititorul trebuie să parcurgă cartea până la final, deoarece acțiunea se prezintă într-un mod atât de instabil încât nu poți ghici nimic nici măcar de la o pagină la alta, darămite până la finalul cărții.

O lectură Science Fantasy ce merită citită!