La
primă vedere cartea Renatei Carageani nu pare altceva decât un basm modern dar
puternic influențat de stilul Hans Christian Anderson, al cărui protagonist
este un vechi ursuleț de pluș. Nono, ursulețul de pluș care și-a pierdut
prietenul de ceva vreme, decide să înceapă o aventură pe cont propriu, astfel
că părăsește casa în care locuise din momentul în care fusese achiziționat din
magazin și pătrunde în lumea reală. Aici ajunge să facă parte dintr-un grup
pestriț de personaje bătute de soartă.
În
urma unei ploi torențiale similar cu potopul din vremea lui Noe, Nono decide să
își încerce norocul într-o misiune de căutare a paradisului alături de un grup
de câini și pisici sclifosite și conduși de o minge dezumflată, Wilson, care un
sfătuitor de mare preț, cu toate că nu vorbește niciodată.
În
aventura vieții sale, Nono se descoperă pe sine și își descoperă calități
surprinzător de umane care îl fac unicat. Cel mai bun prieten al Nono devine un
câine bătrân urmărit de trecutul său militar, iar cele două pisici sclifosite
îi devin inamici. În paralel însă putem urmări idila dintre ceilalți doi câini,
idilă a cărei rezultat este un grup de cățeluși veseli și zburdalnici.
Nono
al lui Renata Carageani m-a făcut să rememorez lecturi ale copilăriei, lecturi
vesele și jucăușe la suprafață dar cu mesaje profunde, lecturi precum Singur pe lume al lui Hector Malot. Nu
pot decât să vă recomand cu cea mai mare plăcere romanul scris de Renata. Vă
promit că e alegerea literară perfectă pentru momentele în care doriți să
schimbați registrul literar cu care v-ați obișnuit déjà.
După
cum cred că ați ghicit, aveți în față un din recenziile scrise pentru Campania
editurii All, Campania intitulată „Citește și câștigă cărți pe viață din
colecția Strada Ficțiunii”. Vă urez să aveți parte de lecturi cât mai multe și
mai frumoase!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu