Recenzie: George R.R. Martin - Încleștarea Regilor

Volumul anterior al impresionantei saga Cântec de Gheață și Foc ne-a oferit un spectacol de zile mari. Urzeala Tronurilor e un joc cât se poate de serios, în care minciunile și trădările duc la crime și război, la moartea unor personaje îndrăgite și triumful (temporar) personjelor nesuferite, care totuși nu pot fi numite negative. În cărțile lui Martin nu există o parte bună și o parte rea, ci e o oglindire a realității noastre, în care suntem buni sau răi în funcție de context și de interese.

Încleștarea Regilor prezintă războiul celor cinci regi, război început în volumul trecut odată cu uciderea regelui Robert I Baratheon primul pe numele său și acuzația de trădare adusă lui Eddard Stark, Mâna Regelui; care mână va sfârși, șocant, decapitantă, autorul demonstrând o originalitate și un cinism în construirea narațiunii. Sadismul auctorial a șocat milione de cititori dar nu i-a îndepărtat de lectură, ci din contră i-a legat mai tare de firul narativ și i-a pregătit psihologic pentru următoarele morți ale unor personaje îndrăgite sau apreciate.

Volumul are acest titlu dintr-un motiv evident și anume războiul celor cinci regi autoproclamați (vor fi chiar șase la un moment dat, dar pentru o scurtă perioadă). Vom suune unei analize fiecare rege în parte.

Regele de pe Tronul de Fier – Joffrey Baratheon, Primul pe Numele Său, fiul lui Cersei dar nu și al defunctului rege Robert Baratheon, ci al Regicidului Jamie, fratele reginei. Proclamarea lui a fost contestată de ceilalți pretendenți pe motivul descendenței lui incestuoase. Mâna lui este Tywin Lannister, care l-a delegat pe fiul său Tyrion să îi țină locul. Perioada în care Tyrion este Mâna Regelui este cea mai prolifică și benefică pentru regat și Debarcaderul Regelui.

Regele Nordului și al Tridentului – Robb Stark, Lord de Winterfell și fiul cel mare al defunctei mâini Lord Eddard Stark și al lui Lady Catelyn din Casa Tully. Este de departe cel mai îndrăgit personaj al romanului și a fost proclamat rege de către stegarii și aliații lui după victoriile avute pe câmpul de luptă în ciuda vârstei fragede. Din păcate acțiunile lui nu au constituit un punct de interes auctorial lui nefiindu-i alocate capitole ci doar mamei sale. Destinul lui Catelyn nu concide tot timpul cu cel al fiului său, astfel că nu avem în permanență informații despre Tânărul Lup cum este Robb Stark supranumit atât de câtre aliați cât și de către dușmani.

Regele de la Marea Îngustă – Stannis Baratheon, primul pe numele său următorul frate după Robert Baratheon. În condițiile în care Joffrey este născut dintr-un incest, el este cel mai îndreptățit să preia Tronul de Fier. Pentru a-și asigura victorii își alege un aliat enigmatic dar puternic, Femeia Roșie, Lady Melisandre de Asshai preoteasa puternicului zeu R’hllor, Stăpânul Luminii, Zeu al Focului și al Umbrei. Puterile acestui zeu se vor dovedi impresionate în comparație cu tăcerea și lipsa de activitate a celor Șapte venerați în Westros sau a vechilor zei adorați încă în Nord și dincolo de Zid. Cu toate acestea, Regele stannis nu a fost considerat încă suficient de important astfel încât Ser Davos Seaworth, cel prin intermediul căruia urmărim curtea lui Stannis, nu a primit decât trei capitole.

Regele de la Highgarden – Renly Baratheon, primul pe numele său și cel mai mic frate al lui Robert Baratheon. Un personaj apreciat, stimat și foarte simpatic; sudul Westerosului este de partea sa, iar alianța a fost întărită de căsătoria lui cu Margary Tyrell din  cea mai puternică familie din zonă. Informațiile pe care le primim despre acest simpatic rege vin doar prin intermediul lui Catelyn Stark care merge ca sol în tabăra lui cu o propunere de alianță. Evenimentele vor lua o întorsătură urâtă și se vor precipita șocând încă o dată cititorii în stilul caracteristic lui George R.R. Martin.

Regina de Dincolo de Apă – Daenerys Targaryen, Prima pe numele ei, Khaleesi a neamului Dothraki, numită Daenerys Născută din Furtună, cea Nearsă, Mamă a Dragonilor și singurul moștenitor în viață al Regelui Aerys al II-lea Targaryen. Celea mai mari drepturi de a conduce Westerosul ea le deține, însă faptul că se află în Essos este momentan o piedică în calea participării ei la războiul pentru susccesiunea la tron. În ciuda lipsei unei armate puternice și a unor aliați demni de încredere, Daenerys este o bună conducătoare. Avantajul ei este constituit din cei trei dragoni născuți (eclozați) la finalul primului volum. Vestea despre existența lor îi crează dușmani și îi aduce nenumărate invidii și priviri perfide. Este singura din pretendenții la tron, pe care naratorul o urmărește direct, având zece capitole dedicate direct ei și nu unor personaje din jurul ei, ca în cazul celorlalți.

Povestea de față este și ea un amestec de magie neagră, intrigă politică și crimă, același festin literar fantasy pe care ne-am obișnuit să-l primim de la George R.R. Martin.