Recenzie: Federica Bosco - Îndrăgostită de un înger

Autoarea romanelor Îmi placi la nebunie, Dragostea nu-i de mine sau Dragostea nu-mi dă pace, Federica Bosco este scriitoare şi scenaristă, născută în Milano în 1971 pune în romanul de faţă două pasiuni mai vechi, dansul şi Anglia.

Romanul o are ca personaj central pe adolescenta Mia ce îşi doreşte să îşi ducă la îndeplinire cele două visuri arzătoare ale ei. Primul presupune intrarea la prestigioasa şcoală de balet, Royal Ballet School din Londra, iar cel de-al doilea presupune o relaţie de lungă durată cu Patrick, fratele Ninei, prietena sa cea mai bună, care lucrează în Marină.

Recenzie: Renata Carageani - Nono

La primă vedere cartea Renatei Carageani nu pare altceva decât un basm modern dar puternic influențat de stilul Hans Christian Anderson, al cărui protagonist este un vechi ursuleț de pluș. Nono, ursulețul de pluș care și-a pierdut prietenul de ceva vreme, decide să înceapă o aventură pe cont propriu, astfel că părăsește casa în care locuise din momentul în care fusese achiziționat din magazin și pătrunde în lumea reală. Aici ajunge să facă parte dintr-un grup pestriț de personaje bătute de soartă.

Recenzie: Tom Egeland - Capătul cercului

Arheologia a fost din totdeauna ceva fascinant pentru mine, deși nu o înțeleg pe deplin. Descoperirile arheologice, micile fragmente de istorie aduse la viață și îmbinate în puzzle-ul nesfârșit al lumii m-au atras mereu. Iar dacă e vorba despre istoria creștinismului, nu există scuză să nu savurez cartea care vorbește despre acest controversat subiect.

În cartea sa Tom Egeland ne prezintă o poveste interesantă bazată pe descoperirile arheologice ce au pus în lumină imperfecțiunile și incoerența bibliei. Povestea debutează cu o descoperire arheologică uluitoare, o raclă de aur ce poate conține un manuscris ce va schimba lumea creștină complet dacă este dat publicității. Bjørn Beltø, inspectorul supraveghetor al sitului se simte înșelat când profesorul care coordonează cercetările își fură propria descoperire. Astfel Bjørn pornește pe urmele raclei de aur încercând să-i afle originile și conținutul dar și motivele pentru care numeroase facțiuni și personalități ale istoriei și arheologiei vor să pună mâna pe ea. În plus el trebuie să se lupte cu trecutul care îl bântuie, cu probleme de ordin psihologic și cu faptul că este albinos.

Recenzie: Miguel de Unamuno - Abel Sanchez

Romanul Abel Sanchez a fost publicat de Unamuno în 1917 și redă istoria unei prietenii aflate sub semnul legendei biblice a lui Cain și Abel. Pe lângă problema conflictului dintre frați Unamuno creează și un personaj controversat în care coexistă părți întunecate și luminoase în același timp, și aici vorbesc de Joaquin. În cele din urmă acesta este devorat de patima sa și pierde lupta cu aceasta.

Deși Abel și Joaquin, primul pictor strălucit iar cel de-al doilea un medic extrem de capabil și înzestrat, sunt frați de lapte, între ei apare conflictul ce îi împiedică să conviețuiască în armonie. Treptat, fiecare din acțiunile lui Abel Sanchez i se par lui Joaquin Monegro insulte la adresa sa, începând cu faptul că Abel și Helena (verișoara lui Joaquin) se căsătoresc, culminând cu succesul și renumele pe care Abel și-l face prin pictură și încheind cu nunta copiilor lor.

Recenzie: Ingvar Ambjornsen - Frați de cruce

Pentru campania „Citeşte şi câştigă cărţi pe viaţă din colecţia Strada Ficţiunii” a editurii All am pregătit o nouă recenzie, cea pentru romanul scriitorului norvegian Ingvar Ambjornsen, Fraţi de cruce.

Odată începută lectura romanului avem în faţă o poveste oarecum amuzantă şi emoţionantă în acelaşi timp a doi prieteni, fraţi de cruce care încearcă să se adapteze societăţii contemporane în care se trezesc aruncaţi. Elling şi Kjell se străduiesc să se integreze în lume, după ce au fost eliberaţi dintr-o instituţie psihiatrică. Pe lângă problemele de ordin personal, Elling e un nevrotic posesor al unei imaginaţii hiperactive, iar Kjell e un uriaş slobod de gură şi ostil schimbatului lenjeriei intime, ei trebuie să înveţe să coabiteze într-un spaţiu nou, să folosească telefonul, să iasă în oraş, să îşi întemeieze relaţii de prietenie, să aibă grijă de vecina lor însărcinată, ce mai, să faţă  provocărilor cotidiene.

Recenzie: Cecelia Ahern - P.S. Te iubesc

La douăzeci și unu de ani, Cecelia Ahern debutează cu romanul „P.S. Te iubesc” roman ce va avea un succes neașteptat și o uimitoare popularitate. După ecranizare făcută de Warner Bross cu Hilary Swank și Gerard Butler în rolurile principale, romanul și autoarea lui au devenit și mai faimoși.

Povestea începe cu tragedia prin care trece Holly, și anume moartea soțului ei. Gerry decedase în urma unei tumori cerebrale ce nu a mai putut fi operată, deoarece a fost descoperită prea târziu. Însă a avut timpul necesar să pună la cale un plan prin care să o facă pe Holly să treacă mai ușor peste dispariția sa. Îi lasă acesteia zece scrisori pentru cele zece luni rămase până la sfârșitul anului în care acesta s-a stins din viață. Toate scrisorile sunt încheiate cu P.S. Te iubesc!

Recenzie: Maj Sjowall și Per Wahloo - Roseanna

Această nouă apariție la editura All m-a atras din prima. Coperta neagră și acel crime scris după bestseller au constituit argumentul supreme când m-am decis să achiziționez ceva din librărie. După cum am aflat citind cartea, acesta este primul volum dintr-o serie ce îl are pe Martin Beck ca protagonist, ca detective principal în niște cazuri greu de descâlcit.

În lacul Boren, în Suedia, este descoperit un cadavrul al unei femei tinere și destul de frumoase. Problema e că nimeni nu o recunoaște și nimeni nu o caută, astfel că ancheta pare să se sfârșească chiar înainte de a începe, pur și simplu din lipsa unei identități a victimei. După luni de zile fără rezultate, apare ceva ce îl va pune pe Martin din nou în mișcare și îi va alimenta speranța că va putea rezolva cazul și prinde criminalul. Se pare că victima este Roseanna McGraw o americancă fără rude în viață și fără prieteni care să îi simtă lipsa, de aceea a fost atât de greu să i se de-a de urmă în excursia pe care o făcea prin Europa.

Recenzie: Veronica Roth - Divergent

„O singură alegere te poate transforma radical” așa afirmă coperta volumului Divergent. E o zicală adevărată, dar nu ar fi fost suficient să mă convingă să o citesc. De fapt am lecturat cartea doar din ambiție, peste tot pe internet și prin cercurile mele de prieteni cititori am dat numai peste laude și cuvinte frumoase la adresa romanului și a autoarei. Acum după două zile în care am fost aproape nedezlipit de roman, nu pot nega faptul că e diferită, că vine cu niște idei noi, dar încă se încadrează liniile care definesc young-adoult fantasy-ul.

Dincolo de povestea care acaparează atenția cititorului există asemănări cu „Jocurile Foamei”, cu „Instrumente mortale” sau cu seria „Amurg” ceea ce demonstrează, din punctul meu de vedere, că acest subgen al fantasy-ului se află momentan într-o fază de stagnare; sper doar că nu va urma un declin.